Paris Saint-Qatar, campioana… Europei!

S-a mai isprăvit o ediție a Champions League, întrecerea cluburilor de fotbal din Europa, adică. Finala, organizată în premieră de Budapesta, n-a avut zvâc și strălucire, dimpotrivă… Un plicticos și anost preludiu la loviturile  de departajare, singurul  moment  de  suspans al disputei așteptate cu nerăbdare mondială și asurzitor zgomot publicitar. Londonezii, cu un arsenal fotbalistic învechit și… simeoneizat, și-au strâns întreaga autobază în treimea lor proprie (ca Mioveni, altădată) și au sperat la un mic miracol. Le-a fost frică să iasă la joc, conștienți, probabil, de insuficiența armelor tehnice, altminteri ce scuză să le găsești? Așa că francezii – pe hârtie, desigur, deoarece pe teren n-am identificat vreunul get-beget ! – au făcut un antrenament oficial cu public, tema fiind posesia prelungită și sterilă. Bleah, nesuferit meci, bașca, și lung cât o zi de post! Cam cum sunt explicațiile… Inteligenței Artificiale oferite gloatei corporatiste și nu numai…

A doua zi după victorie, parizienii – cu sutele de mii – au luat-o razna, luptându-se în stradă cu ei înșiși! Motivul? Izbânda de cu o seară înainte,   cumplit meșteșug de  nerozie, nu?… În luptele deschise cu forțele de ordine s-a mai și murit, iar destui au ajuns ba la spital, ba în arest, ca-ntotdeauna când animalele bipede își trăiesc  stupefiant euforia…

Imaginile transmise din capitala Franței mi-au amintit de un fragment houellebecqian, premonitoriu, din păcate: „Place de la Concorde şi Tuileries erau negre de atâta lume. (…) Pe  un banner uriaş, întins dintr-o parte în alta a bulevardului, se putea citi: «Noi suntem poporul Franţei». Pe numeroase pancarte mici răspândite prin mulţime stătea scris «Suntem la noi acasă»”[1].   O obiecție e obligatorie și necesară – piațetele înecate în fum erau nu negre, ci… mulatre și miroseau islamic. Că nu degeaba răposatul ayatollah Khomeini le-a vârât în  tărtăcuță  sloganul: „Dacă islamul nu e politic, atunci e nimic !”[2]   În definitiv,  de ce nu, de vreme ce echipa fanion a „Hexagonului” le aparține lor, migranților, aflați acasă cam orișiunde în Apus ? Păi, n-au cumpărat-o qatarezii, transformând-o în … Paris Saint-Qatar? Iar tranzacția cu pricina pregătește, cică, și alta de aceleași proporții, ne-a prevenit  deja, cu intuiția-i monstruoasă, inevitabilului Michel Houellebecq: „Cursese multă apă pe Sena de când un titlu didactic universitar mai putea înlesni accesul la rubricile «opinii» şi «puncte de vedere» din presa importantă, de când aceasta devenise un spaţiu ermetic, endogam. Un protest, fie el şi unanim, al cadrelor universitare ar fi trecut aproape nebăgat în seamă; dar, după cât se vede, în Arabia Saudită n-aveau cum afla asta. De fapt, încă mai credeau în puterea elitei intelectuale, lucru aproape emoţionant.

Pe dinafară, nimic nou la facultate, cu excepţia unei stele şi a unei semiluni din metal aurit, care fuseseră adăugate lângă marea inscripţie «Universitatea Sorbona Nouă – Paris 3» de deasupra intrării; înăuntrul clădirilor administrative însă, transformările erau mai vizibile. În anticameră erai întâmpinat de o fotografie a unor pelerini care dădeau înconjor pietrei Kaaba, iar birourile erau decorate cu afişe ce reproduceau versete din Coran; secretarele fuseseră schimbate, n-o mai cunoşteam pe niciuna, şi toate purtau văl”[3].

Vasăzică, nu va scăpa nici sfântul lăcaș  academic, petrodolarii șeicilor învălurați vor cumpăra  Europa bucată cu bucată ! Căci nu va mai conta, de pildă,„zece mii de euro pe lună pentru un dascăl mediocru, care nu publicase nimic serios şi a cărui notorietate era zero! Chiar aveau fonduri. Au fost la un pas să ia Oxfordul, dar Qatarul a supralicitat în ultima clipă, aşa că saudiţii s-au hotărât să mizeze totul pe Sorbona.  Cumpăraseră  chiar  nişte  apartamente  în arondismentele cinci şi şase ca să fie folosite ca locuinţe de serviciu de către cadrele universitare; el însuşi primise un apartament cu trei camere pe Rue du Dragon, cu o chirie simbolică”[4].

Islamizarea Occidentului, propovăduită și pregătită de „Planul Kalergi”, e în toi și perspectiva îmi creează insomnii – prin 2100, se estimează, populația „Bătrânului Continent” va reprezenta circa 1 la sută din cea planetară, dar cât din înfricoșătorul procent va  fi educat de… Profetul Mohamed prin citate din Coran?

Deocamdată, sinistră farsă !, pe malurile Senei, președintele Manuel Macron a sărbătorit victoria celor de la Paris Saint-Qatar, strigând preelectoral: „Vive la France ! Vive la République!” … Care  republică, moncher? Care Franță ?

[1] Michel Houellebecq, Supunere

[2] Citat de Michel Houellebecq în Supunere

[3] Michel Houellebecq, Supunere

[4] Michel Houellebecq, Supunere