Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Prăbuşirea comunismului a început în 1968!

Rolul NKVD. Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov. Şi, ca printr-o minune, de undeva, dintr-un văzduh al eternităţii, apare romanul despre Pilat din Pont, pe care Maestrul, într-un moment de criză, îl aruncase în flăcări. Toată lumea e mulţumită de transpunerea în practică a acestui principiu al Necuratului. Graţie lui, capodopera Maestrului a putut fi salvată. Pentru a putea ajunge sub privirile lacome ale cititorilor. Din nefericire, principiul e bun doar pentru anumite manuscrise. Cele adăpostind capodopere. Pentru altele, el poate fi o catastrofă. Ne dăm seama de asta parcurgând Journal confisqué, de Mihail Bulgakov, tipărit în 1992, la Editura Solin. Potrivit prefeţei, e vorba de jurnalul marelui scriitor între 1922-1925. Manuscrisul a fost confiscat de către NKVD în primăvara lui 1926. Trei ani mai târziu, la presiunile lui Gorki, documentul e restituit autorului. A ţine un jurnal intim trecea în anii lui Stalin drept un gest contrarevoluţionar. Cititorul sovietic n-avea nimic de ascuns. Pentru gândurile și trăirile sale intime se inventaseră bucătăriile comune, trasul cu urechea și şedinţele de partid. Ce-i în gușă şi-n căpușă!, zic românii despre guralivi, cu deosebire despre cei ce nu pot să se ţină. Un asemenea vis era și visul de aur al comunismului. Semnificaţia duşmănoasă a jurnalului pe vremea bolşevismului e dezvăluită de G. Nivat în studiul „Havel, jurnalul unei apocalipse” din „Magazine littéraire”, decembrie 1991:

„Epoca îi învaţă pe toţi că nu trebuie să ţii jurnale intime. Numai duşmanul de clasă se preta la o asemenea activitate. Revoluţionarul n -avea intimităţi, cu atât mai mult gânduri secrete, confesiuni sau «aproape confesiuni» de a-i încredinţa hârtia”.

Ştiind acest lucru, când i se dă înapoi jurnalul, Bulgakov se grăbeşte să-l distrugă. Ca şi Maestrul, îl aruncă, probabil, în foc. Manuscrisele nu ard, zice Woland. Declaraţie ce putea la fel de bine să fie rostită şi de către NKVD.

Instituţia avusese grijă să bată la maşină jurnalul pe care pusese mâna.
Zadarnic îl aruncase în foc chiar Bulgakov. Manuscrisul n-a ars. Copia lui a rămas, neatinsă, în fişetele teribilului serviciu secret sovietic. Perestroika l-a dat la iveală. Intact, ca şi manuscrisul romanului la care trudise Maestrul, el apare în Franţa sub titlul de Jurnal confiscat.

*

Sfîrșitul iluziilor. Din cele peste 1 000 de pagini ale cărţii La vie en rouge, tipărită de Christian Duplan şi Vincent Giret, în 1994, la Seuil, se iţeşte o idee îndrăzneaţă: prăbuşirea comunismului a început în 1968! Posibilul şoc produs de impactul unei asemenea afirmaţii se mai îndulceşte un pic dacă îi adăugăm o altă teză fundamentală a cărţii. Rolul decisiv în subminarea comunismului l-au avut nu anticomuniştii rămaşi în viaţă după masacrul care a lovit partidele democratice o dată cu instaurarea dictaturii, nici după mascarul care a lovit partidele democratice o dată cu instaurarea dictaturii, nici Vestul, ci foştii comunişti sau fiii acestora, convertiţi la anticomunism. Încă din 1956, după Raportul secret al lui Hruşciov, susţin Christian Duplan şi Vincent Giret, comuniştii intelectuali, cei trecuţi la noua doctrină nu pentru că n-avuseseră loc în partidele burgheze, precum liderii de origine proletară, ci din convingere intimă, traversează un proces interior aparte. Fii de mari şi mici burghezi, aceşti comunişti intelectuali, în genul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, descoperiseră în comunism ceea ce nu găsiseră în mediul familial: ajutorarea celor mulţi şi obidiţi, nemulţumirea faţă de slăbiciunile capitalismului, nevoia de aventură.

Treptat-treptat, inteligenţe lucide, aceşti comunişti încep să-şi dea seama, după instaurarea dictaturii, că societatea pentru care luptaseră nu era cea visată în operele lui Marx, Engels şi Lenin, opere studiate în biblioteci, în germană, engleză sau franceză. Că noul regim nu făcea, în ultimă instanţă, decît să perpetueze, chiar dacă într-o formă mai subtilă, împărţirea societăţii într-o mînă de privilegiaţi (nomenclaturiştii) şi restul populaţiei. Raportul secret al lui Hruşciov le dă speranţa că sistemul se va putea restructura din interior. Sleită după „îngheţul” care a urmat lui 1956, această speranţă izbucneşte într-o formidabilă înflorire, în 1968, o dată cu „primăvara pragheză”. „Socialismul cu faţă umană”, propus de Aleksandr Dubcek, răspundea pe deplin credinţei că sistemul se va putea democratiza fără ca temeiile să-i fie clintite. Echipa lui Dubcek voia să evite alunecarea fatală spre capitalism, aşa cum se întîmplase în cazul revoluţiei maghiare din 1956. Aripa liberală a Partidului Comunist Ceh nu obosise în a-şi reafirma voinţa de a rămîne în hotarele socialismului, injectînd sistemului elementele definitorii ale democraţiei. Experienţa pragheză a sucombat sub tancurile sovietice. Pentru comuniştii lucizi din întreaga Europă de Est a fost sfîrşitul iluziei. A marii, tragicei iluzii că sistemul poate fi revoluţionat din interior. Din acea clipă ei au început să devină anticomunişti. Şi fie prin acţiunea directă, fie prin educarea copiilor lor, au pornit o bătălie crîncenă, chiar dacă discretă, pentru răsturnarea comunismului.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „Prăbuşirea comunismului a început în 1968!”

  • Comunism nu exista nicaieri in lume cu exceptia triburilor de indieni din America de Nord. Doar la ei se poate spune ca a existat aceasta forma de organizare. Ideea in sine insemna ca intr-o comunitate tot ce se produce, tot ce este acumulat se imparte exact membrilor comunitatii. Nimeni nu ramine de carutza, nimeni nu face foamea. Cind aud de asa zisul „comunism” in tarile est europene, imi pun intrebarea cine are interesul de a mentine si propaga ideea asta care nu are nimic de-a face cu realitatea. Nu cred ca s-a inventat cuvintul potrivit pt forma de organizare pe care si noi am avut-o in Romania. A fost ce-a fost, da’ aia nu poate fi numita „comunism”. Daca e s-o luam dupa definitia, uite-o aici din dex comunismul e un”Sistem social, politic și economic constituit pe principiul abolirii proprietății private și al instaurării proprietății colective asupra mijloacelor de producție și de schimb.” In Romania nu s-a ajuns la asa ceva si nicaieri altundeva in lume cu exceptia triburilor de indieni cum am zis mai sus. In Romania aveam scoala accesibila oricui, orice copil din tara mergea la scoala si daca treceai examenele puteai sa faci si-o facultate fara sa-ti indatorezi parintii la banca, sau sa faci tu imprumut la banca. In vest sint studenti care-s datori la banci inainte sa inceapa sa lucreze undeva. Apoi platesc datoria la banca de-i usuca. Deci ce era prost cu sitemul nostru?Era ceva ce vestul nu doreste pt ca ar fi un exemplu prost pt platitorul de taxe vestic. Cum sa fie Romania, sau alta tara est europeana, mai cu mot decit vestul unde platesti si pt aerul pe care-l respiri. Apoi aveam locuri de munca si pt prosti si pt destepti, nu raminea nimeni pe afara. Fiecare mucea dupa posibilitatile intelectuale pe care le avea. Nu te chema nimeni la interviu sa te injoseasca sau sa-ti puna intrebari cretine care n-au nimic de-a face cu realitatea, dar asa invata Hr-istele la curs si trag ele la concluzii mai ceva ca Baba Vanga.La noi terminai o scoala si aveai un loc de munca.Asta irita rau vesticii ca cica a avea un loc de munca reduce numarul crimelor si nr de criminali si atunci ce-ar mai face politia daca nimeni nu fura sau nimeni nu omoara pe nimeni.VESTUL SALBATIC, te descurci cum poti, scapa cine poate…Deci ce era rau la noi in tara cu locurile de munca? La noi vedeai drogati si droguri in filmele seriale cum era Kojak, Columbo, Manix, Un serif la New York, plus filme de actiune fel si fel, da’ nu vedeai aurolaci la metrou sau sub balcon de-ti e frica sa deschizi geamul.Acum e mai bine la noi? Facea rau nea Nicu, nu?Sistemul de pensii…mai sa fie, mai sa fie….pai stai s-o luam babeste…deci terminai o scoala, mergeai la munca si munceai pina cind? Pai femeile pe la 55 de ani se pensionau si barbatii pe la 58.Cind te pensionai statul isi platea o pensie calculata dupa o formula clara, astfel incit ce luai in mina era aproape de ultimul salariu pe care-l incasasei ca om al muncii. Diferenta era atit de mica ca nici nu-ti pasa. 100 de lei mai putin era echivalentul sumei platite pe transport sa zicem, deci te durea fix in pix de asta…Deci era rau la noi, nu?Uuuuuu mama lui de „comunism”….ce rau era!Ia sa vedem vestul ce vrea? Pai vor marirea virstei de pensioare pt toata lumea, De ce? Pai daca te pendionezi la 65, 68, 70 de ani, poate crapi si nu-i mai deranjezi pe „alesi” sa aiba grija pensiei tale. Pensia de stat nu e suficienta pt ca nu poti nici sa maninci o luna intreaga din banii aia, da’ sa mai iei vreu tramvai sau sa platesti facturile la telefon, gaze, curent, etc.Deci vestul te pune, vrei nu vrei, sa-ti faci si pensie particulara, adica sa dai de buna voie niste bani la banca, intr-un cont care cica-i al tau, da’l tine banca la ei si folosesc banii pt „investitii” nene, nu altceva, „investitii”, auzi? Dupa o viata de munca, asta am eu nevoie, sa am pensie din n-shpe surse, de parca pensia de stat le sta in git unora si trebuie sa forteze nota sa ma oblige indirect sa-mi pun bani de pensie in alte conturi dupa mintea lor inventiva….Tare rau era pe vremea lu’ nea Nicu cind stiai ca pensia-i pensie si ce puneai tu deoparte era al tau si nu te freca nimeni cu nimic…Daca tot e sa ne legam de orinduirea aia hulita de toti, cica-n comunism mergeai in vacanta unde aveai chef, ba mai mult, statu’ roman crea facilitati pt „oamenii muncii”, asa incit orice sarantoc sa-si poata permite sa-si duca copii la mare sau munte, sau de ce nu, la amindoua. In vest chestia cu vacanta e mai problematica…una pt ca nu e timp, ai vacanta din an in paste daca-o ai. Daca o ai nu intotdeauna o poti lua in acelasi timp cu cealalata jumatate a ta, deci nu poti pleca de nebun sau de nebuna cu copiii dupa tine…mai intervine aici si partea financiara…e dificil sa mergi si la gradina zoologica ca te doare la buzunar doar intrarea pt intreaga familie, ca sa pleci cine stie pe unde, mai exotic, ai nevoie de bani seriosi pe care nu intotdeauna esti dispus sa-i dai pe vacante, pt ca se aduna greu in vest….Sistemul vestic e de asa natura ca ce cistigi se duce repede mai ales pe taxe si imprumuturile la banci. Deci tare rau mai era la noi in tara, nu?Ca sa nu lungesc pelteaua, cred ca am descris suficient de clar ca ce am avut la noi in tara a fost in ordine, ne-a fost bine, nu aveam diferentele sociale la nivelul de azi. Azi avem foarte bogati si foarte multi saraci, iar aia bogati nu-s imbogatiti toti din munca, ci din specula si abuz. Daca toti ne facem patroni cum vrea vestul sa ne faca sa credem, atunci cine mai munceste? Una la mina, a doua, ca sa ai un milionar sau miliardar, apai niste miloane de oameni trebuie sa fie saraci lipiti ca altfel cum ar fi posibil???????Nu stiu cum putem numi forma de organizare de dinainte de ’89 din Romania, da’ am trait perioada respectiva, am facut scoala, am muncit si mi0-a fost bine, puteam sa ma bucur de viata si de natura. In vest esti SCLAV, exact asa cum invatam la economie politica, SCLAV, cind nu te supui esti dat deoparte, cine are o parere personala, chiar si corecta, e dat deoparte. Vestul e bolnav, plin de needucati si dezechilibrati si psihic si din punct de vedere al comportamentului. Cei care ajung in posturi importante nu ajung acolo de destepti ce sint, ci pe ciineala, calca pe beregati ca sa-si atinga scopul si fura tot ce pot, de la o simpla idee, pina la bani. Folosesc fel si fel de scheme ca sa se imbogateasca rapid, deci profita si abuzeaza de pozitiile pe care le au. Era asa la noi inainte de ’89????????????Sa-mi raspunda unu’ nascut dupa’89, sa vedem ce i s-a bagat in cap despre perioada pe care aia ca mine au trait-o pe pielea lor….Aia e.

  • Foarte bună analiza d-lui Cristoiu! Excelent istoric, și nu doar al clipei, cum îi place să-și zică. Un istoric în adevăratul sens al cuvântului. Îmi plac foarte mult analizele dvs. Vă citesc zilnic cu placere!

  • Domnule Cristoiu ati preluat si Dumneavoastra ideea prosteasca a unor habarnisti despre „nomenclatura”si nomenclaturisti”privilegiati.Sa dea cineva un exemplu de nomenclaturist imbogatit care a facut avere in perioada socialista a Romaniei.Ce tot îi dati cu caderea „comunismului”?Romania se numea republica SOCIALISTA.Nomenclaturisti erau cate trei sau patru specialisti care erau avuti in vedere pentru o anumita functie de conducere de la directori pana la ministri si prim ministru .Toti erau buni ,si era numit cel mai bun.Acum se ocupa functiile de politicieni care habar nu au de domeniul care il conduc.Cel mai mediatizat ministru este o cel de la energie care are multe benzinarii.Pun pariu ca omul acesta daca ar fi fost intrebat nu ar fi putut da definitia caloriei .Caderea „comunismului”a fost determinata depropaganda neintreruta facuta orin lătrai de la Europa libera siVocea Americii care a culminat cu minciunile din decembrie 1989 cu 60000 de morti cu otravirea apei si alte asemenea.In 1989 erau peste 4 milioane de membri de partid.Toti acestia aveau locuinte si locuri de munca ,,numarul locurilor de munca era aproape de 10 milioane in tara.Aveau nevoie de libertate sidemocratie?Acum o au din plin dar pun pariu ca 90 lasuta nu stiu pe cine aleg.Sa le fie de bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *