Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Păi, ce fel de sovietici erau?

Continui să citesc cu pasiune cartea britanicului Michael K. Jones, Stalingrad. Cum a triumfat Armata Roşie.

Multe lucruri mă surprind.
Ca, de exemplu simpatia pro-rusă, ba chiar pro-Stalin, a autorului, care a scris cartea din perspectiva sufletului slav.

Mai tare şi mai tare mă surprinde accentul pus pe Revoluţia produsă de Vasili Ciuikov, comandantul Armatei a 62-a, cea care a rezistat legendar la Stalingrad:
Apropierea comandantului de soldatul de rînd.

Bazat pe documente de arhivă şi mărturii, Michael K. Jones dezvăluie drept note ale acestei Revoluţii:

  1. Amplasarea Comandamentului în apropiere de linia Frontului.
  2. Indicaţia dată comandanţilor de unităţi de a-şi împărţi raţiile cu soldaţii din tranşee.
  3. Luarea în considerare a iniţiativei individuale într-un asemenea caz.

Noua politică a dublat Ordinul Nici un pas înapoi pentru a naşte Miracolul de la Stalingrad.
Nu încape în discuţie că Stalingradul a fost Victoria Omului asupra Maşinăriei.

Nemţii au comis enorma greşeală de a paria pe atuurile Armatei Germane:
Organizare, forţă materială.

Stalin a impus Armatei a 62-a Rezistenţa cu orice preţ, sub semnul învăţăturii:
Timpul înseamnă sînge!

Cu orice preţ, nemţii trebuiau ţinuţi în loc la Stalingrad – pentru ca Armata Roşie să atace pîntecele de crocodil al Invaziei: Armata română!

Apărarea Stalingradului muta accentul de pe Maşinărie pe Om.
N-avea importanţă dacă Rusul murea.
Avea importanţă ca el să ţină-n loc pe nemţi cît mai mult timp.

Revoluţia de la Stalingrad e firească prin raportare la obiectivul asumat de Stalin.
Ciudăţenia apare însă dacă o raportăm la imaginea Armatei Roşii din Propaganda bolşevică de ani întregi.

Cum adică, Revoluţia a constat în apropierea comandanţilor de soldaţii de rînd?
Să presupunem că, pînă atunci, deşi tovarăşi, ofiţerul şi soldatul sovietic de rînd erau depărtaţi prin condiţie mai ceva decît ofiţerul conte de soldatul mujic din Armata ţaristă?

Mai mult ca sigur că da, o dată ce descinderea comandanţilor din cerurile nomenklaturii în tranşeele soldaţilor e cîntată drept marea Revoluţie produsă în strategia militară sovietică o dată cu Stalingradul.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Păi, ce fel de sovietici erau?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *