Pentru a stârpi corupția trebuie stopată mafiotizarea societăţii şi tribalizarea ei

Voi poposi puţin asupra articolului, semnat de Maestrul Cristoiu, din data de 18 octombrie 2020, şi anume la iniţiativa USRPLUS de a repune pe picioare şi în drepturi DNA, de a da restartul, cu toate pânzele sus, luptei anticorupţie. În primul rând, pentru a convinge pe alegătorii cu alte viziuni politice, USRPLUS ar trebui să explice, să aducă argumente coerente în favoarea strategiei lor de gândire şi acţiune, în virtutea căreia DNA şi lupta împotriva corupţiei sunt indispensabile. În absenţa acestora, intenţia repornirii DNA va trezi reacţii viscerale, pe toate palierele spectrului politic, unele pro, altele puternic contra.

Ar trebui să explice şi cum văd raportul de forţe-putere dintre DNA şi DIICOT. Tot cu DNA sora mai mare, iar DIICOT surioara cea mică? S-ar repeta o greşeală. Din punctul meu de vedere, corupţia în sensul ei larg, civic, şi punctual, de natură infracţională, în care există intenţia şi acţiunea de a corupe, pe de o parte, şi fapta prevăzută în codul penal, pe de altă parte, este firul negru care străbate toate infracţiunile ce ţin de competenţa DIICOT. Şi atunci de ce să le separi? Care este logica separării lor? Că pot exista infracţiuni de corupţie care nu au legătură cu crima organizată, cu reţelele mafiote, asta e cert. Dar justifică acest fapt separarea lor în două Direcţii diferite, cu manageri/directori diferiţi? Îmi displace teribil cuvântul şef, şefă. Evit să-l folosesc. Există înţelegerea faptului că mulţi care cedează în faţa tentaţiei şi a pericolului corupţiei, pot fi victime colaterale, nu doar hoţi şi lacomi? Victime colaterale şi indirecte poate ale mafiei, reţelelor, care pun presiune, ameninţă, hărţuiesc, şantajează. Românii sunt împotriva Serviciilor secrete ale statului, nu suportă ideea ca statul să-i spioneze, dar habar nu au, sau ştiu, dar acceptă asta, ca serviciile de spionare, supraveghere şi control dinlăuntrul societăţii mafiotizate, să noteze în catastif toate faptele pe care civilii le-ar vrea ocultate: când şi cu cine şi-au înşelat nevasta, când cum şi cât au dat ce nu trebuia să dea şi să ia, ce fel de droguri au folosit şi când, dacă au făcut turism sexual, şi aşa mai departe. Iar la momentul critic să li se scoată din traistă păcatele, să li se pretindă loialitate, cooperare, unitate. Păi aşa se cumpără ţara la bucată.

Mă surprinde, la un partid care vrea să stârpească până la firul ierbii corupţia, că omite să facă referire la imperativul de a stopa mafiotizarea societăţii şi a tribalizării acesteia. Care e partidul care prezintă în platforma sa soluţii la această plagă socială, o minimă viziune în acest sens? A merge la această luptă doar cu procurorii, cătuşele şi pedepsele cu închisoarea, dovedeşte superficialitate, în ultimă instanţă, dar şi o lipsă de creativitate. E ca şi cum începi să dai cu plesnitoarea după muşte. Care e strategia, care e obiectivul ultim şi de ce? Obiectivul ultim ar trebui să fie securitatea naţională şi apărarea, conservarea, renaşterea cetăţenilor cu spirit civic, cinstiţi, incoruptibili, curajoşi şi demni. Care nu se fac frate cu Dracul (cu Corupţia, Mafia, infractorii) pentru a trece puntea. Care nu răspund presiunii de grup, de a negocia cu reţelele, clanurile, mafioţii, pentru a le da acestora ceea ce vor. Care sesizează instituţiile statutului şi au încredere în ele, şi nu se bazează pe puterea lor şi a asociaţilor lor de a negocia, de a cădea la “pace” cu mafioţii. Ce pace? Oamenii, mulţi stâlpii societăţii, care au respect şi frică faţă de anturajul mafiotizat şi asociaţii-prietenii acestora, infinit mai mult decât au în instituţiile de stat sau ale slăvitei societăţi civile, vajnică luptătoare anti-corupţie, se auto-amăgesc că ei luptă pentru pace. Ca şi comuniştii prin anii ’50-’60: “Luptăm pentru Pace!” Dar între 8.30 şi 16.30 stâlpii societăţii slujesc, prin obiectul muncii lor, valorile acelor instituţii. S-a gândit USRPLUS să implice şi sociologi, specialişti în psihologia socială, în gândirea şi identitatea de masă, artişti, creatori, pentru a duce o luptă serioasă, cu resurse pe multiple fronturi?

S-a tot vorbit, de-a lungul timpului, despre statul corupt, statul paralel, statul mafiot şi despre binom. Ar fi trebuit dusă discuţia înspre observaţiile şi analiza stării societăţii. Sociologul Vasile Dîncu, fostul meu profesor de Sociologie Generală pe când studiam la UBB Cluj, a publicat o carte despre Societatea tribală, care ar fi în ţara noastră  Concluzia mea e că cei care au declarat război retoric conceptelor de stat paralel şi binom au urmat o cale de ratare politică. Pentru că nu a existat onestitate, putere decizională şi o abordare empirică, bazată pe observaţii şi informaţii directe, despre starea societăţii şi a acţiunilor concrete ale grupurilor de interese. De două săptămâni, de când m-am întors din Anglia, eu în instituţii am încredere, mai puţin în societatea în care simt şi observ pulsiuni-acţiuni anarhico-mafiote. La fel cum am descoperit şi în Anglia în ultimele luni. Mi-e foarte clar că nu suntem noi singurii corupţi din Europa. Întrebarea  „cine e cea mai coruptă ţară?” e irelevantă, întrucât dacă e să compar Poliţia oraşului englez din care am plecat şi Poliţia locală Sibiu, cea autohtonă e mai bună ca prima. Şi asta doar după două săptămâni.

Maestrul a atras atenţia, în articolul publicat pe 18 octombrie 2020, că unii politicieni USRPLUS vor putea fi înhăţaţi primii de DNA restartată, dacă vor câştiga o majoritate. Eu sunt convinsă că URSPLUS s-a gândit la asta şi îşi asumă riscurile. Există o logică, nu doar politicianistă, ca DNA să se focuseze în principal pe cei de la putere. Pentru că Puterea corupe şi prin şantajabilitatea, coruptibilitatea şi lipsa de patriotism a celor de la Putere în principal, securitatea statului, a cetăţenilor se poate vulnerabiliza mai rapid, mai tare.