Marcel Ciolacu: „E o speculă. Noi am făcut o mare tâmpenie. S-a vândut toată energia electrică pe anul acesta. Am vândut energia cu 200 -300 de lei, iar acum se vinde cu 4000 de lei”

Poveste din metrou. Mâini negre și un ursuleț alb

La metrou, la Victoriei, era în fața mea. Își forța piciorul stâng să-l asculte și să pășească peste golul dintre tren și peron. La fel ca restul lumii, am vrut să-l ocolesc, să mă arunc în vagon, să prind loc. Când s-a clătinat, am stat în spatele lui și am întins puțin mâna spre el, dar a reușit singur. Ne-am prins amândoi de bara din mijloc și m-a întrebat ceva. Nu am înțeles și nu doar din cauza măștii. Pe care erau două urme de degete negre, parcă funingine. Și-a dat puțin masca la o parte și m-a întrebat de stația 1 Mai. Atunci i-am observat gura strâmbă, pe care, repede, și-a ascuns-o sub mască. I-am spus că la a doua stație, Basarab, trebuie să schimbe, și că și eu cobor acolo. I-am arătat un scaun liber, dar a dat din cap că nu stă. Privea, prin geam, întunericul din tunel. La Basarab, toți au trecut pe lângă el, mai să-l spulbere. Nu putea mai repede, se chinuia să-și facă piciorul stâng să-l asculte. Purta adidași albi, ușori. Nu călduroși, dar, probabil, piciorul stâng nu simțea asta, iar dreptul era prea concentrat să-l ajute în echilibru.

Stătea pe peron și privea. De această dată, nu întunericul, ci peretele gol și rece de peste linie. Când a venit trenul, s-a chinuit să-și treacă piciorul stâng în vagon și s-a așezat pe un scaun. Eu, lângă el, câteva scaune mai încolo. Și-a deschis rucsacul și privea, zâmbind cu ochii, în el. A scos, cu două degete negre, murdare de funingine, o pungă transparentă în care era un ursuleț. Din pluș, alb ca spuma laptelui. Mi-a surprins privirea și mi-a spus, trăgându-și puțin masca: „L-am luat pentru fetița mea. Va fi tare fericită”. M-am tras mai spre el și am aflat că a fost la cineva să muncească și așa a reușit să ia ursulețul. La 1 Mai, tot la muncă merge. Mi-am deschis geanta, dar nu am apucat să fac nimic. A întins mâna murdară spre mine, dar la jumătatea drumului s-a oprit, să nu mă atingă: „Să nu-mi dați bani! Sunt doar  semi-paralizat, nu cerșetor. Mâinile, și mi-a arătat palmele, le pot folosi”. „A, nu, am încercat eu să mă scot, deși bani voiam să-i dau, căutam o mască. Poate am una nouă și v-o ofer”. „O mască, da. Asta e cam murdară”. I-am dat masca, s-a întors puțin cu spatele spre mine și și-a schimbat-o. Cea veche și murdară a împăturit-o atent și a pus-o în rucsac. „O spăl diseară”, a spus el. Se apropia stația 1 Mai. S-a ridicat cu greu, și-a tras piciorul stâng ca pe o ghiulea și s-a întors spre mine. „Sănătate! Să aveți o zi bună!”. „Îmi pare rău că nu am o jucărie la mine”. „Poate altădată”. S-a oprit pe peron și privea scările spre care trebuia să se avânte. Trăgându-și piciorul stâng lângă cel drept, de parcă se pregătea să escaladeze un munte.

Am intrat într-un magazin și am cumpărat o păpușă mică, pe care o voi purta mereu cu mine. (Cora Muntean)


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii pentru articolul „Poveste din metrou. Mâini negre și un ursuleț alb”

  • nexam:
    -prin tramway era unu
    cu gaura in gat („traheostoma”) si cu masca pe fatza;
    nexam si cu ursuletzu……………

  • Adevarata ROMANIE , cu OAMENI SI… cu OAMENI SI. Cat de simplu… toata STIMA pt articol si nu in ultomul rand pt dvs , Doamna Muntean

  • Privim prin geam întunericul din tunel.

    • ROMANIA REALA ,cu OAMENI SI … cu OAMENI SI . Ochi avem cu totii, dar cati VEDEM ??? Toata aprecierea pt artcol si nu in ultimul rand pt dvs , Doamna Muntean !!!

    • Cam așa, din păcate!

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog