Politică prin șantaj

Săptămâna trecută, președintele ALDE a acordat un interviu Mediafax în care a încercat să ofere sub mina preocupării, amenințări spre cei din PSD. Așa cum am scris pe acest blog de câteva ori, am argumentat că până la ruperea Alianței PSD-ALDE nu mai este mult. Și acest lucru vine din dorința liderului Călin Popescu Tăriceanu de a candida la prezidențiale, susținut de PSD. Cum PSD nu-l susține acesta se comportă de această manieră.

Ce-l macină pe liderul ALDE? Din interviu, aflăm că își dorește un nou program de guvernare (acesta care este susținut și de el, trebuie abandonat) o altă asumare de obiective (o altă abandonare a celor din prezent, este optimă), reforme ale instituției statului cât și schimbarea unor miniștrii competenți (mulți dintre cei de acum nu sunt competenți). Ideea schimbării programului și a obiectivelor este o strategie pentru următoarele alegeri. În fond, multe dintre promisiuni nu s-au produs iar un alt program vine tocmai în acest sens.

Surprins de lipsa autostrăzilor, Călin Popescu Tăriceanu reproșează guvernului incapacitatea de a construi. Nu cere prin miniștrii săi, nu propune în cadrul întâlnirilor din Coaliție, nu depune cum este mai nou în Parlament, un proiect de lege în acest sens. Constată și atrage atenția! Evident, ca fost prim ministru sau ca președinte al partidului din coaliția de guvernare, sau ca politician cu 30 de ani vechime acesta are toate motivele să fie nemulțumit! Doar că a așteptat suficient de mult timp să ne declare că nu avem autostrăzi!

Concluzia interviului său este că în momentul de față avem o guvernare impotentă. Iar el, bărbatul viril nu vrea să se asocieze cu impotenți! Nu ne gândim că după L. Dragnea, spera să devină primul lider al Coaliției, că Viorica Dăncilă are tupeul de a se băga în jocul prezidențialelor, că liderii PSD au și ei dreptul de a-și propune un candidat. Cu șanse sau nu, un candidat al lor.

Nu vrem să ne pronunțăm asupra competenților miniștrii ALDE (în comparație cu cei ai PSD) despre care nu am auzit caracterizări din partea liderilor lor. Cu siguranță, președintele ALDE putea face mai mult pentru a bloca la rectificare transferul de bani la Servicii. A atrage atenția este doar o declarație de imagine!

Câteva idei despre cazul Caracal

Preocupată cu Cazul Caracal, analizând orice informație apare, mass-media doar că nu se întreabă de ce mai avem instituții gen Poliție sau Parchete? Evident, capacitatea instituțiilor, în cazul acesta este depășită. Poticnită este și modalitatea prin care Ministerul de Interne lucrează, în special a ministrului de interne care preferă să declare clișee de genul trimiterea corpului de control, analiză și apoi vă informăm. Mai mult, are timp de a merge cu premierul la diferite întâlniri prin țară în loc să se ocupe cu celeritate de acest caz cât și să informeze cetățenii de ceea ce se întâmplă acolo.

Un caz cu asemenea popularizare, care a captat atenția întregii societăți nu se bucură de o rezolvare naturală. Ca urmare, oamenii își pierd încrederea în instituțiile fundamentale ale statului. Sigur, mai grav nu se putea.

Citim de polițiști sau procurori corupți, promovăm anumite persoane denumite șef de clan interlop apoi contestăm decizii ale magistraților. De ani de zile, asistăm la o luptă între două tabere: cea care apără procurorii, magistrații și cealaltă, care le contestă deciziile și îi acuză de jocuri politice. Acum, prin cazul de la Caracal, și polițiștii au intrat în atenția opiniei publice. Sunt prezentați ca parte a sistemului interlop.

Chiar dacă președintele și premierul s-au implicat în acest caz, situația pe fond nu s-a schimbat.

Zilele trecute, Alexandru Cumpănașu, un ins care pare mult mai afectat ca restul lumii, un justițiar dâmbovițean, rudă cu una dintre fetele ucise, și-a făcut echipă! Nu o echipă de a practica vreun sport ci o echipă formată din foști procurori, ofițeri din rândul serviciilor și foști polițiști. A ținut să declare că aceștia sunt pensionați, au experiență și vor lucra pentru a afla adevărul. (să înțelegem că instituțiile statului lucrează pentru a ascunde probe și proteja infractorii?) Nu demult, îl auzeam pe partizanul Ion M. Ioniță care cerea desființarea Poliției și reînființarea acesteia. Pe această logică am putea cere desființarea statului și construirea lui pe alte coordonate!

Această decizie îmi aduce aminte de perioada interbelică. Mai au să înființeze echipe care să ancheteze, să judece și să execute, paralele cu cele ale statului!