De vreo câteva zile mă gândesc cât noroc avem unii. Ne-am născut cu două mâini, două picioare și le mai și putem folosi.
Prin ceea ce fac, văd și aud destul de des, diverse motive pentru a renunța. La dracu’, până să încep să scriu rândurile astea, și mie mi-au trecut prin cap multe gânduri, apoi mi-am amintit de un text scris de Coșbuc: ,,Oricare ar fi sfârșitul luptei/Să stai luptând, căci esti dator”.
Și, apoi, mă mai gândeam la un apropiat de-al meu care, din păcate, nu a avut norocul nostru/al meu.
El, spre deosebire de noi, duce zilnic această luptă dintr-un scaun cu rotile. El duce această luptă mai demn si mai onorabil decât noi toți.
Când ne-am uitat ultima data în oglindă și am putut spune cu adevărat: ,,Da, mi-am îndeplinit datoria.”?
Știu sigur, nu e ușor. Noi însă le avem pe toate, suntem „întregi”.
Reușim, însă, și să înțelegem dar și să ducem la capăt obligațiile noaste? Cele morale. Cele legale. Cele familiale.
Suntem oare cu adevărat imaginea pe care o proiectăm sau suntem doar o luptă cu fricile noastre?
Știu că, oricine am fi, nu ne este ușor, însă unii o ducem mult mai bine decât am vrea să credem și am convingerea că este de datoria noastră, a tuturor, să facem bine. Atât cât și cum putem.
Pentru noi, ai noștri și pentru cei ce, în fiecare zi, sacrifică și se luptă să fie bine.
Aveți grijă de voi și de ai voștri.
Din Germania, Florin Pîcă
Numai un IDIOT poate susține că mama lui Calin Georgescu,născută în 1937 putea fi la vârsta de 3 ani,într-un Cuib de legionari. La vârsta de 21 de ani, in 1962 avea să nască pe dl Georgescu Calin. Dl asa numit istoric, este plătit din fonduri publice, deci din banii noștri! Rusine! Bravo D-le Cristoiu pentru ca aveti coloană vertebrală și susțineți adevarul!