Palatul Mogosoaia, casa prințesei Martha Bibescu

(Titlul original “A Country House in Romania, The Palace of Mogosoaia, The house of Princess Marthe Bibesco)

Partea I. Construcția

De Derek Patmore^[1] cu fotografii facute de Prințul Ghyka-Comanesti

Din revista britanica Country Life^[2], numarul din 6 Aprilie 1940

In 1939, jurnalistul englez Derek Patmore care vizita Romania, ajunge si la Palatul Mogosoaia, care il impresioneaza atat de mult incat, un an mai tarziu, va scrie un articol frumos si deosebit de interesant, descriind cu amanunte neasteptate pentru un povestitor strain, istoria tumultoasa si fascinanta a Palatului Mogosoaia, resedinta Principelului Constantin Brancoveanu. Un episod captivant si iesit din comun al articolului este cel legat de istoria familiei Brancoveanu si cum s-a inrudit aceasta cu familii din aristocratia Europei, cum ar fi Contii de Chimay din Belgia si familia princiara Bibescu (Bibesco, Bibescou), in urma careia Palatul Mogosoia a ajuns in posesia Martei Bibescu.

 

Palatul Mogosoaia a fost construit de meșteșugari venețieni în 1700-1702 pentru Constantin Basarab Brancoveanu, prinț domnitor al Țării Românești, strămoșul actualului proprietar (este vorba de anul 1939), printesa Martha Bibescu, care a finalizat restaurarea acestuia în 1927.

Palatul, a fost reședința de primăvară a Prințului Țarii Românesti, Constantin Basarab Brancoveanu, care a domnit între anii 1688 și 1714. Situat pe malurile unui lac format de micul râu Colentina, a fost în esență o „casa de odihna si relaxare”, în apropierea orasului Bucuresti, care era atunci capitala de iarnă a prințului domnitor. Tirgoviste, la poalele muntilor Carpați, in sudul  Transilvaniei, a fost reședința sa de vară după ce prima capitală, Curtea de Argeș, a fost abandonată.

Constructorii săi au fost meșteșugari venețieni care au trecut prin Dalmația pentru a lucra pentru prințul Constantin Brancoveanu, Veneția fiind considerata metropola civilizației din Europa de Sud-Est, urmind Constantinopolului dupa căderea Imperiului Bizantin.

Constructia palatului a început în 1700 iar inaugurarea a avut loc pe 20 septembrie 1702.

Sint multe povesti despre piatra de temelie, așezată prin obicei și care încă există deasupra intrării principale a palatului, încununată de vulturul heraldic al Țării Românești care poarta o

cruce în cioc și ține un sceptru și o sabie. În curte se află biserica dedicată Sfântului Gheorghe, care a fost construită cu câțiva ani înainte de venirea pe tron a Prințului Brancoveanu.

O frescă frumoasă deasupra ușii bisericii îl reprezintă pe Sfântul Gheorghe ucigând dragonul. Faptul că biserica a fost construită prima și palatul după acea, ne spune ceva despre caracterul Prințului și al epocii, casa lui Dumnezeu venind prima și apoi casa veseliei.

Mormintele meșterilor care au lucrat la Mogosoaia se găsesc în incinta mănăstirii Brancovenilor de pe Olt, casa ancestrală a familiei Brancoveanu. Ei povestesc că, mult după ce și-au terminat munca la Mogosoaia, acești oameni nefericiți au murit în timpul unei epidemii de ciumă.

Deoarece prințul Bassarab Brancoveanu a depus sume uriașe de bani la Zecca, banca de stat a Veneției, nu este de mirare că Mogosoaia are în mare parte origine venețiană. Totuși, pe lângă eleganta loggie venețiană cu vedere spre lac, există dovezi solide ale tradițiilor locale care provin din origini romane și bizantine. Zidurile de cărămidă ale Mogosoaia, extrem de groase, amintesc mai mult de fortificațiile Bizanțului decât de palatele venețiene, chiar și de stilul renascentist timpuriu care a fost perpetuat aici în locul arhitecturii palladiene predominante atunci în Veneția. Copacii frumoși, pajiștile vaste și pădurile îndepărtate creează un cadru minunat. Clădirea principală, cu curtea sa dreptunghiulară, este evidențiată de terase acum aranjate în stilul formal al grădinilor italiene. Terasele sunt păzite de doi lei bizantini de piatră în stil arhaic, proveniți din palatul prințului din București.

Importanța Mogosoaiei în istoria vremii sale este demonstrată de faptul că strada principală din București, acum numită „Calea Victoriei”, purta numele de „Podul Mogosoaiei”, adica podul care ducea spre Mogosoaia, încă din anul 1877, când i s-a dat numele actual, după victoria armatei române conduse de regele Carol I la Plevna. Numele „Podul Mogosoaiei” provine din faptul că Prințul, pentru a se muta din palatul său din București la reședința sa preferată, a deschis această stradă prin oraș. Drumul era compus din bușteni de lemn, cunoscut tehnic sub numele de „corduroy” (drum făcut din bușteni așezat transversal cu aspect asemanator materialului textil din catifea reiata) o metodă primitivă de construcție dar, care la acea vreme, era o mare noutate în Țara Românească și care care fiind de lemn, sugera prin aspectul său, un fel de pod.

 

[1] Derek Patmore (1908-1972) a fost un scriitor britanic, strănepotul poetului Coventry Patmore. Patmore a fost corespondent de război în Balcani și Orientul Mijlociu, scriind pentru ziarele News Chronicle și Daily Mail. A vizitat Bucureștiul, România, în 1939, unde s-a întâlnit cu scriitorii români Mihail Sebastian și Camil Petrescu.

 

[2] Revista Country Life a fost fondată în 1897 și de atunci a devenit o autoritate de top în viața culturale britanică, acoperind in principal, subiecte legate de viata rurala, arhitectura caselor de la tara, si gradinaritul. A sărbătorit cea de-a 125-a aniversare în 2022, evidențiind o influența și evoluția de lungă durată de-a lungul anilor. Revista este cunoscută pentru fotografiile sale de înaltă calitate și articolele cu multe detalii din viata la sate. Revista are o arhivă bogată, inclusiv fotografii unice, care reprezintă o resursă valoroasă pentru istorici și pentru pasionații vieții rurale.

Un amanunt interesant al acestui artcol, este cel legat de fotografiile unice si absolut minunate care au fost realizate de un alt personaj cunoscut ca facind parte din familia largita a Brancovenilor si a aristocratiei Europene, printul Ghika-Comanesti, dar foarte putin cunoscut, si as spune, pe nedrept, pentru fotografiile sale.