Marcel Ciolacu: Voi candida pentru un nou mandat de preşedinte al Partidului Social Democrat şi în acelaşi congres se va alege şi candidatul Partidului Social Democrat pentru funcţia de preşedinte

Potrivit lui Arghezi, românul „nu admite într-o chestiune nici o mijlocie, ci numai extremitățile”

Descoperire. Cînd am luat la cunoștință de mottoul romanului Orb prin Gaza, de Aldous Huxley, „Orb prin Gaza, la moara cu sclavi”, n-am reușit să mi-l imaginez pe Samson orb și fără puterea dată de părul tăiat, la moara cu sclavi. Ce făcea acolo? m-am întrebat în fugă, fără a-mi da răgazul unui răspuns. Filmul Samson și Dalila din seria Bible, serie care-și propune să facă din momentele principale ale Vechiului Testament producții de ficțiune, cu intrigă suficientă pentru a asigura un rating satisfăcător, îl surprinde pe Samson la moara cu sclavi. Într-o vale, sub supravegherea cu biciul a filistinilor, Samson împinge, alături de alți sclavi, la o roată de piatră uriașă, căreia i s-au atașat mînerele pentru împins. Sub ea e o altă roată. E vorba, așadar, de o moară primitivă, un fel de rîșniță, care zdrobea boabele prin frecare. La un moment dat, după ce Samson își recapătă puterea, pentru că Dumnezeu a decis să-i întrerupă pedeapsa, generalul Tariq, șeful Armatei filistine, lucidul ocupanților, îl urmărește îngrijorat cum mișcă singur uriașa roată de piatră. Mi-aș fi imaginat moara cu sclavi drept un loc în care Samson și sclavii erau închiși într-o moară părăsită. Nu m-am gîndit o clipă c-ar putea fi vorba de o rîșniță de proporții.

*

Istoria pe înțelesul tuturor. Abia acum, intrînd în librăria Librarul, ce ar fi trebuit să i se spună Librăreasa, pentru că, la fel ca în toate librăriile din București știute de mine, vînzătoarele sînt la ordinea zilei, îmi dau seama de ce nu sînt un succes comercial cărțile de Istorie.

Tot ceea ce am văzut la Librarul din Piața Romană sînt studii de Istorie de strictă specialitate. E vorba de lucrări de doctorat pe care autorii găsesc de cuviință să le tipărească, dînd bani și nu primind. Din punct de vedere academic sînt în regulă. Date exacte, folosirea documentelor de arhivă, citare minuțioasă. Din punct de vedere comercial nu interesează pe nimeni, nici măcar pe istorici. Nu de alta, dar vizează chestiuni de strictă specializare. Lipsesc cărțile de Istorie pe înțelesul tuturor, cărțile care, fără a ceda la ispita popularizării, păstrîndu-se în hotarele exactului, abordează Istoria în chip atractiv, o apropie de carte de înțelepciune. Cea de care au nevoie oamenii simpli.

Am mai remarcat absența lucrărilor care să apropie de omul simplu Istoria. În Franța apar zeci de asemenea cărți în care o materie produsă anterior de specialiști e astfel orînduită încît interesează și publicul larg.

Unul dintre motivele absenței la noi a unor astfel de cărți trimite la spiritul sec, de interior de nucă fără miez, al celor care studiază sau predau Istoria. Aceștia văd în Istorie o Carte de învățătură, ci un obiect de studiu, prin nimic diferit de branhiile la pești sau de stomacul ariciului din Vest.

*

Boală. Am scris și nu odată despre incapacitatea românilor de a înțelege nuanța. Deopotrivă latini și levantini, românii îmbrățișează extremele, în care cad pentru scurt timp, deoarece le trece repede. La noi o controversă împarte automat facebook-ul în două. Pro și contra la modul deplin. Despre această slăbiciune scria Tudor Arghezi cu peste un secol în urmă, în 1913:

„Și tocmai printre exagerări s-au socotit scăpați vinovații, și de fapt au și scăpat. La noi, în toate treptele sociale, intelectul este destul de primitiv și nu admite într-o chestiune nici o mijlocie, ci numai extremitățile. El nu percepe responsabilitatea nici în faptele mari, necum în cele mici, în miile de fapte mici și de nuanță, care construiesc viața socială, militară, administrativă.” (T. Arghezi, Soldați uciși în bătaie, Seara, 12 septembrie 1913)

*

Scriam pe 9 iulie 2014. Pleacă Dan Voiculescu? Stați liniștiți! Rămîne Sebastian Ghiță!

Bag seamă că-n rîndurile jurnaliștilor independenți adie o anume speranță că prin condamnarea lui Dan Voiculescu o să dispară din presa noastră așa zisul fel de a face gazetărie asumat de servitorii Mogulului de la Antena 3. Printre altele, angajații lui Dan Voiculescu au introdus în presă ciomăgirea celui asupra căruia îi asmute Patronul. Mă văd obligat să-i avertizez pe distinșii confrați: Stați liniștiți! Pleacă Dan Voiculescu? Rămîne Sebastian Ghiță, un Dan Voiculescu mult mai periculos! Așa zisa presă practicată de cei de la Antena 3 nu va muri odată cu încarcerarea lui Dan Voiculescu. Întîi și-ntîi, pentru că, deși Dan Voiculescu pleacă la pușcărie, așa zișii jurnaliști de la Antena 3 rămîn liberi. Liberi să fie bodyguarzii Patronului. Dar chiar dacă, prin absurd, servitorii lui Dan Voiculescu vor reveni la o presă cît de cît normală, felul lor de a face gazetărie va fi continuat și chiar perfecționat de către servitorii lui Sebastian Ghiță, un fel de Dan Voiculescu infinit mai periculos pentru statul de drept din România, pentru că, asemenea amicului său de shopping în Dubai, Victor Ponta, n-are morală nici măcar cît un maidanez în călduri. Marți seara, din întîmplare, am nimerit pe România Tv, în căutarea lui France 24. Andreea Crețulescu, adusă de Sebastian Ghiță pe bani grei de la Realitatea la Guiță Tv, o avea interlocutoare pe Elena Udrea. Dumnezeule! Am avut o clipă impresia că Elena Udrea i-a luat cucoanei amantul care, printre altele, nu-i dă pensia alimentară. Moderatoarea unei emisiuni pune întrebări calme, chiar dacă incomode, fie și pentru că ea e gazda. Nu inviți pe cineva acasă pentru a-i da cu sutienul peste gură! Andreea Crețulescu zbiera la Elena Udrea, n-o lăsa să vorbească, își spunea propriile păreri sau mai degrabă, părerile vîrîte în cap de Sebastian Ghiță, o dată cu cartea de credit. Iată o mostră de punere la punct a invitatei:
Moderatoarea: Nu cred că a fost nicio lovitură de stat fiindcă oamenii au votat ața. Eu cred că dumneavoastră ne-ați dat nouă o lovitură de stat că le-ați spus oamenilor să stea acasă și cu această Curte Constituțională care are puteri supraomenești.

Vedeți cum vorbește duduia despre Curtea Constituțională? Ca despre o colegă cu care era cît pe-aici să se ia de păr la wc-ul postului! Pe Andreea Crețulescu o înțeleg. Unde mai găsește ea paralele de la România Tv? Dar pe Elena Udrea n-o înțeleg: Ce-o fi căutat la Guiță Tv? Traversează o perioadă de masochism mediatic?!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Potrivit lui Arghezi, românul „nu admite într-o chestiune nici o mijlocie, ci numai extremitățile””

  • Am doar o vagă bănuială a reprezentării pe care dvs. o aveți despre „oamenii simpli”. Era bine dacă ne precizați și coordonatele educaționale ce îi definesc pe aceștia. Apetitul pentru anecdota istorică presupune (totuși!) un anumit nivel de școlarizare. Doar o manieră manelizantă a relatării istorice ar putea prilejui un efemer succes comercial de librărie. Din punctul meu de vedere, publicul cititor autohton nu seamănă cu cel francez. Alte profiluri! (Apropierea de istorie începe din școală. Și ăsta e un subiect cu potențial inflamabil!)
    Omul simplu (de tip vechi, pe cale de dispariție) pune mâna pe alte cărți dacă își dorește să citească ceva de înțelepciune. Și am în vedere „Biblia”. („Biblia” este un cuvânt grecesc, la plural și înseamnă cărți.) Librăriile de profil merg binișor. Omul simplu de tip nou pune mîna pe telefon și caută ceva de înțelepciune pe rețelele sociale.
    Ceea ce numiți „nuci fără miez” sunt lucrări indispensabile unui demers de popularizare așa cum vă doriți.
    Și dacă tot l-ați pomenit pe Samson …
    „Vechiul Testament” este o lectură de tinerețe sau l-ați aprofundat la maturitate? Eu aș crede că e din tinerețe.

  • Deci Filistenii au pus mâna pe el şi i-au scos ochii şi l-au pogorît la Gaza şi l-au ferecat în lanţuri de aramă. Şi el acum învârtea la o râşniţă în închisoare. (Judecători 16:21, Biblia Carol II)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *