Politica românească – industria vorbelor goale

Momente și evenimente comentate de mine. Reproduc aici comentariul Politica românească – industria vorbelor goale din Evenimentul zilei, 18 noiembrie 2012, pentru surprinzătoare-i actualitate:

După atîtea examene ale vieții – alegeri, suspendări, crize guvernamentale –, Traian Băsescu s-a învățat cu injurăturile din presă mai ceva decît țiganul cu scînteia, din zicala noastră, apărută cu mult înainte de înființarea Romani Criss și, drept urmare, pe vremea cînd puteai spune țigan și nu rrom. Grație acestei experiențe, Traian Băsescu nu mai are stări și sentimente față de posturile TV, pe care le vede și le tratează în chip egal. Așa se explică de ce în Turkmenistan am fost invitați și echipele Antena 3 și România TV, al căror program de viață și luptă se reduce la o propoziție simplă: Jos Băsescu!

Viața grea a celor de la România TV își avea rădăcina în sarcina suplimentară primită de la conducere:
Ei trebuiau să smulgă lui Traian Băsescu un punct de vedere despre decizia jurnalistei Corina Drăgotescu de a se stabili în America.

Jurnalista, angajată a postului România TV, își justifica hotărîrea apelînd la deja binecunoscutul clișeu al României în care nu se mai poate trăi. Dincolo de adevărul că o distinsă publicistă folosea cu abnegație un slogan politicianist, nu vedeam în ce măsură părerea lui Traian Băsescu despre hotărîrea jurnalistei avea o asemenea importanță pentru națiune ca să se închine la USL încît echipa România TV să nu-și găsească răgazul.

Nu știu dacă echipa a reușit să-l prindă pe Traian Băsescu într-un moment de neatenție pentru a-i vîrî microfonul sub nas și-al interoga.
Sigur e că în strădania echipei de la România TV am dibuit un nărav care face ravagii în România televiziunilor de știri.

E vorba de a crea știri din realități care nu sunt știri:
Datul cu părerea.

Lucrurile se întîmplă cam așa.
Un politician spune ceva la o conferință de presă sau la un interviu din simplu motiv că trebuia să umple un spațiu de o oră.
Imediat, fătucile de la televiziunile de știri iau microfonul la spinare și pornesc în căutarea părerilor despre ce-a zis politicianul respectiv.
În 99% din cazuri, cel prins de fătuce habar n-are de ce a zis politicianul despre ale cărui vorbe i se cere și lui niște niște vorbe.
Nu-i nimic.
Îi spune fătuca ce a spus. Evident, cu vorbele ei, pentru că n-a luat cu ea înregistrarea. Pe baza spuselor fătucei, convocatul la datul cu părerea zice și el ceva.

Dacă spune ceva de rău despre spusele politicianului, televiziunile de știri fac breaking news cu anunțul trîmbișat:
Ceartă între X și Y!
X urlă în gîtul lui Y!
USL în pragul destrămării!

Dacă nu spune mare lucru, televiziunile de știri nu se descurajează.
Anunțul pus sub semnul lui Breaking News vizează pus blatul dintre cei doi.
Și astfel, amîndouă părțile – presă și politicieni – ies în cîștig din această afacere.

Presa își acoperă spațiul tipografic sau spațiul de emisie fără prea mare cheltuială de timp, de energie, de talent și de bani.
Politicienii lasă impresia că nădușesc de atîta activitate.
Care activitate se rezumă la datul din gură.

La o privire mai atentă, vom descoperi că scena noastră politică nu produce nimic în planul faptelor. Cu toate acestea, impresia generală e cea de intensă activitate: certuri, împușcături, scandaluri.
E vorba însă doar de vorbe.

Caragiale observa undeva că politica e o veritabilă industrie.
De parale – zicea el
Și de vorbe goale – adăugăm noi.