Pe 7 decembrie, stare de urgență? Foarte bine, de azi înainte, stare de mobilizare, la nivel național, pentru votul din 6 decembrie!

Vi se pare hazardată sau prea puțin probabilă ipoteza de lucru pe care a avansat-o Ion Cristoiu și anume că, pe 7 decembrie, pseudo-președintele Klaus Iohannis va dicta instituirea stării de urgență pe întreg teritoriul scumpei noastre patrii? Mie unul, categoric nu! Și am suficiente motive să fac asta. Să luăm lucrurile pas cu pas, vorba clasicului în viață. Unu la mână, pe 6 decembrie orele 21, se încheie procesul de votare. După care, pe toate canalele mass media, vor începe să curgă în cascadă exit-pollurile. Care exit-polluri, este foarte probabil să nu aducă scorurile electorale la care visează Klaus Werner și băieții lui. După cum, la fel de bine – „binele” ăsta să fie acolo, la ei! – s-ar prea putea să fie cele aranjate cu mână calificată. Precedentul alegerilor locale din septembrie și înalta școală de mânăreală cu sacii de vot răscoliți, goliți și umpluți ca să iasă cine trebuie la sectorul 1 din București, dar cu siguranță că nu numai acolo, nu este doar un accident, ci un precedent. Că doar nu degeaba trăim în țara zicerii „unde a mers mia, merge și suta”…

Doi la mână: după ce vor apărea pe piață rezultatele care trebuie să pecetluiască predominanța PNL în „parlamentul meu”, firește că nemulțumiții vor ieși în stradă pentru a-și exprima protestul. Protestatari pe care forțele de ordine îi pot lesne dispersa, dar asta nu dă bine la poza cu lozinca „dragi români”. Așa că, este mai bine să se recurgă la o soluție anume fabricată pentru protecția sănătății publice și anume instituirea stării de urgență. Motive, de fapt pretexte, se vor găsi, pardon de expresie, se vor inventa lesne, că doar de asta și avem politico-tele-medicina. După care, frățânii mai mari de la Noua Înalta Poartă de la Bruxelles și de la Strasbourg ne vor bate pe umăr și ne vor scuipa printre dinți un „sehr gut” de circumstanță. Și, cu asta, basta, dacă tot suntem pașalâc UE.

Admit, de principiu, că partida nu este, totuși, jucată și că, teoretic, există certe posibilități ca lucrurile să nu meargă doar așa. Asta, însă, numai și numai cu condiția ca electoratul PSD să iasă din starea de apatie și de resemnare pe care i-au indus-o mișcările cam fără noimă pe care le comit anumiți –foarte anumiți-lideri ai partidului. Situație pe care Adrian Năstase o analizează într-un substanțial comentariu având acest titlu sugestiv: „Care votanți nu vor ieși la vot?” Comentariu pe care, la rândul meu, îl recomand și din care citez următorul pasaj: „Mulți simpatizanți ai PSD consideră că oricum partidul va fi în opoziție în viitorul ciclu electoral și de aceea nu trebuie să facă un efort ieșind la vot pe 6 decembrie”. „Un raționament greșit”, taxează Adrian Năstase ideea și aduce argumente convingătoare, cred eu: „Chiar într-o astfel de ipoteză, va conta foarte mult numărul de mandate pentru «majoritatea de blocaj» din parlament pentru ca anumite măsuri aberante să nu fie aprobate de parlamentul lui Iohannis”.

Fără doar și poate, aceasta este o ipoteză care ne pune în fața unei imagini dezolante, mai ales dacă ne gândim cum se prezenta, acum 20 de ani, la alegeri PSD (pe atunci PDSR) și cum se prezintă el azi. Nu contest, pe lista candidaților pentru viitorul Parlament, partidul are, și acum, personalități marcante care, fără doar și poate, merită votul nostru, dar, din păcate, el are o imagine publică a unei formațiuni politice la ale cărei butoane de comandă se află câteva personaje mult prea apropiate de niște petreceri într-o anumită vie sau dintr-o sufragerie specializată în răsturnări de scoruri electorale. Personaje care, în fiefurile lor, nu au adus partidului performanțe și doar contra-performanțe.

Știu și eu foarte bine aceste treburi, dar nu vreau să cred că ele pot să ne facă să dezarmăm. Dimpotrivă, cred că electoratul responsabil din toate cele trei provincii istorice poate și trebuie să se mobilizeze și să meargă masiv la vot. În ceea ce mă privește, eu, duminică 6 decembrie, voi merge la vot și știu pentru cine voi vota. După care, voi încerca, după cât mă duc puterile și priceperea, să trag și încheierile din scorul alegerilor din 6 decembrie. Îi previn, însă, de pe acum pe oportuniști și pe dezertori că în nici-un caz nu vor găsi locșor călduț pe umerii subsemnatului atunci când ar dori să se smiorcăie, ipocrit și urât mirositor refren al Iudelor anului 2020: „Vaaai, cine ar fi crezut?!”