Pianista fidelă muzicii. Premiul Clara Haskil

Anul acesta Concursul Internațional de Pian Clara Haskil de la Vevey, ajuns la ediția 31, a atras un număr record de participanți. Din 133 de candidați au fost selecționați 25 de tineri cu vârste între 15 și 26 de ani, veniți de peste tot din lume, iar printre ei un nume românesc, Filip Trifu (20 de ani).

Timp de două săptămâni, tinerii pianiști au fost găzduiți de familii din Vevey, o implicare activă a comunității locale, în acord cu sprijinul de care a avut parte pianista română odată. Pregătirea concursului a constat în aproape trei ore de pian, cu opere impuse, dar și cu libertatea de a alege 30 de minute din orice compozitor în semi-finală. Fără a o copia, poți fi creativ, după lectura biografiei, prin alegerea unor bucăți muzicale interpretate poate doar o singură dată în toată cariera sa, sau prin includerea compozitorilor români. Cărțile lui Jerôme Spicket, alături de înregistrări audio și de filmul Clara Haskil, misterul interpretei (2017), stăteau la dispoziția publicului la intrarea în teatru, în seara finalei.

Evenimentul s-a desfășurat la Teatrul Le Reflet din Vevey, o sală pe care Clara Haskil o aprecia mult pentru acustica sa. Înregistrase acolo. Toate probele din concurs au fost difuzate și în live streaming, iar în imediata apropiere a teatrului, sub cupola fostului grânar din Piața mare, cu vedere spre lacul Léman și Alpi, au fost instalate un ecran și scaune pliabile din lemn pentru toți cei care doreau să asculte programul în aer liber.

Fără niciun dubiu, locurile cele mai bune. Vevey vibrează prin forfota străzii și amestecul de generații, cu evenimente artistice și culturale variate. Mereu e ceva în desfășurare și fiecare își găsește locul fără să-l deranjeze pe celălalt. Lumina e mult mai clară la Vevey decât la Geneva sau Lausanne, iar locuitorii sunt, dintre toți, poate cei mai norocoși. Concursul Clara Haskil face parte integrantă din oraș pentru că nu e un eveniment închis. Sunt implicați copii atrași de muzică, studenți la muzicologie, publicul, orchestra, compozitori contemporani, muzee și, firește, juriul. Cu toții sunt antrenați într-un mod ludic și profesionist, nu doar prin premiile pe care le acordă, dar și prin activități de sine stătătoare.

Acest eveniment, creat în 1963 de Michel Rossier, impresarul Clarei Haskil, are loc la fiecare doi ani. În timp, publicul s-a obișnuit ca juriul să nu acorde de fiecare dată premiul cel mare. Pe de altă parte, pregătirea acestor tineri este atât de bulversantă prin nivelul tehnic și implicarea emoțională încât s-a creat o competiție sănătoasă între cele două categorii, tinerii pianiști reușind anul acesta să surprindă juriul, prezidat de un fost laureat.

Seara finalei a reunit trei candidați, obișnuiți deja cu premii internaționale: Simon Haje (20 de ani, Germania), Paul Lecocq (20 de ani, Franța) și Seungho Chung (15 ani, Coreea de Sud). Au fost acompaniați de tinerii muzicieni ai Orchestrei Festivalului de la Zermatt, sub bagheta violonistului și dirijorului Gábor Takács-Nagy. Primii doi au ales Beethoven, iar al treilea Chopin. Cel care m-a impresionat cel mai mult, deși am apreciat tehnica primului candidat și incredibila performanță după numai șapte ani de studiu a celui de-al treilea, a fost francezul Paul Lecocq, pour sa belle folie. În timpul reprezentației sale, aveam impresia că nu se mai afla în dubla competiție, cea a juriului din spatele scenei și a publicului, în falsa lui iluzie, dar crunta judecată. Francezul era purtat de muzică și, în mintea mea, el era câștigătorul.

Seara s-a încheiat cu decernarea premiilor copiilor, cel din partea tinerilor critici, premiul publicului, cel al orchestrei și de interpretare a unei compoziții moderne, în prezența autorului.

În ediția din 2025 Premiul Clara Haskil i-a revenit lui Paul Lecocq. Tot el a câștigat și aprecierea publicului. Iar Clara Haskil privea de sus spre noi, cu mii de complimente pentru toți participanții.

 Despre Clara Haskil găsiți detalii aici