cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:





Invitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru

Cum a pierdut Erdoğan alegerile din Istanbul

Știrea politică a acestei săptămâni cred că este decizia Comisiei Electorale din Turcia care a anulat alegerile locale din Istanbul. Summitul de la Sibiu, de o formalitate protocolară, a ieșit în evidență doar prin mustrarea primită de la premierul olandez care a ținut să ne arate că vine într-o țară nedemnă de o personalitate ca a sa. Cum spuneam în articolul trecut, Klaus Iohannis a zâmbit pe toată perioada summitului, iar a doua zi a ținut să facă împreună cu Angela Merkel o vizită la sediul Forumului Democrat al Germanilor din România, o instituție, probabil de o ”importanță colosală pentru coeziunea unității românilor”. Mitingurile de campanie ne-au arătat încă o dată discursurile eliptice ale politicienilor care doresc să prindă un mandat de europarlamentar. Printre aceștia Rovana Plumb sau Carmen Avram, care cer un vot fără a convinge, fără a propune proiecte, ci doar prin a ne arată ceea ce știm. Și de a ne arătă că sunt cu intenții de bine! De partea cealaltă, partidele vin cu discursuri anti PSD, nu cu ceea ce vor face, în caz că vor ajunge la Bruxelles. De aceea cred că este important să ne oprim și asupra situației din Turcia. Anularea unor alegeri reprezintă un moment de reflecție și o atentă analiză asupra liderilor care se vor apropia de Turcia și de modelul său politic de acum încolo. Dincolo de scandalurile de corupție, de desele alegeri, de atentatele cu bombă, terminate ca prin minune după consolidarea puterii partidului de guvernământ, de referendumul prin care Turcia a devenit, legal, la dispoziția președintelui, avem o decizie pe care niciun lider din Turcia nu și-a permis să o facă, și anume să anuleze alegerile și să le reorganizeze în așa fel încât să le recâștige la următorul scrutin din 23 iunie 2019.

Citește tot articolul

Gîndul lui Cristoiu de luni, 13 mai 2019

La Sibiu, Liderii europeni s-au păruit pentru funcții pe banii babuinilor de români

„Trăim doar timpul și locul în care ne aflăm” – constata Ștefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, după ce a ajuns pe front, unde risca să moară îngropat în tranșee, departe de Bucureștii Lumii Înalte, unde risca să fie înșelat de nevastă-sa cu cel mai bun dansator din Centru. Adevărul acestei legi omenești îl verific de fiecare dată cînd plec în străinătate. Faptele și problemele din țară se depărtează, chiar dacă fără a dispărea cu totul, în timp ce se apropie și trec în prim plan faptele și problemele locului în care mă aflu. Cu toate acestea, și pe parcursul acestei călătorii am găsit răgazul sufletesc de a urmări întîmplările mari și mici din țară, între care s-a detașat summitul informal de la Sibiu din 9 mai 2019. Puteam nici să nu-l urmăresc și să scriu doar din ceea ce eram sigur că se va petrece. Mi-am făcut o preocupare de minimă demnitate ca simplu cetățean european din denunțarea realității că Stăpînii clipei trecătoare de pe continent tratează România de azi drept drept Proasta Europei, iar pe români ca pe niște babuini. Summitul informal de la Sibiu nu e o premieră în istoria Uniunii Europene de după admiterea lingurarilor din Est. Pe 16 septembrie 2016, un summit informal a avut loc la Bratislava.

Citește tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Klaus Iohannis își completează Clubul globalist prin reactivarea Siminei Tănăsescu

Vinul trece, Juncker rămâne
În septembrie 2017, cristoiublog.ro dezvăluia că “elite” UE lucrează în îndeplinirea agendei lor globaliste, pentru înlocuirea îndărătnicei Polonia cu România, un membru care sub mandatul lui Klaus Iohannis s-a manifestat ca țară umilă, supusă și, la nevoie, proastă. În 2019 s-a văzut cel mai bine acest lucru în organizarea a două evenimente majore, pe bani românești, dar pritocite la Bruxelles, de un Sistem care îl susține pe Klaus Iohannis contra “populiștilor” din Coaliția PSD-ALDE: este vorba de vizita în România a Papei Francisc, globalistul lui Dumnezeu pe pământ și bun prieten întru propovăduirea marxismului nou occidental, cu perechea Jean Claude Juncker- Frans Timmermans (CE), dar și de Summit-ul din Sibiu, unde liderii UE au venit pentru o masă scumpă și un vin rafinat în cea mai săracă țară a Uniunii Europene.
Frunză verde gaze-n șist, l-o vrut muica globalist
Din momentul în care, în 21 septembrie 2017, Klaus Iohannis s-a declarat “multilateralist” (a se citi “globalist”) de la tribuna ONU din New York, el nu a mai aparținut națiunii române, ci unui grup de oameni finanțat prin UE sau prin clubul de donatori globaliști, care rostogolesc acest Sistem si care concep “strategii”: iar vizita Papei si Summit-ul din Sibiu sunt doar două dintre evenimentele organizate de Sistem în anul 2019, care ar trebui să-i aducă voturi lui Klaus Iohannis acolo unde acesta (prin lipsa de charismă, trufie și insistență bolnăvicioasă în războiul de uzură cu propriul Guvern) nu reușeste să convingă electoral. Prizonier al propriilor consilieri (cu decanul de vârstă al “pionerilor Soros” din România, Sandra Pralong), dar și al Binomului Grupul “Rezist”- Divizia Presă, creat și finanțat ca să-l ridice și să-l împingă înainte când e obosit, Klaus Iohannis mai are azi o singură opțiune personală: aplicarea opțiunilor altora, adică a sugestiilor acelor oameni din UE și din stânga extremă a Statelor Unite ce lucrează, în îndeplinirea agendei globaliste, pentru înlocuirea îndărătnicei Polonia cu statul stat umil, supus si la nevoie prost, România.

Citește tot articolul

Gîndul lui Cristoiu de duminică, 12 mai 2019

Nisa văzută cu alți ochi decît cei de turist

Așa cum am mai spus, călătoresc în străinătate nu pentru a mă odihni, ci pentru a munci. M-am întrebat mereu cum dracu pot unii sta cu burta la soare pe o plajă dintr-o stațiune pentru noii îmbogățiți din Est mai mult de o oră fără să întreprindă ceva: Să citească, de exemplu, sau să noteze cum se bălăcesc alții. În străinătate, mai precis în locurile special alese pentru importanța lor culturală, lucrez de dimineața pînă seara. Pe lîngă blestematele de comentarii la zi de pe cristoiublog.ro și de pe Evz.ro, filmez, fotografiez, notez într-un carnețel ce mi se pare mai interesant, și noaptea, la hotel, trec totul într-un caiet. Mai tîrziu sau poate niciodată, din aceste schițe voi realiza reportaje de călătorie. Ce filmez și ce fotografiez? De regulă amănunte mai aparte, surprinse de ochiul meu de reporter, imagini care refuză încadrarea la banalități de carte poștală. Sub acest semn ofer cititorilor cristoiublog.ro cîteva instantanee surprinse pe parcursul călătoriei la Nisa.

Citește tot articolul

Gîndul lui Cristoiu de sîmbătă, 11 mai 2019

Dosarul Traian Băsescu: O lucrătură a Serviciilor lui Klaus Iohannis prin intermediul CNSAS

Joi, 9 mai 2019, noaptea, am intervenit prin Skype (nu sînt în țară) la emisiunea Sandrei Stoicescu de la ora 22, în dezbaterea Cazului Băsescu- CNSAS. Susținînd că e o Operațiune a Serviciilor prin intermediul CNSAS, am pus această tentativă de scoatere din joc a lui Traian Băsescu, evident, cu pagube uriașe pentru sănătatea mintală și morală a nației (după un fost președinte acuzat de Crime împotriva umanității, avem acum un fost președinte acuzat de a fi fost colaborator al Poliției politice din comunism), pe seama creșterii PMP în sondajele pentru europarlamentare ca rezultat direct al tractării de către Traian Băsescu. Vineri, 10 mai 2019, după- amiază, am dat un interviu prin telefon agenției Mediafax. Reproduc mai jos texul așa cum a apărut el pe fluxul Agenției. Vineri, seara, am citit textul trimis spre publicare la rubrica invitații cristoiublog.ro de bine informata noastră colaboratoare Julia Luca. Excelenta colaboratoare (există, nu e un pseudonim al unui Grup Special de Lucru din SRI) avansează ipoteza unei Operațiuni menite a-l scoate din joc pe Traian Băsescu pentru ca PMP să poată fuziona cu PNL în cadrul Campaniei de strîngere a rîndurilor Dreptei sub măreața comandă a lui Klaus Iohannis. Nu e prima oară cînd colaboratorii mă întrec în agerimea de a desluși tîlcurile evenimentelor din jur. Într-adevăr, ipoteza Juliei Luca e mult mai credibilă decît cea a stopării asecensiunii PMP la europarlamentare.

Citește tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca

Cui folosește securismul lui Băsescu?

„Reporter: Ați folosit numele de cod Petrov? Traian Băsescu: Nu!”, a fost răspunsul fostului președinte al României și un reporter Antena 3. Dialogul sintetizează dezvăluirea ce a ținut agenda mass-media, când surse din CNSAS vorbesc despre noi documente care ar duce la calitatea de colaborator al Securității a fostului președinte, deși aceeași instituție a eliberat de-a lungul timpului nu mai puțin de 4 adeverințe prin care se atestă faptul că omul politic Traian Băsescu nu a colaborat cu Securitatea. Adevărul acestui caz balansează între două paradigme: așa cum este adevărat faptul că un personaj cu anvergura pe care o avea Traian Băsescu înainte de evenimentele din decembrie 1989 nu putea să fie străin de contactele cu Securitatea, la fel de adevărat este faptul că acesta a obținut de la instituția abilitată dovada că nu a avut calitatea de colaborator. Se poate intui și faptul că ”noile documente” nu sunt deloc noi. Că ele sunt doar folosite la timpuri noi. Băsescu este unul dintre cele mai contondente și incomode personaje pentru clasa politică. Bun negociator hărșit în relația cu oamenii vremilor și cu instituțiile care contează acesta este o piatră tare în orice negociere. Mai ales în cele care urmează să aibă loc. În vara anului 2017 un comunicat de presă al PMP infirma intenția unei fuziuni cu PNL. Reacția părea venită din nimic, căci subiectul nu exista pe agenda publică. Dar nu mai târziu de un an, mai precis în iulie 2018, doi liberali de frunte – Victor Paul Dobre și Marian Petrache – ridicau în cadrul unei ședințe a conducerii centrale necesitatea unificării dreptei, inclusiv a unei fuziuni cu PMP. Dar nu în orice condiții: ”PNL ar putea să facă o fuziune prin absorbție cu PMP-ului, dar fără „băsist” - adică fără Traian Băsescu – spunea Victor Paul Dobre.

Citește tot articolul

Gîndul lui Cristoiu de vineri, 10 mai 2019

Voit sau nu,  Rechizitoriul împărtășește teza lui Ion Iliescu a „Vidului de putere”

Așa cum scriam în numărul anterior, Rechizitoriul din așa-zisul Dosar al Revoluției se constituie într-un Document prin care Statul român își asumă oficial un punct de vedere asupra Evenimentelor din decembrie 1989. M-am grăbit să citesc Documentul din două motive: E un Document de importanță istorică prin trimiterea în judecată în premieră a unui fost președinte al României. E un document despre un moment  care a constituit o preocupare majoră pentru mine ca Istoric și ca Istoric al clipei. La finele lecturii, am putut spune – fără a mă făli cu asta – că toate acuzațiile din document mă confirmă în cele ce-am scris timp de 30 de ani. Din punct de vedere oficial sînt asumate acum: Teza Loviturii de stat care a fost cea poreclită pînă acum Revoluția din decembrie 1989. Teza Împărțirii tortului de la MApN, din 22 decembrie 1989, ora 16. Aici principalele instituții de forță ale fostului regim l-au legitimat pe Ion Iliescu drept succesor al lui Nicolae Ceaușescu. Potrivit unui amplu interviu dat mie de Victor Stănculescu, momentul de la MApN a fost cel în care Armata, cea care dăduse Lovitura de stat militară,  a predat Puterea unei echipe de civili. Teza Diversiunii teroriste pentru legitimarea noii Puteri, pentru albirea Armatei și pentru asasinarea lui Nicolae Ceaușescu. Teza Loviturii de stat puse la cale de Moscova. Nu-mi e prea greu să-mi fac o imagine despre Document. Am avantajul față de alții de a ști despre ce-i vorba. Am scris zeci de articole, am luat interviuri principalilor actori, am stat de vorbă cu mai toată lumea implicată în vreun sau altul în iarmarocul politico-securistic de la vremea respectivă. Sînt – cum s-a spune într-un limbaj neanalitic – doctor în Evenimentele din decembrie. De pe această poziție îmi permit să fac multe observații la Document. Le voi strînge pe toate – probabil – într-un eseu mai amplu. Pînă atunci mă rezum să abordez chestiunea crucială a viziunii asupra lui Decembrie 1989: A fost Revoluție sau Lovitură de stat?

Citește tot articolul

Gîndul lui Cristoiu de joi, 9 mai 2019

Cine-l apără pe Ion Iliescu?

Moderatoarea emisiunii Gîndurile lui Cristoiu, Monica Mihai, e tînără. În decembrie 1989 avea, cred,  doar cîțiva ani. Despre trimiterea în judecată a lui Ion Iliescu,  am zis, într-un dialog cu Monica Mihai, că e o nemernicie. La întrebarea ei,  De ce o nemernicie?  m-am apucat să-i țin o prelegere despre evenimentele din decembrie 1989. Mi-am dat seama că era ca și cum cineva care a trăit moartea lui Stalin din 1953 mi-ar vorbi despre atmosfera de atunci. Aveam cinci ani cînd a murit Stalin. Am citit mult ca istoric despre acel moment. Puteam citi o viață întreagă. Lecturile nu țin locul trăirii. Așa și cu Monica Mihai și cu generații întregi de după decembrie 1989 pentru care decembrie 1989 e un moment din cărți, ca pentru mine 23 august 1944, și nu unul trăit. Măcar pentru aceste generații s-ar fi cuvenit a folosi momentul trimiterii lui Ion Iliescu în judecată pentru a relua dezbaterile despre decembrie 1989. Nu s-a întîmplat așa ceva. Au trecut de la  trimiterea în judecată  a lui Ion Iliescu o lună de zile. Cu excepția lui Marius Tucă, nimeni dintre  jurnaliștii mai acătării n-a folosit prilejul pentru a relua  dezbaterile despre Lovitura de stat, despre Teroriști, despre Procesul Ceaușescu. Rechizitoriul e un document despre  Evenimentele din decembrie 1989. Se înscrie printre punctele de vedere ale Autorităților despre căderea lui Ceaușescu, așa cum au fost Raportul SRI, Raportul Comisiei senatoriale de anchetă. Ca orice document nou apărut în literatura despre Decembrie 1989, s-ar fi cuvenit ca el să fie abordat  nu numai de cei care s-au ocupat de Evenimente, dar și de toți istoricii   dedicați României contemporane. Rechizitoriul a fost trecut sub tăcere.

Citește tot articolul

Gîndul lui Cristoiu de miercuri, 8 mai 2019

Dubla povară a PNL: a europarlamentarelor și a Referendumului

Experiența referendumurilor postdecembriste – de revizuire a Constituției, de demitere a președintelui, de consultare populară – semnalează că marea problemă a acestui instrument democratic rămîne prezența la vot. Dacă nu se întrunește un anumit prag, Referendumul e invalidat. Invalidarea e pentru cel ce convoacă Referendumul mai gravă decît răspunsurile de NU. Pragul de prezență e menit a verifica dacă problema pentru care e deranjat Poporul ocupat cu alte treburi decît cele de interes național interesează. Dacă referendumul e invalidat înseamnă că autorul convocării a dat-o în bară în materie de cunoaștere a problemelor care frămîntă Poporul. Sub semnul creșterii de la un scrutin la altul a lehamitei de a exercita un drept democratic, prezența la Referendum a fost o preocupare dramatică în România postdecembristă. După decembrie 1989 s-au desfășurat șapte referendumuri. Trei de adoptare sau revizuire a Constituției, două de demitere a președintelui, două de tip consultare a voinței Poporului. Dintre acestea, trei au fost validate, iar patru au fost invalidate, pentru că n-au atins pragul prezenței la vot. Referendumurile validate au fost: Cel din 8 decembrie 1991, pentru adoptarea unei noi Constituții (prezența: 67% din alegători), Cel din 18-19 octombrie 2003, pentru aprobarea Legii de revizuire a Constituției României (au fost necesare 2 zile pentru ca 50% + 1 din alegători să se prezinte la vot, prezența: 55,70%). Cel din 22 noiembrie 2009, pentru trecerea la parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari (prezența: 50,95%). Referendumurile invalidate au fost: Cel din 19 mai 2007, pentru demiterea președintelui Traian Băsescu (prezența: 44,45%). Cel din 25 noiembrie 2007, pentru schimbarea sistemului de vot din România (prezența: 26,51%),. Cel din 29 iulie 2012, pentru demiterea președintelui României, Traian Băsescu (prezența: 46,24%). Cel din 6-7 octombrie 2018, pentru modificarea articolului 48 din Constituția României, înlocuirea sintagmei „între soți” cu „între un bărbat și o femeie” (prezența: 21,10%).

Citește tot articolul

Gîndul lui Cristoiu de marți, 7 mai 2019

Dintre toate partidele competitoare, singurele care există în campanie sunt PSD și PNL

N-a mai rămas mult pînă la 26 mai 2019, ziua alegerilor europarlamentare și a Referendumului. Declanșată de Cuvîntarea lui Klaus Iohannis în seara Joii Mari, campania electorală nu diferă cu nimic de cele consacrate alegerilor pe listă în România, fie ele parlamentare sau europarlamentare. Am ținut să precizez pe listă, deoarece alegerile prezidențiale, singurele care se bucură de o campanie deosebită, sunt opțiuni pentru un om și nu un grup, o opțiune de chibiț și nu de om rațional. Toți analiștii sunt de acord că europarlamentarele din acest an au importanța unor alegeri parlamentare anticipate. Așa cum am mai scris, pentru cele două partide dominante – PSD și PNL – ele sunt un moment al adevărului. Rezultatele vor spune, în fine exact, prin intermediul votului, și nu aproximativ, prin intermediul sondajelor, dacă PSD s-a erodat atît de tare după doi ani de putere cu două guverne schimbate fără motiv, cu o succesiune amețitoare de remanieri, așa cum susțin adversarii și cum sunt convinși mulți comentatori. De ceva timp, mai ales după plantarea lui Rareș Bogdan în poziție mediatică de number one, PNL face mare caz de creșterea și în sondaje, de iminenta cucerire a puterii după ceea ce partidul numește deja Strălucita biruință din 26 mai 2019. Pentru PNL, care duce o dublă povară - a alegerilor și a Referendumului - singura țintă admisă e clasarea pe primul loc. O situare pe locul al doilea, indiferent de scor, ar fi o lovitură dezastruoasă primită atît de conducerea partidului, cît și de activul căreia i se flutură pe la nas mirosul ațîțător al ciolanului numit parvenirea la guvernare.

Citește tot articolul