cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:





Ideea că aş putea fi laş mă scoate din minți!

N-aţi regretat niciodată alegerea făcută? Nu. Niciodată n-am regretat lucrurile pe care le-am făcut repede, instinctiv, şi care nu mi-au lăsat cale de întoarcere. De fiecare dată cînd am hotărît să fac ceva, am făcut. Cînd am simţit că trebuie să plec de la „Evenimentul zilei“, am plecat. Mi-e greu să spun de ce. Iau decizii iraţionale. Aşa a fost şi cînd am renunţat la cariera universitară. Nu pot să spun că am regrete, pentru că pînă la urmă s-a dovedit a fi bine. Ce puteam să fac? Să scriu o carte de Socialism ştiinţific? Pînă la urmă m-am afirmat ca un bun gazetar şi ca un bun redactor-şef. La „Viaţa studenţească“ am fost coleg cu Tudor Octavian, cu Sorin Roşca Stănescu şi cu atîţia alţii. După ce a plecat Niculae Stoian, redactor-şef a fost Nicolae Dan Fruntelată. Eu am fost numit redactor-şef adjunct, iar Mihai Tatulici – secretar general de redacţie.   Citește mai mult

Și-n anii interbelici, reclama era imbecilă

Pînă la apariția televiziunii, presa românească apela la trucul istorioarelor cu desene pentru a face publicitate. Din ”Realitatea ilustrată” din 1933, am reținut o reclamă la o cremă de înlăturat coșurile de pe fața doamnelor. Din cîte se vede, reclama e imbecilă indiferent de timp și spațiu.
Citește mai mult

Cum devine rentabilă o conferinţă de presă

E lucru deja ştiut că o conferinţă de presă în străinătate e alcătuită dintr-o chestiune principială şi mai multe chestiuni secundare. Chestiunea principală e reprezentantă, fireşte, de tema Conferinţei de presă, generos anunţată pe invitaţia graţie căreia poţi participa la respectivul eveniment. Chestiunile secundare sunt reprezentate de locul unde se desfăşoară conferinţa, aparatura de traducere în limbile de circulaţie internaţională, scaunele şi mesele la care se aşează participanţii, accesoriile de pe mese: pliante, apă minerală, chibrituri.
Citește mai mult

Meşterul fără frică

Adrian Dănuţ lucrează la Întreprinderea de scule aşchietoare din Florești. Nu e prea clar ce face el acolo. Sigur este ce face el aici, în Vintileasa, după orele de producţie: electronică aplicată. Lui Dănuţ i-au plăcut încă de mic maşinăriile complicate. A vrut să urmeze Informatica, dar nu l-a lăsat taică-său, Fănică Adrian, faimos în sat, pentru că a dat în judecată, pe vremea comuniştilor, statul de democraţie populară pe motiv că i-a încălcat proprietatea privată, prin comasare. Cum era de aşteptat a pierdut procesul. Avocatul statului socialist a invocat - şi pe drept cuvînt - Constituţia RPR.
Citește mai mult

Unde-i Roma? Unde-i Roma cea măreaţă?

La Librăria de pe Bulevard, dirijată de o doamnă tipic librăreasă (de cîte ori mă vede se interesează cînd o să-mi apară o nouă carte), găsesc, într-o colecţie înfiinţată aventuros de o editură curajoasă cărticica lui Maxim Gorki, Copilăria. Copilăria de Maxim Gorki!!! Ca naratorul central din În căutarea timpului pierdut, după ce a muşcat din madelenă, izvorăşte în mine, ca bulbul de petrol din pămîntul colonistului sărac, trecutul numit copilărie. Citește mai mult

Gîndul de la ora 17.30

Dvs ați înțeles ce-a urmărit Călin Popescu Tăriceanu prin tot ceea ce a făcut azi, miercuri, 26 februarie 2014? Că eu mă declar totalmente incapabil să înțeleg ceva.
Citește mai mult