Pe Valea Prahovei, în drum spre București

Dorothy Hosmer, Cu bicicleta prin Romania (“An American Girl Cycles Across Romania”) din National Geographic Magazine, Noiembrie 1938

Traseul meu m-a adus la poalele zidului Carpaților. Trebuie să-l traversez, inversând calea istoriei, mergând spre pământurile din care au venit toate invaziile secolului, dar și spre sfârșitul călătoriei mele. Din satul de munte Predeal de pe vârf, am pornit coasta lungă prin trecătoarea uimitoare, urmând torentul râului Prahova. Cam o oră din asta și eram atât de aproape înghețată, încât m-am oprit la un han pentru a ma dezgheța. Am coborât prin Bușteni, unde puțin deasupra drumului, brazii erau deja albi de zăpadă. Sinaia, unde regele Carol își are reședința de vară, era imbracata in uniforme de gală.

O briză de toamnă mătura terenul de paradă și tricolorul albastru-galben și roșu al României flutura pe o lance cu vulturul regal in virf, în timp ce tânărul moștenitor înalt al tronului este sarbatorit la împlinirea vârstei de șaisprezece ani. Regalitatea și înaltele autorități militare din întreaga Europă s-au adunat pentru a-l sarbatori si felicita pentru promovarea la gradul de sublocotenent in Armata Romana. Cu aceasta ocazie Printul Mihai, a fost imbratisat de Regele Carol II,  Domnitorul Tarii, stranepotul lui Carol I intemeietorul dinastiei Romaniei,

Astfel, am traversat  și am retraversat Carpatii!

A doua zi după ce am plecat din Sinaia, am coborât pe câmpiile Vechiului Regat al României, cunoscute sub numele de „Regat” Un drum drept m-a dus la Ploiești, centrul principal al rafinăriilor pentru acele câmpuri petroliere care sunt factori majori în politica românească. Am stat la „pensiunea” Standard Oil Company vorbind pentru prima data dupa multe saptamini limba engleză.

Si asa, cu toți kilometri pe care i-am parcurs cu bicicleta, nu a trebuit să schimb nici o anvelopă!

Apoi am plecat mai departe spre București,  sfârșitul călătoriei mele, pentru că iarna venise cu toata puterea peste mine.

Prima mea impresie despre orașul București s-a schimbat pe măsură ce am aflat mai multe despre trecutul istoric si social al acestei capitale balcanice. În aparență, este în întregime on oras cu caracter occidental, dar sub suprafață, se află Orientul etern cu o puternica atmosfera, invisibila, dar prezenta din zilele dominației turcești.

In Bucuresti, cele mai încântătoare momente au fost cind am ascultat cântarile din  bisericile ortodoxe.

Și așa și eu, în rătăcirile mele, aștept doar ca primavera să mă pună din nou pe drum – de la București peste câmpii, peste măreata Dunăre, până la Marea Neagră!