Ouă roșii la „Mama Mare”

Sergiu Stejar este ultimul cameraman în viață care a făcut parte din grupul de operatori de film și fotografi, grup cunoscut sub denumirea de „Protocol Zero”. Acestui grup îi datorăm imortalizarea pe peliculă nu numai a unor aspecte de mare interes de la evenimentele istorice din anii antedecembriști, ci și secvențe din viața privată a Cuplului prezidențial, Nicolae și Elena Ceaușescu. Născut în 1936, aproape de Ipoteștii lui Eminescu, fostul meu coleg de la TVR povestește, cu har și haz, multe dintre cele la care destinul profesional l-a consacrat ca martor. Iată un scurt episod:

„În curtea Palatului Primăverii – reședința Ceaușeștilor – se afla construită mai de mult o vilă de dimensiuni relativ mici. Acolo locuia mama Elenei Ceaușescu, Alexandrina Petrescu, o femeie în vâstă de peste 90 de ani, lucidă și autoritară, căreia, cu toții, de la personalul de serviciu până la membrii familiei îi spuneau «Mama Mare». În acea vilă fiica și ginerele veneau, de regulă, la fiecare Crăciun și Paște, sub pretextul că doreau s-o felicite cu prilejul Sfintelor Sărbători. Așadar, intenționau, chipurile, să se păstreze o tradiție la care bătrâna ținea foarte mult. Zăboveau, totuși, acolo o vreme ceva mai îndelungată. Nici Garda personală n-avea voie să intre în vilă, ci numai menajera, pe numele ei Suzana Andrieș. Ea aducea sufertașe cu mâncare și sticle cu vin. Suzana pregătea ouă roșii, cozonac, friptură de miel, mă rog, cam tot ceea ce se punea pe masa de Paști. Ne era interzis să filmăm astfel de momente și, cu toate că exista consemnul ca nimeni să nu povestească despre astfel de «obiceiuri», știam cu toții rostul vizitelor Cuplului prezidențial la «Mama Mare»”.

În amintirile mai multor „Curteni” (vechi și noi angajați, vechi și noi ofițeri de Securitate) găsim astfel de mărturii, fapt care confirmă și reconfirmă fragmentele de realități prezentate de Sergiu Stejar. Cu titlu ilustrativ rețin, în special, povestirile Suzanei Andrieș și ale colonelului (r) Adrian Eugen Cristea, fost șef adjunct la celebra Direcție a V-a a Securității, un fel de „om al casei”.

În legătură cu memorialistica împărtășesc integral opiniile dlui Ion Cristoiu referitoare la valorile diferite ale unor documente, în rândul cărora includ, desigur, amintirile personale. Numai că acestora din urmă, inclusiv, firește, celor scrise de mine, trebuie să le dăm crezare în anumite limite; le luăm în seamă cu prudență și le supunem, de multe ori, unor verificări încrucișate atunci când această operație este posibilă. Ignor, în schimb, invențiile, miturile, legendele care au circulat și circulă în voie în lume. Iau în calcul și efectele trecerii timpului, scăpările din memorie, subiectivismul fiecărui povestitor. Când diferite mărturii sunt concordante în privința esențialului putem considera, fără îndoială, că sunt credibile, bazate pe adevăr. Este cazul sută la sută al fostului meu coleg, Sergiu Stejar. Îl cunosc de mai bine de o jumătate de secol și niciodată n-a fabulat pe marginea unor evenimente la care a fost prezent mai ales în calitatea lui profesională. În rubrica de față îi voi mai consemna amintirile, așa cum am făcut-o în cărțile mele dedicate implicării Televiziunii Române în momente mai mari sau mai mici din perioada antedecembristă.

După aceste precizări, cred că este potrivit să recurg la câteva documente propriu-zise prin care se lămuresc unele aspecte ale relațiilor lui Nicolae Ceaușescu, cu zona credințelor religioase, cu slujitorii cultelor.

Sunt, mai ales, date și fapte cunoscute de mine din interior la TVR și la care se adaugă consultarea arhivelor. Astfel, între altele, confirm că din dispoziția expresă a lui Nicolae Ceaușescu s-au filmat și difuzat pe post secvențe de la slujbele religioase oficiate la înmormântarea tatălui și mamei lui, în comuna natală, Scornicești. Tot conform indicațiilor lui N.C., ori de câte ori, Cuplul prezidențial vizita mormintele celor doi părinți, operatorii, inclusiv Sergiu Stejar, filmau în așa fel încât să nu se vadă crucile. Mai precizez că, în transmisiile directe de la mitingurile desfășurate în piața din fața sediului CC al PCR, secvențele cu mulțimea se filmau cu grija cea mai mare să nu intre în cadru Biserica Krețulescu, a cărei înălțime domina acel spațiu oficial.

În privința documentelor de arhivă este de reținut că Nicolae Ceaușescu a abordat deseori teme religioase, inclusiv despre activitățile bisericești. Ar fi fost interesant ca aceste luări de poziție să facă obiectul unei culegeri tematice de texte, așa cum s-a procedat și cu alte subiecte. Într-un episod anterior am publicat o listă cu astfel de culegeri apărute în Editura Politică în anii 1965-1989. În acest mod se copia procedeul utilizat frecvent în URSS, unde apăreau culegeri din textele lui Lenin și Stalin. Pe vremea aceea, noi, tinerii gazetari, în inconștiența noastră, ironizam „obiceiul”, întrebându-ne: „Când o să apară culegeri de texte ale lui Stalin despre elefanți, furnici, melci, gărgărițe…?”.

Există mărturii care atestă și interesul lui Nicolae Ceaușescu față de activitatea reprezentanților Bisericii Ortodoxe Române în străinătate, în special din Occident. Bunăoară, în calitate de ambasador în Grecia, scriitorul Ion Brad a relatat despre măsurile ordonate de Nicolae Ceaușescu pentru sprijinirea lăcașurilor româești de cult de la Muntele Athos.

După o perioadă de relativă liberalizare, prin așa-numitele Teze din iulie 1971, Nicolae Ceaușescu a revenit, în forță, într-o evidentă manieră dogmatică, la metodele dure de impunere a viziunii lui despre „conștiința socialistă”. Astfel, în teza nr. 7 a inclus următorul obiectiv:

„Va fi lărgită și intensificată propaganda ateistă, organizarea acțiunilor de masă pentru combaterea misticismului, a concepțiilor retrograde, pentru educarea întregului tineret în spiritul filozofiei noastre materialist-dialectice”.

În cuvântarea de peste trei ore la Consfătuirea de lucru din iulie 1971, N.C. a dezvoltat tema prin emiterea unor considerații repetate la nesfârșit, până la finalul „Epocii de Aur”. S-au înregistrat de-a lungul celor 18 ani care au urmat sute de variațiuni pe aceeași temă, ideile „originare” păstrându-și esența. Iată pasajul cu pricina:

„Este necesar să fie combătute cu mai multă fermitate concepțiile mistice, înapoiate. Problema combaterii misticismului trebuie să facă parte din întreaga activitate politico-educativă a partidului, a UTC-ului, a organizațiilor noastre. În lupta împotriva concepțiilor înapoiate, a influențelor modului de viață burghez, a tot felul de manifestări retrograde trebuie să acționeze munca politică, organizațiile obștești, opinia publică. Problema educației ateiste este o problemă de lungă durată, care cere o activitate continuă, permanentă. Să înarmăm științific clasa muncitoare, țărănimea, intelectualitatea, tineretul, pe toți cetățenii patriei, cu concepția materialist-dialectică despre lume și viață”.