Pe Dunăre, de la Pădurea Neagră la Marea Neagră

Insemnari de calatorie al lui scriitorului american F. D. Millet, publicate in Harper’s New Monthly Magazine, Vol. LXXXV, No. 507, August 1892

Introducere : Harper Magazine si scriitorul F. D. Millet

Harper New Monthly Magazine a fost, si a ramas pina astazi, una din cele mai respectate publicatii din Statele Unite si din acesta perspectiva, publicarea unor note de calatorie in Romania la sfirsitul secolului XIX, a reprezentat un eveniment cultural, politic si social iesit din comun de importanta internationala si desigur cu importanta nationala in Romania.

Harper’s New Monthly Magazine a fost titlul original al Harper’s Magazine, care a început să fie publicat din anul 1850. A fost lansat de Harper & Brothers în New York City și inițial a reeditat lucrări ale unor autori englezi, iar mai apoi, a inceput sa publice si scriitori și artiști americani. De exemplu, putem mentiona publicarea unor lucrări notabile ale unor autori proeminenți, cum au fost Herman Melville și Winston Churchill.

Este recunoscută ca cea mai veche revistă lunară publicată continuu in Statele Unite. În anii 1970, Harper’s Magazine a tiparit reportajele lui Seymour Hersh despre masacrul de la My Lai al forțelor americane din Vietnam. Conform unui studiu din 2012 Harper’s Magazine, s-a clasat pe unul din primele trei locuri la numărul de cititori cu studii universitare dîn rândul principalelor instituții media americane.

În 1892, Harper’s Magazine l-a angajat pe calatorul-scriitorul-artistul, F. D. Millet să scrie și să ilustreze o serie de articole de calatorie pentru revistă dintr-o calatorie de-a lungul Dunarii. Acestea ar fi atras publicul bogat, care în acea perioadă căuta locuri noi și interesante de călătorit. Articolele aveau să constituie subiectul unei cărți care s-a si publicat in anul următor aparitiei serialului din revistă, intitulat: Dunarea, de la Pădurea Neagră la Marea Neagră.

Pentru calatoria pe Dunare, Millet s-a asociat cu doi prieteni, Alfred Parsons și Poultney Bigelow, si impreuna s-au deplasat cu doua barci de tip canoe, echipate cu visle dar si cu pinze, pentru o mai mare usurinta si flexibilitate in miscare. Articolele de calatorie din Harper’s Magazine, ca si cartea care a urmat, sint documente unice, evocatoare, pline de pitoresc si culoare prin descrierile lor vii, dar si prin contextul istoric, oferind cititorilor o privire valoroasa asupra vieții, mediului social si cultural in lungul Dunărei la sfârșitul secolului al XIX-lea. Notele de calatorie ale lui Millet, sint in egala masure ghiduri de călătorie, dar și marturii ale timpului si locurilor, vizitate, reflectând impresiile autorului, si evidentiind peisajele, cultura si experientele intilnite in cursul calatoriei.

Urmare a calatoriei pe Dunare, Millet a strins toate articolele publicate in Harpe’s Magazine din timpul calatoriei si in  anul 1893, publica cartea „Dunărea, De la Pădurea Neagră la Marea Neagră”, oferind o imagine amanuntita a zonei Dunării, evidențiind experiențele întâlnite de-a lungul traseului său din Germania pina la Marea Neagră.

Din seria de articole publicate  de Millet in Harper’s Magazine, ne intereseaza in primul rind, calatoria pe Dunare, de-a lungul tarmurilor Romaniei, si in special experientele de calatorie in Delta Dunarii. Fara exagerare, pot sa spun ca insemnarile lui Millet sint unicate pentru cititorul roman care are numai de invatat despre cum erau viata, locurile, natura la sfirsitul secolului XIX in zona Deltei, si cred sincer ca este un mare cistig sa le citim intrucit nu mai exista astfel de descrieri de calatorie in partea romaneasca a Dunarii. As mai aduga ca scrierile sint atat de pline de viata, incit fac cititorul sa se simta ca participa direct la calatorie si ca se afla  chiar in mijlocul locurilor descrise.

1912. D. Millet (Frank D. Millet, 1862–1912) a fost un artist, ilustrator si calator american cunoscut pentru peisajele, scenele marine și ilustrațiile sale de cărți. Lucrările sale au apărut în reviste și cărți la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Millet a fost editor la Harper’s New Monthly Magazine și a predat la Art Students League din New York. A fost pasager la prima si ultima cursa a Titanicului si a decedat la scufundarea acestuia în 1912.

Partea I – O descriere rezumativa a Deltei Dunarii

Delta Dunării începe la patruzeci și cinci de mile mai jos de orasul Galati, unde râul se împarte în două ramuri, cea din stânga, brațul Chilia, urmând un curs general spre nord-est, cu multe cotituri și subdiviziuni, trecând pe lângă orașele rusești Ismail și Chilia și, la o scurtă distanță dincolo de satul pescăresc Vilcov, se varsă în Marea Neagră prin șapte canale înguste. Ramura dreaptă, de fapt râul principal, se desparte din nou la zece mile sub prima ramificație, brațul Sulina, mergând în general spre est până la portul Sulina, la Marea Neagră, iar brațul Sfantul Gheorghe șerpuind încet spre sud-est sub pintenii extremi estici ai marelui lanț muntos al dealurilor Dobrogei. Fiecare parte a triunghiului echilateral neregulat, delimitat de brațele Chilia și St. George și de coasta mării, măsoară aproximativ cincizeci de mile în linie dreaptă, iar cea mai mare parte a terenului este astfel înconjurat de mlaștini acoperite cu o vegetație densă de stuf înalt, presărate cu numeroase lacuri și tăiate în nenumărate insule de lagune înguste.

În întreaga aceasta mare deltă, există doar câteva mile pătrate de teren mai ridicat peste nivelul general al mlaștinii, iar acestea sunt două lanțuri largi de dune de nisip care se întind spre nord-est și sud-vest, la câțiva kilometri în interior, marcând linia vechii coaste, unde valurile și vântul ridicau această barieră cu mult înainte de amintirea omului. Aceste înălțimi nisipoase sunt acum acoperite de o pădure de stejari și locuite de o populație putin numeroasa. Cu această excepție, delta este necultivată, iar puținii nativi care locuiesc în marea mlaștină sunt aproape toți ocupati cu pescuitul. Își construiesc colibe rudimentare din trestii înalțe, își fac paturile și chiar plasele plutitoare din aceeași plantă utilă, iar în lunile de vară își pun plasele în fiecare lac și lagună, păstrând capturile în sare sau transportându-le la un moment convenabil către piețe mai îndepărtate.

Această mare mlaștină este mereu foarte impresionantă, iar vara, când stufurile au crescut la înălțimea lor maximă și sunt în plină inflorire, peisajul, deși extrem de monoton, are adesea elemente de frumusețe deosebite su unice. Căi navigabile înguste, rareori mai late de aproximativ un metru, intersectează mlaștina în toate direcțiile, iar doar localnicii familiarizați cu cotiturile neregulate si complicate ale acestor canale naturale pot găsi drumul de la un punct la altul în acest labirint. Se știe că unele dintre căi navigabile au fost folosite în perioada ocupației romane, iar rasa pescarilor care le folosesc acum și-au păstrat tipul, ținuta, cizmele și uneltele practic neschimbate de când poetul Ovidius a fost exilat pe țărmurile Pontului Euxin.

Nenumărate păsări sălbatice se reproduc în singurătatea mlaștinilor largi, iar multe specii de pești abundă în apele sale liniștite. Toamna, când bruma a omorit stuful, mari întinderi din deltă sunt adesea măturate de incendii, consumând toată vegetația de deasupra nivelului noroiului, dar deschizând calea pentru o creștere nouă și viguroasă primăvara. Doar în lunile de iarnă mlaștina este accesibilă pietonilor, iar când întreaga regiune este înghețată tare, corespondența și puținii pasageri obligați să călătorească sunt transportați cu sănii, direct dintr-o stație până la alta, pe suprafața plată a terenului și a apei.

Cei trei călători: Millet, Parsons si Bigelow