Un țânțar gras bâzâie lent în biroul de la etajul 1. Zboară plictisit cu viteză redusă de la un capăt la celălalt, nu are de ce să se grăbească. E atât de sătul încât îi e și teamă că pleznește. Și abia a început vara! Ce n-ar fi dat să ajungă și mămica să trăiască vremurile astea! Cine știe pe unde i s-or odihni aripioarele…Bam! Na, că s-a lovit din greșeală de geam. Uite ce apetisant arată Cișmigiul, adevărata sa casă. Așa de frumos nu a fost niciodată, cu iarba cât un copil, cu mizerii revărsate îmbietor peste tot. O junglă urbană în mijlocul orașului, rai pentru frații și surorile din țânțărime, dar și pentru prietenii șobolani și căpușe, atât de neînțeleși de oameni. Până acum.
Cu chiu cu vai, țânți își adună ultimele forțe și zbrrr, iese din birou. O ia alene, planând mai mult, ca să nu leșine de oboseală, pe scara monumentală. La baza sa îl atrage irezistibil ceva neidentificat, dar căruia nu i se poate opune. Promite un culcuș pe cinste, unde să-și poată trage sufletul un pic. Sau mai mult, ce grabă are?
Ah, a ajuns. E ceva maro și moale, o pădure de rotocoale castanii. Somn ușor, în sfârșit! Dar ce e zgomotul ăsta enervant, totuși? Și luminițele astea, și toți oamenii ăștia amenințători? Na, că și-a prins un picioruș în jungla maronie, acu e blocat aici.
Vremea când Plicușor era ongist a trecut de aproape un an. Pe atunci, avea toate răspunsurile. Avea și toate întrebările. Avea și planurile tuturor construcțiilor din București, cum scotea capul un dezvoltator apărea și el să-l salveze printr-o metodă proprie, brevetată. Unii nu se prea lăsau salvați, dar nu era problemă, după câteva luni de stat pe bară realizau că au nevoie.
Ce frumos era la ong! Vremea a zburat și uite, Plicușor ajuns primar prin minciuni e deranjat de chestii minore: apa caldă, căldură, trafic, vegetația din parcuri, țânțari, căpușe, șobolani. Ce treabă au toate astea cu adevăratele probleme ale Capitalei, adică puz-urile? Chiar niciuna. Acu se vede nevoit să pună piciorul în prag și să lămurească lucrurile.
În timp ce Capitala geme de problemele de mai sus, primarul anunță soluțiile, ziariștii își țin răsuflarea, planeta s-a oprit în loc: Plicușor îi va cere prefectului Capitalei, Alin Stoica, să atace puz-urile în instanță, pentru a fi blocate. 9 luni a muncit primarul, dar iată rezolvarea!
Spune prefectul că nu ar fi chiar legal cum și-a delegat Plicușor atribuțiile când a plecat în izolare, lăsând-o pe dna Pungă, administrator public, în loc să lase un viceprimar? Păi cum să le facă așa ceva, ține la ei. Nu îi putea încărca cu asta.
Apa caldă? Hai serios, a trecut 28-ul ăla, cum a trecut și campania. De vină e Elcenul, de la Guvern vine frigul. Ce se spune în campanie rămâne în campanie, gen.
Traficul? Troti, nene.
Dezinsecția? Stai țânți liniștit, primarul ține cu natura. Mai pe sauvage, așa. A lucrat la asta de anul trecut, când a lăsat fără niciun ban compania care trebuia să se ocupe. Acu cică plouă și nu merge cu stropitul de substanțe. Undeva, o marmotă învelește ciocolata.
În chică, țânțarul răsuflă ușurat. Ce-i pasă lui de puz-uri? Chiar sună familiar, așa bâzâie și unu’ din clan care se vrea șmecher, un pic făsăit, pe nas. Toată lumea știe că e de la sinusuri.
(Text și foto: Ligia Enache)
Lasă un răspuns