Pe Frontul de Est nimic nou

Aproape toată lumea, atât din Federația Rusă cât și din Ucraina, consideră că actualul război se termină odată ce un combatant este neutralizat sau capturat. Din păcate, pe lângă faptul că legile războiului nu se respectă de către nicio parte (nu discutăm despre cazuri izolate), cadavrele foștilor combatanți fiind batjocorite post-mortem, prizonierii de război ajung să pătimească, în captivitate, de pe urma altor forme de război (în special psihologic). Nu este nicio noutate faptul că tortura este (mult prea) des întâlnită în spatele frontului ruso (iraniano)-ucrainean (și NATO). Un bărbat care a fost deținut într-un lagăr (colonie penală este funda care se pune pe minciună) de lângă Olenivka, în estul regiunii ucrainene Donețk, a declarat că membri ai unor grupuri armate afiliate Rusiei i-au „atașat cabluri la organele genitale și la nas” și i-au aplicat șocuri electrice. Alți ucraineni au descris faptul că au fost înjunghiați, împușcați cu un pistol cu electroșocuri, amenințați cu execuții simulate, spânzurați de mâini și de picioare și arși cu țigări. De partea ucraineană, s-au raportat „acuzații credibile” de execuții sumare ale celor peste 170 de prizonieri ruși deținuți de către forțele Kiev-ului, printre alte abuzuri. Totodată, prizonierii ruși au raportat condiții proaste și umilitoare. Unii au spus că au fost înghesuiți în camioane dezbrăcați, cu mâinile legate la spate. O echipă ONU, căreia administrația Kiev-ului i-a permis accesul la locurile de detenție ucrainene, a declarat că a documentat cazuri ale așa-numitelor „bătăi de bun venit” într-o colonie penală (tot lagăr). „În mai multe cazuri, prizonierii de război au fost înjunghiați sau au primit șocuri electrice cu telefonul militar „TAPik” din partea ofițerilor ucraineni de aplicare a legii sau personalului militar care îi păzea”. Sursă mai credibilă decât multe altele: https://www.aljazeera.com/news/2022/11/15/both-russia-and-ukraine-tortured-prisoners-of-war-un. Bineînțeles, am putea atașa numeroase videoclipuri în care ni se prezintă acte de tortură. Dar am fi constrânși să le retragem, atât de barbar este tratamentul aplicat de către fanaticii ambelor tabere. Luptătorii uită că se vor revedea cu toții în ceva asemănător cu Valhöll. Având în vedere că atât rușii, cât și ucrainenii au un strămoș comun, varegii (timp de patru secole, vikingii au stăpânit părți din Rusia, Belarus și Ucraina, cea mai mare expansiune având loc sub conducerea prințului Oleg Profetul). Astfel, putem scrie clar, pe Frontul de Est este liniște, după cum declară „analiștii”. Din păcate, nimeni nu îi aude pe bieții blestemați să fie torturați de către fanatici. Însă, în viață, totul se plătește, iar torționarii își vor primi răsplata. Cu vârf și îndesat.

Acum, să vedem puține detalii despre politica de auto-sabotaj intern și internațional. Administrația Biden a stabilit că prințului moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, ar trebui să i se acorde imunitate într-un proces intentat împotriva sa de către logodnica jurnalistului Jamal Khashoggi de la Washington Post, despre care tocmai administrația americană a afirmat că a fost ucis la îndemnul prințului. O cerere în instanță a fost depusă de către avocații Departamentului de Justiție la cererea Departamentului de Stat, deoarece bin Salman a fost numit recent prim-ministru saudit, prin urmare se califică pentru imunitate ca șef de guvern străin, se arată în cerere. Aceasta a fost depusă joi seara târziu (hopa, politici securiste de pe vremuri), chiar înainte de termenul limită stabilit de instanță pentru ca Departamentul de Justiție să își prezinte punctul de vedere în instanță cu privire la chestiunea imunității și la alte argumente pe care prințul le-a prezentat pentru ca procesul să fie respins. „Mohammed bin Salman, prim-ministrul Regatului Arabiei Saudite, este șeful de guvern în exercițiu și, în consecință, este imun la acest proces”, se arată în cerere, calificând în același timp crima drept „odioasă” (vrăjeală de doi cenți. Deși inițial populară în absența altor monede federale, locul piesei de doi cenți în circulație a fost uzurpat de alte monede din metale comune pe care Congresul le-a autorizat ulterior: piesa de trei cenți și nichelul. A fost abolită în 1873, iar cantități mari au fost răscumpărate de guvern și topite. Asta e precizare pentru cei care urmau să scrie că nu a existat niciodată). Casa Albă a sperat că deplasarea din iulie a președintelui Joe Biden în Arabia Saudită va readuce pe calea cea bună relația dificilă dintre SUA și Arabia Saudită, dar de atunci relațiile au continuat să se deterioreze. Deoarece democrații nu țin niciodată cont de sfaturile unor înțelepți (vezi cazul Kissinger, mai întâi curtat, iar mai apoi criticat, ca să fie în final iarăși curtat de către Zelenski). Relația este reevaluată, au declarat cei de la Casa Albă, în urma unei reduceri a producției de petrol de către OPEC+ condusă de Arabia Saudită, pe care administrația a văzut-o drept un afront direct la adresa SUA. Membrii Congresului, deja înfuriați de reducerea petrolului și care cer o reevaluare, vor fi probabil înfuriați și mai mult dacă prințului i se acordă imunitate. Hatice Cengiz, logodnica lui Khashoggi, și organizația pentru drepturile omului cu sediul la Washington pe care regretatul jurnalist a fondat-o, DAWN, au intentat inițial procesul împotriva lui bin Salman și a altor 28 de persoane în octombrie 2020 la Tribunalul Federal Districtual din Washington, DC. Aceștia susțin că echipa de asasini „l-a răpit, legat, drogat, torturat și asasinat” pe Khashoggi la consulatul saudit din Istanbul și apoi i-a dezmembrat corpul. Rămășițele sale nu au fost găsite niciodată.

Directorul executiv al DAWN, Sarah Leah Whitson, a calificat cererea de imunitate drept un „rezultat șocant și o concesie masivă” făcută Arabiei Saudite. „Este cu adevărat dincolo de ironie faptul că președintele Biden a oferit practic o asigurare de impunitate pentru Mohammed bin Salman, ceea ce este exact opusul a ceea ce a promis să facă pentru a-i trage la răspundere pe ucigașii lui Jamal Khashoggi”, a declarat Whitson pentru CNN. Un raport al comunității de informații americane privind uciderea lui Khashoggi, publicat în februarie 2021, când Biden și-a preluat funcția, a declarat că bin Salman a aprobat operațiunea de capturare sau ucidere a jurnalistului, care s-a încheiat cu uciderea și dezmembrarea acestuia. Mult mai multe detalii interesante: https://edition.cnn.com/2022/11/17/politics/saudi-crown-prince-immunity-state-department-jamal-khashoggi/index.html Întrebare cheie: factorii de decizie din SUA se aliază și protejează criminalii? Susțin torționarii pentru câștiguri pe termen scurt? Eu consider că administrația Biden s-a înșelat. Au cultivat anumite mișcări care „luptă pentru dreptate”, pentru echitate, pentru idealism. Vor sta oare protestatarii de serviciu liniștiți ori vor acționa la ordin? Mișcările americanilor pentru dreptate se vor opri la pieptul fragil al lui Joe Biden? Americanii sunt mai nemulțumiți ca niciodată, iar democrații dau cu bâta în baltă. Americanii doresc fericirea trupului (să mănânce bine și ieftin, să alimenteze ieftin, să existe ieftin), dar, prin anumite mișcări societale, acum ei doresc și fericirea minții și a spiritului, prin „dreptate” (vezi cazul BLM, WLM). Nu erau americanii cei viteji și cei liberi? Deciziile democraților au afectat, afectează și vor afecta fericirea poporului american. Iar asta, fiindcă democrații au crezut că pot acționa precum în opoziție, de unde este cel mai ușor să crești în popularitate și să ajungi la putere. Dar, odată ce ai ajuns factor de decizie, trebuie și să te ții de promisiuni și să demarezi măcar un proiect-două. Dar când eu, un român simplu, mă uit pe internet și văd non-stop că americanii se plâng de prețuri, de costuri, de stocuri, normal că ajung să meditez asupra bunăstării partenerului strategic. Deoarece, fie că vrea ori ba, partenerul strategic se bazează pe cetățeni. Iar tare mă încearcă un presentiment că americanii s-ar putea îndrepta din nou spre izolaționism dacă cetățenii devin din ce în ce mai nemulțumiți. Relațiile internaționale dintre state sunt din ce în ce mai dubioase. Astfel că, oil policy (politica petrolului), urmată de water policy vor remodela și mai multe relațiile interstatale în goana statelor pentru putere și chiar existență. Securitatea devine un concept nu doar contestat, ci chiar anulat, asta din punctul de vedere al statelor agresoare cu „apucături” imperialiste, indiferent despre ce stat dornic de mai mult (folosind măsuri dure) scriem. Vedem ce sunt dispuși americanii să facă pentru petrol, dar ce vor fi dispuși oare să facă pentru apă? Nu de alta, dar România stă bine la acest capitol și doar suntem aliați, așa că e posibil să găsească soluții la noi. Totul după voia și pofta celor care ne conduc, mai cu biciul, mai cu lauda, mai cu circul, mai puțin cu pâinea. În plus, m-am gândit la o chestiune. Dacă cumva, având în vedere că liderii politici moderni se întorc înspre cei din perioada Războaielor Mondiale, Z-urile de pe tehnica militară rusă sunt o batjocură la adresa lui Zelenski? Un mic joc psihologic între liderii politici. După cum și germanii, englezii, francezii, americanii și mulți alții inserau mesaje pentru inamici pe tehnica militară folosită.

Încheiem cu informații și mai interesante. Pe măsură ce se instalează prima iarnă completă a războiului dintre Rusia și Ucraina, SUA nu mai au la dispoziție unele sisteme de armament de înaltă performanță și muniții disponibile pentru a fi transferate Kievului, au declarat pentru CNN trei oficiali americani cu cunoștințe directe referitoare la acest subiect. Tensiunea asupra stocurilor de arme – și capacitatea bazei industriale americane de a ține pasul cu cererea – este una dintre provocările cheie cu care se confruntă administrația Biden, în condițiile în care SUA continuă să trimită arme în valoare de miliarde de dolari Ucrainei pentru a sprijini lupta acesteia împotriva Rusiei. Unul dintre oficiali a declarat că stocurile pentru anumite sisteme sunt în scădere după aproape nouă luni de la trimiterea de provizii către Kiev în timpul războiului de mare intensitate, deoarece există o cantitate finită de stocuri excedentare pe care SUA le are la dispoziție pentru a le trimite. Printre sistemele de armament pentru care există o preocupare deosebită în ceea ce privește acoperirea de către stocurile americane a cererilor ucrainene se numără muniția de artilerie de 155 mm și rachetele antiaeriene Stinger cu foc de umăr, au precizat sursele. Unele surse au exprimat, de asemenea, îngrijorări cu privire la producția americană de sisteme de arme suplimentare, inclusiv rachete antiradiații HARMs, rachete sol-sol GMLRS și rachete antitanc portabile Javelin – deși SUA a trecut la creșterea producției pentru aceste sisteme și pentru altele. Pentru prima dată în două decenii, SUA nu sunt implicate direct într-un conflict, după ce s-au retras din Afganistan și au trecut la un rol consultativ în Irak. Fără nevoia de a produce arme și muniții pentru un război, SUA nu au fabricat cantitățile de materiale necesare pentru a susține un conflict de durată și de mare intensitate. Mai multe detalii interesante: https://edition.cnn.com/2022/11/17/politics/us-weapon-stocks-ukraine/index.html. Acum, oamenii să nu fie (prea) naivi. Democrații din SUA sunt foarte soft comparativ cu republicanii. Democrații au alte preocupări capitale, legate de politica internă a SUA. Rămâne de văzut cum va evolua situația. Deși noi, românii, ar trebui să remediem ce avem prin propria ogradă, până să mergem să punem umărul și la alții. Asta este culmea ironiei la noi, factorul politic preferă „să rupem cămașa de pe noi”, să ne rupem spatele de 100 de ori pentru alții, dar nici măcar o dată pentru noi. Ca să ne înveselim și ca să ne amintim la ce mă refer, vă recomand filmul realist și, din păcate, uitat: „Ultimul corupt din România”.