Până apar providențialii în politică, ne balansăm dintr-o extremă în alta

În ultimele zile văd o mișcare masivă de forțe în USR, văd plecări, văd nemulțumiri, văd și ode și lamentări. Văd mișcări și în noul partid ce ne-a orbit prin strălucirea rezultatului la alegerile parlamentare. Nu văd, însă, nicio mișcare la un PSD amorțit și parcă anchilozat, care nu poate să lege nici măcar o frază imperativă față de ce se întâmplă zilnic în politica mioritică. Să spun ceva despre un PNL în degringoladă, ușor divizat de dezamăgiri și interese, care caută prin trucuri ieftine să își saboteze colegii de coaliție, arătând că miniștrii lor sunt mai competenți și, exceptându-l pe Primul Ministru, restul par a fi inexistenți.
Într-un context politic atât de haotic, privind și către Europa, vedem o creștere înceată, dar sigură și concretă, a Verzilor.

Este nevoie de un nou partid pe scena politică actuală, un partid progresist, un partid care să promoveze, cu adevărat, meritocrația, un partid care să pună accent pe competență și nu pe lingușirea șefului de partid?
E o idee bună de rumegat în vederea formării unui partid pro european, cu o agendă bine structurată pentru mediu și schimbările climatice, dar și pentru reducerea inegalităților sociale.

Citeam, zilele trecute, un articol publicat de DailyMail, în care Bill Gates spunea că alte două potențiale pericole vor lovi lumea și vor fi chiar mai dure decât pandemia de Covid-19, una dintre ele fiind cea generate de schimbările climatice.

Este o masă masivă de oameni care nu se mai simt reprezentați de niciunul dintre partidele ce s-au perindat la putere și de aceea mereu caută extremele. S-a văzut la alegeri, lumea a refuzat să participe. Acest lucru a fost ușor de sesizat prin creșterea bruscă a USR-ului în anii 2017-2018. Anul 2020 a adus o nouă orientare de extremă, AUR.
Oamenii au început să se simtă trădați de politica cu care a triumfat și câștigat USR și au ales alternativa AUR, aspect vizibil atât de mult la electoratul din diaspora.

Eu nu sunt analist politic și nici vreun priceput strateg sau scriitor de temă politică, însă privesc de pe margine și văd cât de mult foamea de bani, de funcții, de putere, a făcut dintr-un partid al unei generații mai tinere, mai aplecat spre o masă mai elitistă, aceiași cloacă de interese, de jocuri murdare și de nerespectare a electoratului care a stat în ger zile întregi pentru a-și arăta rezistența față de „ciuma roșie”.
Așa am privit și peste granițe și am văzut că acest partid, al verzilor, devine din ce în ce mai vizibil la nivel european, mai implicat și mai vocal, și este tot o alternativă extremă.