Pînă și gazetele de perete cheamă la sporirea vigilenței de clasă

Vigilența de clasă e cuvîntul de ordine al primilor ani de democrație populară. Editorialul Scînteii din 5 martie 1949 poartă titlul:
„Să ridicăm vigilența oamenilor muncii!”

Teza Continuei ascuțiri a luptei de clasă pe măsură ce socialismul înregistrează tot mai mari succese e astfel explicată:

„Dar fiecare biruință a poporului muncitor face să crească ura turbată a dușmanilor – capitaliștii, foștii moșieri, chiaburii, rămășițele legionare – și a sprijinitorilor lor din afară, imperialiștii anglo-americani. Înfrînți, alungați de la putere, văzîndu-și reduse tot mai mult posibilitățile de exploatare, ei sunt neputincioși de a împiedeca succesele poporului muncitor. Paraziții și îmbuibații, deprinși să trăiască în lux și trîndăvie din exploatarea sălbatecă a poporului muncitor, nu se dau însă bătuți.

Ici și colo, unde vigilenta celor ce muncesc e slabă, ei își arată colții, încearcă să strice, să distrugă, să lovească pe la spate în oamenii muncii încordați în efortul pentru împlinirea Planului, pentru ridicarea tării. Procesele grupelor de spioni, complotiști, trădători, au arătat limpede toată ticăloșia claselor exploatatoare.

Din ordinul agenturilor de spionaj ale imperialismului american și englez, conducătorii maniști și liberali sau marii industriași ca alde Auschnitt, Bujoiu, Popp, au organizat pe spioni și sabotori, au pus la cale crimele cele mai mîrșave.

Finanțînd rămășițele gărzii de fier și pe social-democrații de Dreapta, slugi ale patronilor, agenturile imperialiste au organizat la Reșița, Petroșani, Astra și în alte părți, acțiuni de sabotaj, tinzînd la distrugerea mașinilor, la risipirea materiei prime, la provocarea de explozii în întreprinderi, la întîrzierea transporturilor, la împiedicarea aprovizionării muncitorilor ș. a. m. d. Dar bandele de complotiști și trădători au fost zdrobite. Planurile lor mîrșave au fost zădărnicite. Iar capitaliștii – organizatori și susținători ai tuturor acțiunilor de sabotaj – au fost alungați din întreprinderile naționalizate. Moșierimea a fost lichidată ca clasă. Statul ajută pe țăranii muncitori în lupta lor împotriva exploatării chiaburești. S-au năruit nenumărate poziții ale claselor exploatatoare. Regimul de democrație populară a dovedit că are o bază trainică de nezdruncinat. Curățindu-se de elemente dușmănoase, aparatul de Stat, justiția populară. Miliția, etc., sunt în mîna poporului muncitor – ca și legea pedepsei cu moartea – tot atîtea arme împotriva dușmanilor săi de moarte.
Dar lupta e departe de a fi terminată. Simțindu-și sfîrșitul tot mai aproape, clasele exploatatoare sunt tot mai înverșunate.”

Ca și în literatură, în presă uneltirile dușmanului de clasă sînt demascate de oamenii muncii, conduși de organizația de partid:

„Ura înverșunată a dușmanului de clasă se îndreaptă spre tot ce e muncă creatoare, și în primul rînd spre producție. Ei turbează împotriva activiștilor de Partid și ai sindicatelor, care organizează și conduc lupta pentru împlinirea Planului, turbează împotriva fruntașilor în producție, a fabricilor, a mașinilor.
Dar tot mai mult se ciocnesc ticăloșii de vigilența patriotică a oamenilor muncii.”

Sînt date și exemple de descoperire și demascare a uneltirilor:

„La fabrica de ciment «Titan», tov. Stoian Ion a descoperit la timp bucăți de fier ce urmau să fie aruncate în mașina de sfărîmat piatră. Iată cazuri minunate de vigilență revoluționară!”

În campania de întărire a vigilenței de clasă, se folosește termenul inventat de Stalin „Boala nepăsării”:

„Numai acolo unde vigilența de clasă e adormită, unde domnește «boala idioată a nepăsării», acțiunile dușmanului pot fi socotite «întîmplătoare».
La țară, foștii moșieri și chiaburii sabotează muncile agricole și nu se dau în lături de la organizarea de crime împotriva celor ce le demască și zădărnicesc nelegiuirile. După ce vreme îndelungată au ținut massa țărănească în beznă, exploatatorii folosesc zvonurile mincinoase și superstițiile, «minuni», «strigoi», «vedenii» și tot felul de prejudecăți menite să păcălească pe omul muncitor, să-l lege la ochi, așa ca să le fie mai la îndemînă să-l exploateze. Sectele religioase, – legate de cercurile de spionaj imperialiste, – caută sub masca fățarnică a cucerniciei, să îndemne pe țăranii muncitori să nu participe la viața obștească, să nu lucreze pămîntul, să trăiască în «frăție» cu moșierii și chiaburii, care le-ar lua și șapte piei de pe spinare.”

În același număr, articolul Fapte care arată creșterea vigilenței față de dușmanul de clasă se ocupă de ”Un apel pentru sporirea vigilenței tineretului studios în ajunul unificării organizațiilor de tineret.”

Din gazeta de perete a organizației de tineret din Facultatea de științe juridico-administrative ne ajută să avem o imagine asupra a ceea ce se consideră activitate reacționară și, evident, vigilență revoluționară:

„În ultimul număr, gazeta de perete a Organizației de tineret din Facultatea de Științe juridico-administrative publică un articol menit să sporească vigilența tineretului studios, în ajunul înfăptuirii oganizației unice revoluționare a tineretului muncitor. Publicăm cîteva extrase:

«Un element reacționar strecurat pe nesimțite în rîndurile noastre este Ghenovici Aurel din anul I.
…Crezînd că va putea duce multă vreme activitatea lui reacționară, Ghenovici a creat în jurul lui o atmosferă de teroare, manifestată la început prin amenințări la adresa unor colegi… și culminînd cu o percheziție făcută în mod abuziv la domiciliul unui coleg de an, căruia i-a cerut bani și băutură, în pretinsa lui calitate de membru al Comitetului de facultate, care cică iar fi încredințat această sarcină».

Conținutul articolului demonstrează deci clar că în ajunul unificării există elemente care încearcă să se infiltreze în organizațiile de tineret sau să le compromită cu orice preț. Tocmai de aceea gazeta de perete îi cheamă pe studenți să-și sporească vigilența. Comitetul organizației de tineret ar fi trebuit să arate că demascarea lui Ghenovici nu s-a făcut în cel mai scurt timp cu putință, că el a putut pentru un timp să-i inducă în eroare pe studenți. Totuși concluzia articolului poate fi citată:
«Noi am înțeles pericolul pe care îl prezintă Ghenovici. Noi l-am demascat în fața studenților întregului an».

Zilele acestea, e probabil ca situația lui Ghenovici să fie examinată de consiliul profesoral.
Într-o adunare a studenților din anul l, Ghenovici a fost demascat și a fost nevoit să părăsească sala.”