Povești de la coadă

Deși nu aud foarte bine și nici nu intenționez să intru în intimitatea nimănui, sunt unele persoane care, că vrei, că nu vrei, te fac părtaș la problemele lor. Iată, bunăoară, astăzi am stat la rând să-mi plătesc factura la curent, că deși ăștia tot urcă prețul și încarcă facturile, când mergi să plătești stai la coadă, ca pe vremea când așteptam rația de hrană. În agenție nu este voie să intre decât câte o persoană, așa că un domn masiv, plătit tot din contribuția noastră, care stă la o masă și savurează fel de fel, se automobilizează, dacă vreun client încearcă să întrebe ceva, ca să nu stea la rând „pe dai boju”, cum spunea câte unul. Mă rog! Asta este o altă poveste. Eu mai aveam în față vreo șapte persoane. Aș fi vrut să renunț, dar am ezitat pentru că și în urma mea mai erau vreo șapte, și stăteau stoic în burnița ce le șfichiuia fața. Așa că am rămas. Doamna, căreia nu i se vedea decât vârful nasului, pentru că avea o glugă ce-i acoperea și jumătate din ochelari, iar în partea de jos avea eterna mască, începe un dialog cu o altă doamnă, care era în spatele meu.

— Am fost astăzi la școală, că tare m-am enervat pe doamna de română! Auzi, tu, i-a dat Iluziei mele nota șase la teză, că zice că n-a citit Ion. I-am dat să citească doar ce am subliniat eu într-o carte! Cum, dracului, să o las să citească toate porcăriile alea? Apoi i-am zis-o doamnei, ca să țină minte câte zile o mai avea! Am întrebat-o, că ce educație le face ea la școală, cu lecții de astea deocheate? Cea din Baltagul își trimite fiul să omoare! De ce nu o omorât ea, dacă tot o vrut să o facă? Cum să-ți îndemni tu copilul să fie criminal? În Moara cu Noroc, ăla își omoară soția, că o fost curvă, apoi amantul ei îl pușcă pe soțul căruia i-a pus coarne. În Ion, Ana este și ea cam curvuștină, deși era doar de vreo 15-16 ani. Ce să mai zic de Florica! Aia era de soi!

Da s-o măritat cu fruntea feciorilor din sat. De aici pot învăța fetele cum să se mărite? Apoi pe Ion îl omoară cela cu o sapă, după ce s-au bătut, pe viață și pe moarte, beți mangă, la crâșmă. Ana, s-o săturat de lume și s-o spânzurat. Bată-i focul, să-i bată, că te miri, care mai de care mai de minunea lumii!

Se oprește ea o clipă ca să respire, pentru că toate le spusese dintr-o suflare, și cu o voce gata- gata să arunce lumea în aer. Din când în când se întorcea și își dădea gluga pe spate. Atunci se puteau observa de după ochelari niște ochi albaștri, ușor rimelați, cu gene lungi, false. Părea o femeie tânără, îngrijită și frumoasă. Atitudinea ei însă era belicoasă.

— Îmi vine să râd de tine! Trebuia să mergi tu la teză, că văd că le-ai învățat și le ții minte!, i se adresează ușor ironic doamna din spatele meu.
— D-apoi nu am lăsat-o să citească cine știe ce. Am citit eu dintâie, apoi i-am subliniat pe unde să citească ea. Doară numai de criminali și de destrăbălări îi învață ! Eu vreau ca fata mea să fie cinstită! Așa i-am spus doamnei!
— Și doamna, ce a zis?, se interesează femeia din spatele meu, pe care, deși eram curioasă să văd cum arată, nu aveam această posibilitate, pentru că nu îmi permiteam să-mi întorc privirea spre ea.
— Ce să zică? Nimic! A tăcut ca acela, știi tu care, în iarbă! Cu fata am avut mai mare scordon acasă. S-a luat de mine că am făcut-o de toată rușinea la școală! Că am strigat pe coridor la doamna, deși doamna nu este vinovată, că nu ea a făcut manualele și programa după care le predă lecțiile! M-am crucit! Eu nu așa mi-am educat fata! De când îmi dă ea mie lecții cum să vorbesc și cum să fac? Gândești că ea m-o făcut pe mine, nu eu pe ea!
— Uneori, puiul este mai deștept decât cioara!, îi dă replica femeia din spate.
— Ce? Iese din rând femeia pentru că nu înțelege replica. Ce legătură are cioara cu mine și cu fata mea? Mă faci cioară?
— Nu! Nici vorbă, o liniștesc eu. Nu despre asta este vorba. Este o poveste! Cică cioara își învăța puiul, ca dacă vede că un om se apleacă să ridice o piatră de jos, să-și ia repede zborul, pentru că omul acela vrea să-l lovească. Puiul a întrebat însă: ”Dar dacă omul are piatra la mână, ce să fac?”
— Știi ce, doamnă, mă fixează ea cu jumătatea aceea de ochelari, pe mine să mă lăsați în pace, nu mă învățați voi pe mine! Am crezut că vorbesc aici cu oameni luminați la minte, dar se vede că v-o pălit întunericul pă toți.

Femeia, nu mai așteaptă să iasă cineva din agenție, așa că deschide ușa violent și intră fără să respecte rândul, dar nimeni nu zice nimic. Nici chiar domnul acela masiv, care era responsabil cu ordinea, nu are curajul să o înfrunte. Eu însă am mai învățat o lecție: Dacă faci pe furiosul, poți obține ce vrei, pentru că nimeni nu este dispus să se ia la harță cu tine și să-și apere drepturile!