Palatul Mogoșoaia. Perioada de glorie, pînă la decapitarea lui Constantin Brancoveanu

Text de Derek Patmore, cu fotografii facute de Prințul Ghyka-Comanesti

Din revista britanica Country Life, numarul din 6 Aprilie 1940

Este evident din istoria contemporană și din jurnalul, publicat acum și care a fost ținut chiar de Prințul Constantin Brancoveanul, că Mogosoaia era locul destinat weekendurilor, din primăvară și toamnă, când vremea este deosebit de plăcută în această parte a țării. Prințul scrie că pleacă la Mogosoaia de la Ziua Sfântului Gheorghe, sosind într-o sâmbătă și rămânând acolo până luni, 22 aprilie 1699. Merge la Mogosoaia pentru a-și primi oaspetele de onoare, Lordul Paget, ambasadorul britanic la Constantinopol, aflat în drum spre Viena. Prințul primește la palat si omagiul unei delegații de nobili transilvăneni, care vin să-l felicite pentru urcarea pe tron (1688) Această delegație este condusă de Contele Csaky, evident un strămoș al actualului (1940) Conte Csaky, ministrul Afacerilor Externe din Ungaria. Se oferă o idee despre fastul și luxul care domneau la Mogosoaia în timpul domniei constructorului său, prin lista recent publicată a darurilor opulente de nuntă făcute de acest Prinț al Țării Românești celor șapte fiice ale sale și fiului său cel mare. Bijuteriile, argintul și mobilierul descrise sugerează cum trebuie să fi arătat Mogosoaia în vremurile când un tată atât de prosper putea oferi atât de multe cadouri numeroșilor copii pe care îi avea cu singura sa soție, Prințesa Marika. Există o altă descriere a Mogosoaiei în cartea unui călător francez, contele de Lamottraye „Călătorie în Orient”, care descrie palatul așa cum l-a vazut acesta în anul 1724, la doar zece ani după moartea tragică a proprietarului său. Lamottraye vorbește despre tavanele magnifice și picturile bogate, adăugând fraza melancolică: „Dar mobilierul fusese jefuit și dus de ofițerii Otomani, după căderea nefericitului stăpân al acestui Palat”.

Tradiția populară din țară spune că, după ce prințul a fost luat captiv, trei sute de căruțe au părăsit Mogosoaia, pline cu mobilier și alte lucruri prețioase pe care turcii le-au luat dincolo de Dunăre. Această catastrofă s-a datorat unei intrigi cu turcii a nepotului prințului, care aspira să-i succeadă. A avut succes, iar prințul Basarab Constantin Brincoveanu a fost decapitat împreună cu cei patru fii ai săi în prezența sultanului Ahmet al III-lea, la Constantinopol, pe 15 august 1714. Înlocuitorul și nepotul său a fost Etienne Cantacuzino, a cărui trădare a fost principala cauză a căderii lui Brancoveanu și a masacrării întregii sale familii. După un an de domnie, acesta a fost si el detronat de un partizan al lui Brancoveanu, prințul Nicolas Mavrocordat. Acest prinț de origine greacă a adus în secret cu el văduva exilată a prințului Basarab Constantin Brancoveanu, faimoasa Printesa Marika.

De la moartea soțului ei, ea a fost în exil pe coasta Crimeii, dar si-a recuperat treptat diversele moșii ale familiei Brancoveanu, pe care și-a propus să le restituie nepotului său Constantin, singurul supraviețuitor masculin al acestei nefericite familii. Fusese salvat de la măcelul de la Constantinopole de doica sa, care își sacrificase propriul copil pentru nepotul stăpânului ei. Prințul Nicolas Mavrocordat a locuit de mai multe ori în Mogosoaia, iar intr-o scrisoare de la văduva prințesă Brancoveanu către patriarhul Constantinopolului, aceasta ii multumeste Alteței Sale Serene pentru că i-a protejat casa din Mogosoaia prin prezența sa.

De la întoarcerea Prințesei Marika și a nepotului ei din exil, Palatul Mogosoaia nu a mai ieșit niciodată din posesia descendenților Prințului Constantin Brancoveanu, cel care l-a construit. Totuși, a fost rar locuit și a căzut treptat în ruină, procesul accelerându-se după revoluția din 1821 (Tudor Vladimirescu), când moștenitorul Brancovenilor, Emmanuel, Prințul Sfântului Imperiu Roman, a plecat cu familia sa să caute refugiu în Transilvania, unde a murit și a fost înmormântat, împreună cu singurul său fiu. Ultimul dintre Brancoveni, pe linie masculină, recunoscând tot ce familia sa datora rudelor lor, familia Mavrocordat, a adoptat-o apoi pe frumoasa sa nepoată, Zoe Mavrocordat, pe care a desemnat-o singura moștenitoare a tuturor proprietăților sale din Țara Românească, care, inclusiv Mogosoaia, cuprindeau peste cincizeci de moșii. I-a lăsat numele și titlul de Prințesă Basarab Brancoveanu și Prințesă a Sfântului Imperiu Roman, pentru a-l acorda mai departe si fiului ei cel mare.

Zoe, s-a căsătorit cu Georges Demetrius Bibescu, care în cele din urmă a devenit prinț domnitor al Țării Românești, în februarie 1842. Astfel, Mogosoaia a intrat în proprietatea familiei Brancoveanu-Bibescu, ajungind in final in posesia Marthei Bibescu.