Partide fără standarde, candidați fără profil: România în epoca improvizației politice

PSD l-a susținut în alegerile prezidențiale pe Nicușor Dan. PNL l-a susținut în alegerile prezidențiale tot pe Nicușor Dan. ”Tatăl” useriștilor a fost susținut chiar și de UDMR. Toți acești ”mari politicieni” și-au motivat fiecare ”alegerile” funcție de cât și cum puteau ei argumenta la acea vreme. Pe modelul trăiește clipa, atât social democrații cât liberalii nu s-au gândit că propriul lor electorat s-ar putea sa nu fie de acord cu alegerea și susținerea unui ins străin de logica politică în funcția de președinte al țării. Motivația anulării alegerilor prezidențiale este străină de percepția alegătorului. Cei de la putere sau cei cu interese în zona puterii o văd ca un fapt natural sau chiar ca și o consolidare a democrației în timp ce alegătorii care credeau că le-au văzut și experimentat pe toate, dimpotrivă. Președintele lor l-a susținut pe Cătălin Drulă. Un personaj care s-a remarcat mai mult prin convingeri decât prin logică. Iar ei, oamenii președintelui s-au separat, fiecare cu un alt candidat.

Lipsa asumării a ceea ce reprezintă fiecare duce la oportunism. Aceasta trece la electorat și creează și mai multă confuzie. Dilema politicianului de azi este că nu se mulțumește cu ceea ce este și ceea ce reprezintă și din lăcomie, postează de multe ori, în ceea ce nu este.

Partidele din ziua de azi nu mai sunt cunoscute pentru selecția de cadre. Azi, selecția se face natural, prin cunoștințe. De la Partid! Partidele nu mai au standarde, nu mai caută personalități care pot fi mai tot timpul incomode și chiar obositoare pentru cei din conducere ci desemnează ”inși”. În această paletă ”ofertantă” alegătorul alege nu după competențe (unde nu este, nu ai ce pretinde) ci după percepție, dacă se încăpățânează să meargă totuși la vot.

Cu concursul foștilor președinți, PSD este partidul care a făcut voia lui Traian Băsescu. A reușit într-un timp destul de scurt să devină partid balama. Candidatul unic, Sorin Grindeanu s-a ales președintele PSD într-un Congres girat de către Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta și Marcel Ciolacu. Poate l-ar fi girat si Viorica Dăncilă daca era în țară! Ca atare, PSD a devenit captivul propriilor alegeri. De la anularea alegerilor, a devenit partid ”ieuropean”!

Dacă până mai azi PSD se bătea pentru locul 1 și era tristețe când pica pe 2, acum se luptă pentru locurile 3-4 și nu e supărare mare că este acolo. Fețele unora dintre ei (în seara anunțului) nu a trădat mare preocupare cu privire la clasament. Ca atare, PSD va rămâne alături de USR, UDMR și PNL cu responsabilitate și va privi cu îngrijorare bunul mers al țării. Astfel, va rămâne captiv într-o coaliție de care este străin până la momentul în care un va mai conta ce va face. Chiar dacă electoratul vede partidul mai aproape de AUR decât de PNL și USR!

PNL a avut grijă să schimbe în timp util. Chiar dacă a testat piața cu ”inși” precum Cîțu și Ciucă, după șocul în alegeri cât și în registrele contabile, l-au adus pe Ilie Bolojan, un fel de amândoi dar cu o imagine din care se poate consuma cel puțin un an de zile. Pentru că răzgândirea face parte din procesul gândirii, alegătorii sunt ușor de mulțumit în România dacă le creionezi o luptă cu ”aia cu salarii nesimțite” fără a sublinia salariile lor. Nici la PNL nu găsești o garnitură de lideri politici! Au venit cu C. Ciucu, un ins garantat pe vremuri de Monica Macovei. Mulți dintre ei nu mai au o meserie precum aveau cei din timpul Brătienilor dar se remarcă doar prin demnitățile date de partid. Vom avea un primar general în București, fost ”jurnalist„ un ins care-și găsește greu cuvintele dar care pare îngrijorat de bine bucureștenilor. Probabil, in viitor va alerga mai repede după cuvinte.

USR rămâne, la aproape un deceniu de la apariție, un partid care nu și-a găsit identitatea politică stabilă: oscilarea între tehnocratism, activism civic și radicalism anticorupție a generat confuzie la nivelul electoratului urban. Bucureștiul era bastionul simbolic al USR; pierderea masivă a voturilor indică o erodare structurală, nu doar un accident electoral. Este partidul care și-a mazilit președintele pentru a-l susține pe Nicușor.

Disensiunile interne, rupturile (Plicușor, Stelian Ion, demisii succesive), precum și competiția permanentă pentru vizibilitate între lideri au proiectat o imagine instabilă. USR nu a reușit să impună o figură lider care să fie percepută ca matură politic. Comunicarea fragmentată și adesea agresivă a alimentat percepția unui partid preocupat mai mult de confruntare decât de guvernare. USR nu a prezentat un proiect credibil pentru București: nici un plan strategic pentru trafic, infrastructură, termoficare sau dezvoltare urbană. Dezastrul USR la alegerile din Capitală nu este doar rezultatul unei campanii greșite, ci expresia unei crize profunde: lipsă de identitate, leadership inconsistent, incapacitatea de a transforma activismul în administrare și un electorat sofisticat care penalizează incoerența. Bucureștiul, care altădată părea gara de lansare a USR spre național, devine astăzi simbolul unui proiect politic care nu a ajuns la maturitate.

Cu toate acestea, USR, un partid de locul patru este foarte bine înșurubat în instituțiile importante din stat. Evident, cu sprijin PSD și PNL!

AUR: Problema mesajului este că oscilează între radicalism și incoerență. Partidul oscilează permanent între un discurs conservator „respectabil” și unul conspiraționist, violent, anti-occidental. În Capitală, această ambivalență penalizează: o parte din electorat nu acceptă excesele, electoratul radical nu găsește un mesaj „pur”. Rezultatul: un scor modest, fără capacitate reală de creștere. Faptul că retorica partidului scoate în evidență locul 2 este mai mult de imagine. În fond, locul doi nu contează! Cei care cred că dacă la aceste alegeri au ieșit pe locul 2 iar la următoarele vor câștiga se înșală. Politica nu este doar matematică!

Spre deosebire de PSD și PNL, AUR nu are structuri locale robuste. Fără oameni în teritoriu, fără activiști de cartier, fără rețele de mobilizare, AUR pierde exact acolo unde se câștigă alegerile locale: contactul direct, prezența fizică, sesizarea problemelor concrete ale votantului urban. AUR nu pierde în București pentru că nu are electorat, ci pentru că tipul său de electorat nu este unul urban-mare. Mai mult, alegerile AUR nu sunt bine gândite, nu sunt luate pentru a fi câștigate. În fond, AUR ar trebui să aibă propriul său candidat și nu unul ”independent”.

Rămâne vizibil un paradox esențial: AUR este foarte bun în logica protestului, dar complet nepregătit pentru logica administrării. Când un partid intră într-o cursă locală, electoratul nu caută vinovați, ci rezolvări. AUR nu oferă așa ceva. Campania lor în Capitală a fost, ca și în anii trecuți, un exercițiu de retorică anti-sistem, nu un proiect de guvernare urbană. Capitala rămâne, pentru AUR, un test pe care partidul nu l-a trecut nici acum, nici în episoadele electorale precedente. Ancuța, săraca femeie între atâția bărbați!

UDMR nici de data aceasta nu a avut candidat la București!

Societatea în întregul ei este tot timpul în schimbare. Unii membri ai ei își schimbă percepțiile și ideile în timp ce alții nu. Șocul anulării alegerilor este încă prezent în mentalul societății iar alegătorii se raportează, firesc dar diferit la eveniment. Cum se întâmplă de regulă cu raportarea la revoluția/lovitura de stat din 1989. Unii vă decizia anulării alegerilor ca o perfuzie necesară în ”consolidarea regimului democratic” în timp ce alții sunt convinși de faptul că sistemul pentru a se păstra la putere, le-a anulat! Dacă modelul se tulbură, capacitatea noastră de a gestiona mediul ca întreguri separate slăbește.

În concluzie, am avut alegeri anoste, lipsite de discuții consistente. O coaliție de partide aliate a candidat separat la București iar alegerile acestea sunt dovada clară că doar interesul îi unește și nu dorința de a face mai bine în România.

Faptul că Nicușor Dan nu a respectat legea, că a sprijinit un candidat, după anularea alegerilor nu mai este nici măcar o știre. Știrea va urma azi sau mâine după ce se va întâlni cu Emanuel Macron.

P.S. Mass-media în marea sa majoritate a fost la fel de implicată în aceste alegeri ca și partidele politice. Ori, o țară fără presă este o țară care nu-și consolidează sistemul democratic.