Povestea săgeții lui Ștefan cel Mare

Henrietta Allen Holmes, Sub Farmecul României (The Spell of Romania) din National Geographic Magazine, Aprilie 1934

Manatirea Putna a fost construita de Stefan cel Mare un sfert de secol inaintea descoperirii Americii de catre Columb, ca ca o ofrandă de mulțumire pentru salvarea Moldovei de la invazia Otomana.

Se spune că Ștefan a urcat pe un deal vecin și de acolo a tras o săgeată. Acolo unde sageata s-a oprit, a hotărât să construiască o mănăstire care să servească drept loc de înmormântare pentru el și pentru urmasii sai.  Săgeata a fost descoperită în inima unui copac, care a fost tăiat și baza a fost învelită într-o matriță de ipsos și a format un stindard pentru cruce. Când am intrat pe ușa groasă, am văzut deasupra capetelor noastre stema prinților moldoveni, capul și steaua taurului. Deși a fost mult restaurată, biserica își păstrează turla zveltă originală. Muzeul manastirii, conține unele dintre cele mai importante comori ale întregului creștinism ortodox, datorită clarviziunii călugărilor de a le ascunde în timp de război. În timpul ultimului război, o gaură a fost făcută în grabă în zidurile manastirii unde au fost ascunce comorile. Clai de fân îngrămădite neglijent deasupra, a acționat ca un camuflaj natural care a risipit suspiciunile.

Biblia din Putna este din secolul al XIII-lea si este foarte rară, iar frumoasele sale caractere slavone au fost scrise cu migală de mână.

Aici vizita noastră a devenit mai atractivă datorita tânărului călugăr care ne-a condus. În multe locuri nu găsisem pe nimeni care să vorbească franceză, engleză sau germană – doar română. Acest tânăr vorbea bine germana deoarece fusese supus austriac, în timp ce Bucovina aparținea Austriei. Devenise călugăr cu doar șase ani în urmă, după moartea fratelui său. Era un barbat extrem de frumos, dar frumusețea lui era oarecum ascunsă de o barba roșie.

În mâneca sutanei, purta o pisicuță neagră numită „Satan”. Când vizitam biserica în timpul vecerniei, el a scăpat și a alergat într-o manieră lipsită de respect față de practicile religioase. Frații calugari au fost îngroziți și a început imediat o urmărire după Satana. Stăpânul său, foarte amuzat, l-a chemat în cele din urmă pe Satana, care s-a supus imediat. Am decis că prietenul nostru trebuie să fie „băiatul cel rău” al mănăstirii. Am descoperit că el era croitorul călugărilor, dar avea și alte multe talente. Am petrecut o oră în chilia lui admirând uleiurile și acuarelele pictate de el cu multa maiestrie. Ne-a arătat un manuscris al unei comedii pe care o scria pentru a fi interpretată de frații săi. A cântat cel mai artistic mod, o serenadă de Schubert pe o titera învechită iar apoi ne-a cântat, acompaniat de chitara sa o baladă engleză veselă. Am aflat că cea mai mare dorință pământească a lui era să dețină un pian și ne-am dorit să fim în măsură să-i oferim unul…