România a obţinut, prin Roxana Mînzatu, poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi portofoliul Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale, demografie
Peştera Nerja sau cum se împleteşte groaznicul cu plăcutul
Surprins în delict de coborîre
Festivalului din august i se adaugă o altă sursă importantă de venituri:
Fotografiile pe fundal de grotă multimilenară.
După ce-ai luat tichetul, dînd să intri, te pomeneşti nas în nas cu un fluturaş în cinci limbi care te avertizează:
Vă rog, priviţi fotografia la ieşirea din peşteră!
Cu bucăţica de hîrtie în mînă, te uiţi în dreapta şi în stînga buimăcit. Nu mai înţelegi nimic. Ştii c-ai dat patru dolari ca să împărtășești marea fericire de a vizita grota de la Nerja. De ce să-ţi priveşti fotografia la ieşire? O ai în paşaport, bine mersi, cu urechile cît mai clare, cum cer regulile. Năucit, faci primii paşi în grota care te mai linişteşte puţin, deoarece seamănă uimitor cu o sală de bal. N-apuci să pui însă piciorul pe treapta a treia sau a patra că, ţîşnind de după o stîncă, un aparat de fotografiat te orbeşte cu explozia blitz-ului său. Dacă n-ar fi ghidul, ai crede că e vreo tradiţie transmisă la Nerja de zeci de mii de ani, din generaţie în generaţie, de la păroşii goi pur și simplu pînă la păroşii vîrîţi în nădragi. Ghidul care le ştie pe toate, că de aia e ghid, te lămureşte imediat, trimiţîndu-te la fluturaşul primit la intrare. După ce ieşi, cu acest bilet în mînă, îţi poţi vedea fotografia care te surprinde în delict de coborîre a scărilor. Surprins, nu-i o metaforă, deoarece unii mai puţin tari cu firea, la ţîşnirea luminii încremenesc de parcă ar fi fost trăzniţi. Eu, însă, dintr-un motiv care-mi scapă, am continuat să păşesc mai departe. La încheierea vizitei, toată lumea năvălea curioasă, dînd ascultare îndemnului de pe hîrtiuţă, să-şi vadă fotografia. Spre surprinderea fiecăruia, poza e servită cu o întreagă garnitură. Vîrîtă într-o pagină zimţată, amintind stalactitele şi stalagmitele, a unui pliant avînd drept motto următoarea definire a Peşterii:
„Un templu miraculos pe care l-a construit apa cu mîinile sale”.
Pliantul conţine note despre Grotă în limbile de circulaţie internaţională şi imagini ale principalelor încăperi. Nu-i obligatoriu s-o cumperi, dacă te gîndești că face zece dolari. Care turist e însă în stare să reziste tentaţiei? Mai ales că membrii fiecărui grup îşi trec unul altuia pozele şi îşi dau cu părerea despre cum au ieşit.
Şi, astfel, Peştera aduce Nerjei un venit substanţial.
Comentarii
Lasă un răspuns