Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Pandemia pompieristică. Episodul 6 | Justiția de butic

Noua Normalitate nu vine doar cu reașezări morale, care aduc în prim-plan mâncătorii de morală cu polonicul, ci și cu lucruri mult mai nocive pentru societatea și așa chinuită în care trăim. Parafrazându-l pe Aristotel, putem spune că omul e chinuit de la natură, fiindcă, dacă n-ar fi chinuit, ar fi ori copac, ori divinitate. Nu degeaba spunem „Hoțul cu un păcat, păgubașul cu o mie”. În general hoțul e greu de prins, și anume cu atât mai greu cu cât mediul în care trăim (și în care operează și hoți) e mai complex, fizic și intelectual. Hammurabi împărțea cu satârul mai multă dreptate decât noi astăzi, când avem coduri de mii de ori mai bogate decât al lui și ne considerăm de cel puțin o sută de ori mai umani. Justiția contemporană e un instrument la fel de stufos ca funcția socială pe care ar trebui să o servească. Dar cât de bine slujește conceptul de drept își poate da seama orice cetățean de rând, atunci când ajunge într-o postură care în urmă cu o sută de ani ținea doar de literatura absurdului: la propria poartă, cu  paznicul aferent, dar fără ocazia de a intra (Kafka, În fața legii).

Ne-am putea imagina că motivul acestui grad ridicat de complexitate e impus de nivelul de dezvoltare al vieții sociale de azi. În fond, astăzi avem mult mai multe legi decât în urmă cu treizeci de ani, când tehnologia nu ne permitea să aruncăm greutăți însemnate ori numeroase pe talerul criminalității informatice. Istoria recentă ne demonstrează însă că judecăm strâmb. Doamna legată la ochi, democrată și nepărtinitoare, e în realitate cât se poate de drăgăstoasă cu o mână de aleși care-și iau dreptatea nu de la supermarket, ca tot poporul, ci de la buticurile deschise de ideologi moraliști care, culmea, au cu atât mai mult succes la public cu cât grozăviile pe care le pritocesc sunt mai urât mirositoare, logic și etic deopotrivă. Edificiul dreptății sociale e înălțat pe nisipurile mișcătoare așezate de John Rawls și de ciracii lui, iar cel al dreptății politico-economice nu stă nici el mai bine. Mucavaua meșterită de Hayek, Friedman, Popper & Co. s-a pleoștit sub ploile toxice ale capitalismului globalist.

Secolul XX, cel mai sângeros din istoria omenirii, a cunoscut și o mulțime de prefaceri în zona dreptului civil, cu ecourile politice de rigoare. Cetățeanul are drepturi și libertăți nemaiîntâlnite în istorie. Poate să se miște și să vorbească liber, să se asocieze, să aibă inițiativă economică, i se garantează îngrijirea medicală și protecția socială. Se pare însă că fragedul nostru secol e menit să reprezinte un prag spre o nouă epocă. Altfel cum se explică faptul că a devenit dintr-odată suspect de pact cu dușmanul? De ce e reținut în casă ori în localitate? De ce nu se poate aduna în același loc cu mai multe persoane decât au prevăzut autoritățile? Cum de e internat în spital forțat, pe baza unei suspiciuni, dar e trimis acasă dacă suferă de altceva decât ce-i interesează pe justițiarii de butic? De ce i s-a închis prin decret mica afacere de pe urma căreia trăia? Și cum se face că devine imediat dușman al poporului dacă face observații privitoare la întemeierea măsurilor guvernamentale sau prezintă date concrete despre virus, care contrazic adevărul oficial?

Desigur, în vremuri deosebite e nevoie de legi deosebite. Dar ce vremuri deosebite trăim? Aparent, un virus cu potențial letal decimează populația. Normal, autoritățile vor să o salveze. Nu au reușit asta niciodată. Nici cu tuberculoza, nici cu malaria, nici cu gripa sezonieră, nici cu multe alte boli transmisibile care fac fiecare, an de an, mai multe victime decât cele puse cu furca, de cele mai multe ori fără vreo dovadă medicală, în cârca lui SARS-CoV-2. Dar încearcă acum. Foarte frumos! Cu ce instrumente? Am mai fi fost azi aici dacă otrăveam fântânile și dădeam foc grânelor ori de câte ori striga nebunul satului „Vin turcii!”, sau dacă ne trezeam într-o bună dimineață cu ucaz să-i considerăm pe toți vecinii turciți peste noapte, și deci potențial dușmani? Astăzi, la șase luni de la declanșarea isteriei globale, pentru oamenii al căror creier n-a fost devorat de groază ori de mișelie nu mai există niciun motiv de îndoială că trăim o criză creată și întreținută artificial. Știința nesiluită și presa necoruptă au demontat unul câte unul toate argumentele născocite de autorități. Dar pentru o bună parte din populație asta nu înseamnă nimic. Indiferent de opinii și cunoștințe, realitatea rămâne cea confecționată de artizanii crizei.

În timp ce populația e terorizată, de la mic la mare, iar viața cetățeanului e pusă în paranteze, clientela justiției de butic își vede de meșterelile ei sociale. Afacerile camarilei plutocrate funcționează, fiindcă, mirabil, nu presupun contact fizic ori sunt „esențiale”. Presa, clasa politică și știința au fost anexate, iar populația a devenit o marfă în toată regula, cu preț și număr de serie. Justiția de butic garantează administrarea unui tratament fără nicio răspundere legală pentru eventualele efecte nedorite, se leagă la ochi când se dau atacuri financiare pe scară largă, își bagă dopuri în urechi când copiii țipă speriați de botnițele omniprezente. Prostimea care se mulțumește cu justiția de supermarket nu are voie nici să terorizeze oameni, nici să fenteze taxele, nici să-și agreseze copiii. Ce e drept dacă ești un simplu cetățean nu mai contează atunci când ai buticul tău cu impunități.

Efectele criminale ale circului pandemic din 2020 o să ne afecteze multă vreme: mai bine de o generație, poate chiar definitiv, dacă mai dormim mult. Economia a suferit deja transformări fără precedent, bine dirijate de deasupra scenei politice populare. Rănile vieții sociale sunt deja adânci și profund infectate. O să vedem ce înseamnă asta în episodul următor al acestei sinteze, Cel mai afectat capital.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii