Palatul Mogoșoaia. Restaurarea finală, sfîrșitul anilor 1800 pîna în 1927

De Derek Patmore; fotografii de Prințul Ghyka-Comanesti,

Din revista britanica Country Life, numarul din 6 Aprilie 1940

Prima restaurare a palatului, care fusese doar parțial locuit din 1714, a fost realizată de prințul Nicolas Bibesco, unchiul actualilor proprietari. El și soția sa locuiau în clădirile din jurul curții principale. Acesta, s-a căsătorit cu Helene Ney d’Elchingen, fiica ducelui francez Ney d’Elchingen, Prinț de Moscova, descendentă a mareșalului Ney, ” Curajosul celor curajoși” Maresal al lui Napoleon.

Prințul Nicolas Bibesco a replantat și amenajat parcul cu ajutorul unui grădinar francez, Montigny, care venea de la Versailles și avea experienta marilor traditii de gradinarit franceze. Aleea dreaptă cu ulmi, lungă de un kilometru, si care duce de la poarta parcului la palat, datează din această perioadă. In 1877, un alt plan a fost realizat de un arhitect italian, pentru restaurarea palatului. Totuși, aceasta restaurare, nu a fost niciodată finalizată din cauza lipsei de fonduri. Prințul Nicolas Bibesco, care, la fel ca si fratele său Georges, servise cu distincție în armata franceză, s-a întors în România cu ardoarea unui reformator.

Și-a propus să-și îmbunătățească situatia, sa-si creasca averea si, în același timp, să aducă bogăție țăranilor domeniului prin introducerea culturii sfeclei de zahăr în țara, si prin construirea unei rafinării pentru fabricarea zaharului. În ciuda energiei și inițiativei sale, a fost învins de politicienii venali aflați atunci la putere la București. A murit aproape fără bani, iar ruina Mogosoaiei părea din nou inevitabilă.

 

Dar spiritul vechii case și-a purtat bătălia victorios împotriva unor șanse care pareau fara succes. Bătrâna prințesă Zoe Brancoveanu, odată domnitoare a Țării Românești, deși timp de patruzeci de ani invalidă si trăind în izolare, a supraviețuit fiului ei, iar prin ea, Mogosoaia a ajuns  moștenire unei generații mai tinere.

Un aranjament familial a existat până prin 1913, dar apoi, actualul Prinț și Prințesa Bibesco, nepot și nepoată a regretatului Prinț Nicolas Bibesco, au devenit proprietarii Mogosoaiei.

Prințesa Bibesco, născută Martha Lahovary, care a fost o prințesă Mavrocordat din aceeași familie cu prințesa adoptată Zoe de Brancoveanu, a luat în serios sarcina dificilă de a readuce Mogosoaia la viață. Deși foarte tânără și lipsită de experiență la acea vreme, provenea dintr-o familie cu un trecut remarcabil de cultură artistică și s-a apucat imediat de treabă. A beneficiat de ajutorul unei mari autorități în arhitectură, profesorul Domenico Rupolo din Veneția, care lucrase ani de zile la restaurarea Palatului Ducal, a bazilicii din Torcello și a altor palate, printre  care si Palazzo Montecuculi, deținut de prințesa Edmond de Polignac, în casa căruia printesa Martha  Bibesco îl întâlnise pentru prima dată pe profesorul Rupolo.

Profesorul Rupolo a avut ca asistent un tânăr arhitect român de mare talent, Georges Cantacuzino, nepot al prințului Bibesco. Lucrările de restaurare, au durat șaptesprezece ani, iar proprietarii, care în tot acest timp locuiseră în clădirea alăturată din jurul curții, au preluat palatul restaurat în 1927, readucând astfel casa la toată gloria sa de odinioară.

Interiorul a fost decorat chiar de Prințesa Martha Bibescu, și reprezintă o mărturie graitoare a gustului ei rafinat, bine informat artistic, dar si original. Majoritatea camerelor sunt boltite din cărămidă, cu tencuiala grosier, si care căptușește și pereții. Tencuială originală îmbogățită, amintind de lucrările jacobene englezești, se păstrează în loggia care, cu coloanele sale bogat sculptate și arcurile ogivale, amintește de Veneția renascentistă.

 

Nu putem sa incheiem povestea Palatului Mogosoia, fara o scurta istorie a familiei Bibescu si a legaturilor acesteia cu aristocratia Europeana a secolului XIX.

 

Contesa Valentine Marie Henriette de Riquet de Caraman–Chimay^[1] (1839 – 1914) a fost o prințesă belgiană. În 1875, aceasta s-a căsătorit cu prințul român Georges Bibescu (1834–1902), fiul Domnitorului Țarii Româneasti, Gheorghe Bibescu și al primei sale soții, Zoe Brâncoveanu. Fratele mai mare al lui Georges, Grégoire (care a moștenit patrimoniul Brâncoveanu), a fost tatăl prințesei Catherine Hélène Bibesco-Bassaraba, care s-a căsătorit cu nepotul Contesei Valentine de Caraman-Chimay, prințul Alexandre de Caraman-Chimay. După căsătorie, Prințul Georges și Valentine au avut trei copii,

• Prințesa Marcela Bibescu (1873–1957), care s-a căsătorit cu Nicolae Vasile Cantacuzino; aceștia au fost părinții arhitectului George Matei Cantacuzino.
• Prințesa Nadège Bibescu (1876–1955), care s-a căsătorit cu prințul Barbu Știrbey, care a devenit al 30-lea prim-ministru al Regatului României în 1927; a fost fiul prințului Alexandru Știrbey și al soției sale, prințesa Maria Ghika-Comăneș
• Prințul Georges-Valentin Bibescu (1880–1941), care s-a căsătorit cu scriitoarea Martha Lahovary, al treilea copil al nobilului Ioan Lahovary și al prințesei Emma Mavrocordato.

 

[1] “Printul de Chimay”, este titlul nobiliar de origine Belgiana si Olandeza, asociat cu orasul Chimay in Belgia. In zilele noastre, titlul the Print de Chimay, este detinut de catre Philippe de Caraman-Chimay,at 22-lea print de Chimay. Resedinta principala a familiei este Castelul Chimay, aflat in orasul Chimay, din provincia Hainaut din Belgia, unde exista si una dintre cele mai faimoase fabrici de bere din Belgia, Chimay Beer, care se fabrica la Manastirea Scourmont, o mănăstire trapistă, una dintre cele treisprezece fabrici de bere din întreaga lume care produc bere trapistă.

Si o poveste personala

In 2008, am avut ocazia sa fac o vizita la Chimay si sa vizitez Castelul contilor de Chimay,

La plecare, am cumparat un album cu istoria familiei si a domeniului si l-am rugat pe cel care era in magazinul de suveniruri, sa-mi scrie o dedicatie pe album; Prima surpriza a fost sa aflu ca aceasta persoana era chiar Philippe de Chimay, al 22-lea conte de Chimay. A doua si mai mare surpriza a fost ca am vorbit in limba Romana, caci contele de Chimay vorbea fluent limba romana si stia istoria Mogosoaiei, a Marthei Bibescu si a lui Valentin Bibescu, aviatorul din WWII mai bine ca mine, si probabil mai bine ca multi romani. Aceasta mi-a aratat ca istoria si legaturile Europene ale familiei Brancoveanu-Bibescu nu sint doar de domeniul trecutului, ci sint inca vii in aristocratia Europeana.