Da, n-am mai avut zilele acestea timp să scriu articole interesante, voi reveni curând, însă în noaptea asta, stând la o tigară și încercând să-mi îndrept spatele de la mult mers pe jos, am început să mă gândesc la acești indivizi care cred și susțin orice spun oficialitățile, fie că este vorba de guvern, fie că este vorba de mass media oficiale. Am trecut în mod intenționat “partid” în titlu, făcând o trimitere la vremurile când te dădea în gât vecinul, susținând orbește partidul unic. Acum, să nu fiu înțeles greșit, adică să nu se înțeleagă că nu sunt de acord cu autoritățile când vine vorba de legi și că aș susține vreo anarhie, mă refer strict la cum stau unii indivizi să înghită toate minciunile politice și să fie manipulați.
Și, stând pe gânduri, am făcut unele legături. Nu știu dacă ați observat și voi, însă cea mai mare parte a celor care cred fără nicio îndoială ceea ce spun oficialii sunt de obicei aceiași care în tinerețe, în școală, liceu și facultate erau tocilarii clasei. Aceia care învățau pe rupte, aveau note mari, ascultau ca niște îngerași și nu veneau niciodată să își exprime opiniile. Erau un fel de copy-paste și Yes Men încă de pe atunci. Dacă așa ai fost obișnuit toată viața, atunci este normal ca și la maturitate să gândești la fel, să fii la fel de obedient și atât de ușor de manipulat. Dacă profesorul de fizică le-ar fi spus că gravitația se datorează greutății păcatelor ancestrale, ar fi crezut fără să pună întrebări. Așa și acum.
Sunt acei oameni umili, buni în esența lor, însă înrăiți prin manipularea grosolană a unor neica nimeni puși în funcții aiurea, acei oameni care, când o autoritate sau presupusă autoritate le spune ceva, ei cred și execută fără să judece. Simțul critic este la pâmânt.
Ceilalți, pe de altă parte, cei pe care i-am văzut că gândesc și se folosesc de logică și caută mai multe răspunsuri, sunt, culmea, copiii problemă, care dădeau bătăi de cap profesorilor, care puneau întrebări sau nu ascultau când li se cerea sau li se spunea ceva absurd. Acei copii rebeli, cum de altfel am fost și eu, care întotdeauna au preferat să vadă cu ochii lor și să simtă pe pielea lor decât să asculte ce le spune X și Y, indiferent de ce spune lumea.
Poate de aceea și cei mai mulți masteranzi și doctoranzi din facultățile noastre pline de “USeRei” nu prea se deranjează să caute mai departe și să gândească critic. Tocesc. Asta au făcut o viață. Au tocit, au ajuns acolo unde au ajuns, legătura cu viața reală este aproape inexistentă fiind pierduți printre cărți și texte.
Îmi aduc aminte povestirile unui prieten care, fiind student la facultatea de psihologie, obișnuia să pună întrebări. Nu de-al dracu, ci tocmai pentru a înțelege mai corect și pentru a face ceea ce se numește brainstorming. Dar întrebările lui deranjau și era des dat afară de la cursuri. În acest caz, mă bucur că nu am urmat nicio facultate.
Și nu putem să ne limităm doar la universități, profesori și studenți. Ne uităm la intelectualii României, care toți cântă la unison ce le dictează statul, mass media și restul. Nu am văzut un intelectual autentic să vină în față și să aibă o altă părere, viziune sau explicație despre ceea ce se întâmplă în lume, mai exact despre pandemie și războiul din Ucraina.
Am citit recent un interviu cu profesorul Călin Andrei Mihăilescu, care descrie din experiența sa de cadru didactic și intelectual cum s-a schimbat mediul universitar, și lumea în general, cum acest nou val de politically correct este o insultă la orice urmă de logică și coerență. Aveți link la sfârșitul articolului[1]. Mi-ar plăcea să pot discuta cu acest domn. Cred că aș avea multe de învățat de la el.
Am mai aflat și ce pățește profesorul emerit Jordan B. Peterson și despre lupta sa cu imbecilitățile din lumea universitară din Canada. Da, acel Jordan Peterson care a scos cărți devenite bestseller în lume, inclusiv în România, care au fost publicate de editura Trei și care, la fel, au fost bestseller în România. Omul ăsta se luptă cu o avalanșă de cenzură peste tot. Acum câteva zile descoperisem un video foarte interesant cu dânsul, ca a doua zi să observ că a fost dat jos.
Am mai adus vorba și despre profesorul John Mearsheimer de la Universitatea din Chicago într-un articol precedent.
Oare toți acești profesori sunt imbecili și doar ce avem noi în țară sunt minți luminate?
Revenind la diferența dintre ce gândesc eu versus ce gândesc cei cu studii avansate. Asta mă face să îmi pun des întrebarea: Sunt eu prost sau sunt ei naivi? Nu se poate, e clar, să fiu mai inteligent și mai cult decât ei. Dacă am greșit în acești doi ani și ceva de când scriu aici? Dacă răspândesc idei false fără să-mi dau seama? Dacă logica mea chiar are lacune? Orice este posibil. Sunt genul care preferă să comenteze un text cu propriile argumente. Se tot vorbește despre schimbarea modului de învățământ, care dorește să încurajeze gândirea critică, nu copy-paste-ul unor comentarii. Să vedem dacă și când va fi pus în aplicare.
Addendum:
Ah! Și, că tot mă întreba cineva “da’ de ce nu ai bacul? Cei de la redacție știu?” Răspunsul este relativ simplu. Da, cei de la redacție știu. De ce nu am bac-ul? În primul rând, nu simt nevoia să dau bacalaureatul. De ce?
Toată viața am fost altfel decât ceilalți. Gândirea de genul: Ia-ți bacul, ia-ți un job, căsătorește-te, toarnă un copil sau doi, trage ca ruptu până speri că vei ieși la pensie și apoi să mori scuipat de toți, nu mi se potrivește. Prefer să-mi croiesc singur drumul în viață, așa cum consider, nu să mă iau după ce face toată lumea. Îmi asum.
Când eram adolescent, eram foarte rebel. Nu îmi plăcea școala și nu-mi plăcea stilul de predare. Am preferat să fiu autodidact, să învăt ce mă interesează, nu despre radical din x, vectori, ipotenuze și catete.
Așadar, nu este problema că eram prea prost încât nu am luat bac-ul, ci pur și simplu nu am învățat. De ce n-am învățat? Pentru că nu m-a interesat. Sunt unele materii pe care regret că nu le-am studiat din timp? Cu siguranță! Dar nu regret că nu am bac-ul.
De ce nu l-am mai dat? Pentru că nu am timp și răbdarea necesară să stau luni la rând să învăț matematică, pentru a lua o diplomă despre care v-am spus în cele 5 puncte de mai sus de ce nu mă interesează.
Deci, subiectul este atât de simplu! Dacă mintea îmi permite să discut serios cu oameni inteligenți, cu multă școală, să dobândesc respectul acelor oameni, să pot crea lucruri inteligente și utile, atunci bac-ul este ultima mea problemă.
P.S.: Oricât de multă istorie cunoaștem din cărți, trebuie să recunoaștem faptul că nu tot ce scrie este și întregul adevăr. Așa este și vorba celebră, care spune: History is written by the victors (Istoria este scrisă de învingători). Michel Foucault a discutat și el despre această idee. Noi nici nu știm cu adevărat ce se întâmplă acum, în prezent, la nivel politic și militar, doar bănuim și analizăm anumite evenimente, mai mult sau mai puțin obiectiv, însă ce se ascunde în spatele ușilor închise este greu de spus. Chiar și evenimentele din decembrie 1989 încă sunt dezbătute. Așadar, înainte de a da ultimatumuri, înainte de a trage concluzii prin idei simpliste de genul “Putin a invadat pentru că este nebun”, trebuie să ne amintim ce am învățat (sau ar fi trebuit să învățăm) în facultate: Obiectivitate și simț critic. Emoțiile nu își au rostul, ci doar atitudinea și gândirea la rece. Însă, este de înțeles de ce mulți sunt astăzi conduși de emoție. Este o tragedie ceea ce se întâmplă. Dar și o manipulare crasă. Ba chiar, lăsând la o parte emoțiile declanșate de război și victimele acestui război, există în rândul tinerilor o rusofobie ciudată. Pe de o parte, ne putem gândi că aceștia își doresc libertatea pe care le-o oferă (mai mult sau mai puțin) vestul, așa-zisa democrație, și se tem de dictatura rusească. Aici este de înțeles. Însă, mulți din acești indivizi, adulți deja, deși nu au prins anii comunismului, au o repulsie față de tot ceea ce reprezintă Rusia, o rusofobie mai exact, aducând în discuție anii grei trăiți de cetățenii români, în special intelectualii care au fost torturați, uitând totuși că Ceaușescu nu a permis URSS-ului să invadeze România. Nu totul este alb și negru, există și nuanțe gri de care trebuie să ținem cont. De altfel, tinerii care astăzi critică perioada comunistă o fac luându-se după cărțile de istorie sau din ce au auzit de la părinți, însă nu știu că foarte mulți cetățeni chiar își permiteau să sfideze partidul și să trăiască liber. Nu toți erau informatori, nu toți erau din Securitate, nu toți mureau de foame, nu toți erau arestați. Da, este clar că Uniunea Sovietică și comunismul din România au comis niște crime îngrozitoare și nu trebuie să uităm sau să iertăm asta, însă trebuie să ne gândim că nu au fost singurii care au făcut asta, prizonieri de război au fost torturați de americani în războaiele din Afganistan, Irak și Iran, s-a demonstrat cum existau lagăre, închisori și locații de interogare unde se folosea tortura. Uită multe aspecte și refuză să vadă că lumea nu este așa cum ne este prezentată de cel mai bun slogan de marketing din istorie: America, land of dreams. Cine a locuit puțin în America știe că acela este un stat polițienesc, unde ești arestat și pentru cel mai banal lucru, și unde ești aruncat în jail până dovedești că n-ai făcut nimic.
Cum am mai spus și în articolele precedente, pentru mine (eu, Filip Pruncu, nu altcineva) SUA, Rusia, China sunt la fel de indezirabile și n-aș vrea ca țara în care trăiesc să fie condusă de vreuna din aceste trei mari puteri. Mă rog, dacă ar fi după mine, aș prefera să trăiesc într-o civilizație extraterestră, undeva în Spațiu, departe de circul uman, chiar dacă Chewbacca ar fi președinte în acel loc.
[1] https://putereaacincea.ro/calin-andrei-mihailescu-sunt-tradat-de-epoca-mea/
Oamenii intr-un sistem politic trebuie ținuți tot timpul ocupati,ca sa nu aibă timp sa gândească prea mult,ocupati cu munca,învățătura,cumpărături.
Perioada gri a comunismului,nu cea neagră a produs cei mai buni sportivi de nivel international,oameni de știință recunoscuți peste hotare,analfabetismul era prezent intr-un număr foarte mic,erau foarte mulți muncitori cu înaltă calificare,profesioniști , acuma predomina Doreii,multe meserii,ocupații,la sate oamenii de rând au avut acces la bunuri de folosință îndelungată,sau și astea le trecem in zona neagră?
Acuma oamenii sunt ținuți ocupati cu covid,scumpiri ,terorizați psihic de crizele anunțate apocaliptic și amplificate de monstruosul aparat media și presa,de sport,știință,școala cred ca nu mai are rost sa vorbim ca intram intr-o gaura neagră.
stiintele lumii mari au pavat calea catre manifestarea Inteligentei Artificiale.
stiintele lumii mari au pavat calea catre manifestarea Computerului Cuantic.
stiintele lumii mari au pavat calea catre armonia cu Mintea Universului.
stiintele lumii mari au pavat calea catre Antinatura.
–
stiintele lumii mari sint de folos in masura in care Antinatura e. nici mai mult nici mai putin.
–
stiintele lumii mari sint despre cum poti scapa de Natura, construind o lume Artificiala, a carei ‘natura’ e Antinatura.
–
deci in lumea mare exista scoli, care ii apartin!, unde se invata, pas cu pas, calea catre Antinatura.
io nu zic ca traseul, calatoria, nu e misto,
nu,
io zic ca destinatia e Antinatura.
–
stiintele lumii mari, adica Stiintele Pamantului, sint despre cum omul isi poate implini , la limita chiar plenar, dorinte de acelasi tip, adica ale Pamantului,
intre care la loc de frunte e ‘Artificializarea omului’,
caz in care se implineste si dorinta de nemurire,…manifestata de cind e omul pe planeta asta…, insa ramasa neimplinita,…inca.
Stiintele Pamantului cintaresc fix atat cit cintareste procesul de calcare in picioare a Inimii Universului, mai exact a Naturii.
–
ca Stiintele Pamantului cu asta se preocupa, cu suntarea Inimii Universului, cu aruncarea la cosul de gunoi a Inimii Universului.
–
prin urmare io zic sa le fie ridicate, Stiintelor Pamantului, o statuie, mare-mare, unde sa scrie ceva in genul asta:
‘fara ele n-am fi putut deveni Nemuritori!,
in lipsa lor am fi ramas prinsi in Clestii Anotimpurilor, deci muritori, deci neimbunatatiti,
tocmai daia Stiintelor Pamantului li se cuvine o Nemuritoare pomenire! ( Nemurirea fiind imaginea din Oglinda a Vesniciei )
Ca sa nu avem vorbe , am studii superioare .
Sant insa deplin de acord cu autorul ca nu un petec de carton caracterizeaza ceea ce are omul in cap ci spiritul critic si lecturile . Ele iti dau o viziune care iti structureza viata. Din acest punct de vedere sant perfect de acord cu Dl autor .
Si mai sant de acord cu Dl cib :”” E bine sa citesti (studiezi) si lucruri care par a nu fi interesante sau importante la prima vedere.” De cate ori nu mi s-a incalzit inima cand fiica-mea dupa multi ani imi spunea dupa rezolvarea unei situatii :”tati , ce bine ca am stiut …”
Acum voi spune ceva ce unora nu le va placea. Asa-zisa toceala are si ea rostul ei (am urat-o cand eram elev). Pentru ca, atentie, aici marxistii aveau dreptate cand spuneau ca acumularile cantitative duc spre salturi calitative. Daca au conceput-o ei nu stiu, poate au preluat-o, nu sunt mare cunoscator dar viata m-a convins de acest adevar. Orizontul pe care ai incercat sa-l largesti cat mai mult in copilarie, iti va aduce numai beneficii in perioada maturitatii, in momentul in care experienta de viata va avea pe ce fundament sa se aseze. Nu stiu daca am fost destul de clar sau coerent dar cred ca s-a inteles ideea. Ca sa nu mai spun ca „toceala” e ca si antrenamentul la sala, daca e sustinut si daca e dublat si de oarece istetime, nu are cum sa duca decat la succes, nu neaparat in sensul de succes pe scara sociala, cat pe scara satisfactiei proprii. E ca la limbi straine, cu cat inveti mai multe, urmatoarele iti vor deveni si mai usor de invatat. Poate din aceasta cauza, stapanii la lume au incercat din rasputeri, sub masca invatamantului specializat, vezi-doamne de care ai nevoie strict pentru un job tintit, sa submineze stilul vechi, asa-zis anchilozat si axat doar pe toceala. Daca gresesc, my bad!
acumularile cantitative duc spre salturi calitative
–
nu prea cred.
acumularile cantitative sustinute in stil fibonacci permit manifestarea Anotimpurilor.
fiecare noua Primavara e o manifestare in stil fibonacci a precedentei.
prin urmare abia atunci cind un ciclu al Anotimpurilor s a…finalizat, si asta se intampla doar prin Acumulare in stil fibonacci, te poti astepta la manifestarea unei noi Primaveri, care poarta in sine o dezvoltare calitativa, si ea tot in stil fibonacci manifestata
mai altfel:
exista acumulari cantitative care, nemanifestandu se in stil fibobacci, nu aduc saltul calitativ asteptat.
Ultima esenta a Universului e Armonia.
folosind ‘frecventa fibonacci’ te poti armoniza cu ecuatia de miscare a Naturii
Daca nu crezi, de ce ai citit atat de mult la viata ta? Era suficient sa te exprimi gutural, nici macar nu trebuia sa inveti literele, n-asa?
stai a ma ntretupi,:))
ma gindesc la ceva
Acumularea cantitativa duce la salturi calitative…in domeniul Acumularii!:))))
–
iar Daruirea calitativa duce la salturi cantitative…in domeniul Daruirii!:))))))
Ce tare!
Acum stim si de ce Acumularea duce la maniestarea Inteligentei Artificiale, iar Daruirea duce la mabifestarea Inteligenteu…pura si simpla
exista un salt calitativ al cantitatii si un salt cantitativ al calitatii
–
bravo cib, nota 10 pentru astazi!
ca muză…ai fost tare de tot!:)
deci faza cu ‘frecventa fibonacci’ o
modific astfel:
–
‘frecventa fibonacci’ se manifesta prin superpozitii, pe taramul Acumularii respectiv al Daruirii
–
de unde rezulta ca americanii au trecut, pe date oficiale, pe primul loc la dezvoltarea Computerului Cuantic,…vezi stirea de la ‘gândul’ de azi…
oricum…e ceva straniu in reteta prezentata in stirea aia…
iar in mijlocul acestora troneaza…Dinamica Dorintelor.
–
dorintele oamenilor evolueaza in stil fibonacci de a lungul civilizatiilor, tinzand sa se suprapuna peste Inima, respectiv Mintea Universului.
mai altcel spus di amicile are se manifesta in aceladi Intreg tind sa ibtre in armonie, asta fiind si cazul dorintelor oamenilor.
–
cib,…esti tare, nenica!
Scoala se exprima prin superpozitii
–
una e proprie Acumularii si ea e Scoala Pamantului
cealalta e proprie Daruirii si ea e Scoala Cerului
–
la Scoala Pamantului inveti sa devi Destept,
la Scoala Cerului esti invatat sa ( ti ) recunosti Inteligenta
–
recunoasterea de sine se manifesta atunci cin omul se suprapune peste ȘI,
peste ȘI ul dibtre Bine si Rau.
–
faza e ca doar Prostii pot fi Inteligenti.
Inteleptii, adica Inteligentii,
calaresc ȘI ul,
ei trateaza cu egala consideratie Binele si Răul, ei…nu stiu nimic!,
asa zicea Lao,
iar io zic si mai si, adica ii admir Prostia!:))
Lao era un Prost. Adica un Inteligent. Adica un Intelept.
–
masura Prostiei e Inteligenta,
iar masura Desteptaciunii e…Inteligenta Artificiala :))
–
asa ca …vă indemn din toata inima: fiți Prosti!:)))
Pluralul Scolii Pamantului este Matematica.
Pluralul Scolii Cerului e Iubirea.
–
Matematica e Imaginea din Oglinda a Iubirii
–
mai intai Scoala Cerului si mai apoi toate celelalte vi se vor adauga voua!:)))), deci si Scoala Pamantului
@Filip,
Scoala nu este un scop in sine. Asta nu pricep „dresorii”. Multi profesori ii trateaza pe „elevi” ca pe niste animale salbatice care trebuie dresate. Si in final, asta si obtin. Niste fiinte incapabile sa faca altceva decat au fost dresate.
De fapt, Aristotel fix asta a avut in minte cand a infiintat „liceul”. Sa „produca” niste „slujbasi” care sa lucreze in slujba „stapanilor”. Si bineinteles ca orice „stapan” de sclavi va avea grija sa-si dreseze supusii sa „gandeasca” si sa faca ce li se spune si, mai ales, sa nu le iasa din cuvant.
Intamplare ori ba, editorialul de azi a lu’ Domnu’ Cristoiu e o dovada perfecta a ceea ce se intampla de fiecare data cand se schimba „stapanul”: prima lui grija este sa se asigure ca toti supusii „invata” numa’ si numa’ ce aproba el si are grija ca nimeni sa nu aiba acces la vreo informatie care dovedeste contrariul.
Din punctul meu de vedere, bacalaureatul n-are nici o relevanta pentru activitatea ta de pe site. Aici ar putea scrie la fel de bine si un copil. Cu conditia sa aiba ceva inteligent de spus. Tampenii pot spune si aia cu doctoratu’ nu doar aia cu bacalaureatu’.
PS. Da’ ochi albastrii ai?… Ca daca nu… 🙂
Bravo! Scurt si la obiect. Cu o singura obiectie personala. E bine sa citesti (studiezi) si lucruri care par a nu fi interesante sau importante la prima vedere. Nu se stie cand vor fi necesare vreodata in viata. Been there, seen that!
Da. Acum regret de exemplu ca n-am invatat franceza in scoala generala. Dar am zis ca o sa fac cursuri in curand, sa invat. 🙂 Franceza, latina. Sunt multe pe care vreau sa le invat. Nu neaparat ca am nevoie de ele, dar vreau eu sa le cunosc.