Portret de ministru

Mulți au văzut cel puțin un tablou al lui Arcimboldo, de la a cărui naștere se împlinesc în curând 500 de ani. Cel mai probabil le-a trecut pe sub ochi o poză a vreunuia dintre anotimpuri,  împărtășită pe rețelele sociale de vreun fan a veganismului care n-a dat ochi cu prea multe capodopere ale artistului milanez rămas la loc de cinste în categoria selectă a geniilor mucalite din premodernism, alături de Bosch, van Hoogstraten, Messerschmidt, Courbet et al. Cele mai impresionante lucrări rămân mai puțin expuse, mai ales că au ghinionul să se afle în galerii mai puțin umblate. Dar viziunile din „Bibliotecarul” sau „Chelnerul” par deja sărace când descoperi „Avocatul” și „Bucătarul”. Și nu din cauza materiilor prime, ci datorită mesajului transmis.

Nu poți să nu te întrebi ce-ar fi pictat un Arcimboldo inspirat de personajele noastre de azi. Și câți nu avem! Președinți, miniștri, patrioți, ca să nu mai vorbim de influenceri și mari antreprenori care trăiesc din ce le zic altora despre antreprenoriat. Însă m-ar interesa în special portretul ministrului educației. Nu al actualului, nu al doamnei Pepsiglas, al domnului Genunche ori al omniabsentei numite de domnul Kile (stat sud-american, după unii), ci pe al ministrului care a luat 33 de chipuri în 35 de ani. (Și nu e exclus să ia 36 până se împlinesc 36 de ani.) Sigur, au vizitat meteoric biroul cu pricina și câțiva intelectuali remarcabili, dar tabloul apocaliptic de azi trebuie să aibă și el niște cauze, și anume măsuri de toată isprava luate de ocupanții scaunului. Cineva trebuie să fi decis ce se bagă și ce se scoate în lista de discipline, cum trebuie să arate un manual, cât costă educația gratuită, cine merită premii și cine nu, cine trece clasa și de ce ș.a.m.d. Lista gafelor și deciziilor abracadabrante e greu de întocmit și oricum nu ar servi nimănui. În istorie o să rămână cel mai răspândit produs al ministerului numit cândva „al Instrucției”: corpul analfabeților funcțional, care cel mai probabil conține unul din doi absolvenți. (Datele recunoscute oficial au rămas în mod misterios la 42%.) Ăsta ar trebui să fie portretul arcimboldian al ministrului: o stivă antropomorfă de apostile și ștampile care degajă fuioarele năstrușnice ale ideilor savante după care pacienții sunt învățați gramatică fără nicio grijă pentru un uz al limbii măcar corect, dacă nu și armonios, aritmetică înaltă fără legătură cu pătrunderea rosturilor abstracțiilor, istorie ori geografie cu cele mai neatractive mijloace, ori logică pe parcursul unui singur an școlar și cu ajutorul celor mai întortocheate mijloace, care pune piedici până și minții celor care o predau. De durut, o să ne doară pe toți la fel. Pentru că istoria nu are cum să fie prea blândă cu un popor prea grăbit ca să ia seama la instrucția majorității de mâine.