Predicții cu predilecție și cu predicat. Azi: 2026

A trecut Crăciunul 2025, cu faimă de accelerat și întârzieri de personal, Iisus Christos a fost scos la cumpărături, s-a făcut paradă de reduceri de preț, copiilor li s-au făcut brazi din vaccinuri, plătite de la buget, căci nemernicul nu-i prost destul, dacă nu-și înfige un gadjet în perspectiva anului ce-a trecut pe lângă declarația de pocăință a drepturilor omului. Unii au sărbătorit cu seringa în venă, alții cu seringa în cap. S-a înregistrat încălzire globală doar la numărul de pixeli. Masoneriile și-au numărat numărul de temple, biserici, catedrale și cluburi și le-a ieșit număr fără soț. Diavolul așteaptă să-i cadă o coroană din cer, dar între timp și-a pus bijuteriile la bătaie la Bruxelles. Luna cadourilor a fost cam strânsă la pungă, luna nouă a amestecat bitcoin cu crypto și-a ieșit fum și-un pion pe drum.

S-a trecut rapid la zodiac, preziceri, numerologie, profeții. Nostradamus le-a umblat unora pe epitalamus, Baba Vanga și-a scos ranga. Lucrătorii de la combinatele de profeții au declarat producții record. Toți au profețit uciderea lui Ceaușescu, și încă o mai profețesc, în fiecare an, în decembrie. Măcar asta ai voie să spui, dacă pe diploma ta încă mai scrie Republica Socialistă România, iar mama te-a născut exact înainte de interzicerea avorturilor. Niște numerologi din preajma președintelui i-au șoptit că patria avea nevoie de ingineri. Iar fabbro și uzinele s-au bumbăcit pe ciocolată Livezeni cu vișine.

Eu nu am urmat școala de horoscop, tarot și numerologie, nu am atestat, dar cunosc niște tipi care s-au inițiat în arta divinației și care nu s-au sfiit să caute semne de carte.

Mai întâi trebuie să cer scuze în numele domnului Shakespeare, care a devenit nevricos taman când trebuia să scrie o poveste de dragoste. S-a enervat, fata era prea tânără, băiatul un nărod. Otravă, pumnal, la famiglia și atunci i-a trecut la sfinții literaturii de sfidare a modernismului, ba chiar și a post-modernismului. La un moment dat, însă, pe piața de capital a apărut o tranzacție diopsidă de invidie – prințesa Rusia. Și era Rusia și frumoasă, și deșteaptă, și bogată. Toți au încercat să fure, prin tot felul de tertipuri: tați vitregi, revoluții socialiste, victime și din rândul prietenilor, și din rândul dușmanilor. Pentru iubitorii de zodiac confuzia a fost dintotdeauna considerată mană cerească. De promovat a fost promovată istoria scrisă de cei ieșiți la furat, nu de cei ce au avut ceva de apărat. Pe scenă și-a făcut apariția și America, fiul risipitor, care s-a grăbit să-și golească cuferele pentru arătare de mușchi și incursiuni militare și căruia i-au sticlit incisivii la aflarea zestrei Rusiei. Ucraina, smintit copil de casă, i-a propus Americii ajutor în subtilizarea fosilelor rare și în discreditarea prințesei. Ucraina și America, cu sprijin financiar și strategic din cosmetizarea exodului, au peștit Rusia unor flăcăi precum Marea Britanie, Franța, Germania, cu ajutorul unei matroane de la Bruxelles. Atacul anume orientat spre Kursk nu a făcut decât să adauge la insultă. Prințesa Rusia are însă ceva ce nu mai are niciun alt personaj din piesă: profeții avantajoase, strategie pentru victorie live.

Ucraina a rămas legată de „Suferințele tânărului Werther”, care nu a fost educat în privința utilizării pistolului și va plăti cu tot ce a pus în joc. Ruleta rusească greșeala fraierului așteaptă!

„Cartea Junglei” va îndrepta în 2026 niște percepții greșite, domnul Kipling a confundat maimuța cu lăbuța. Poșetele anti-ploaie nici nu dacă, nici nu parcă.

Din Franța, care s-a tăvălit în agonia propriei limbi franceze, vine romanul anului 2026 – Ducele de Monte Cristo, updatat și upgradat, contele limitându-se la „Războiul domnului Brown”. Anul 2026 va fi anul Monte Cristo. O altă inversare de percepție, pentru că între timp Edmond a domesticit toate cele nouă inele ale iadului.

În Asia, regele încă nu a înțeles ce intenții are Anna.

Închinătorii la margarină, urmăritori ai lui Barthes, scuipători pe ideea de față monumentală a Gretei Garbo au încercat un armistițiu cu „Marile Speranțe”, tocmai ei, cei care urlau până la Lună (hahaha) și înapoi împotriva oricăror negocieri cu „Mizerabilii”.

Maestrul, din păcate, a rămas doar cu Măr, ghereta fiind înlocuită cu diferite catedrale, în căutare de autor, dezamăgite de regizor.

2026 se va scutura de prea grelele, de rupt spinări statui de pe catedrale.

2026 va fi și un an de început al împăcării cu Dumnezeu, căci nu vor mai exista și alte la fel de binevoitoare ocazii. Nu un an pentru o-piupiupiuM-ul maselor, cum sperase să profețească Llosa. În 2025 Borges ne-a mai împărtășit câteva mistere din „Istoria universală a infamiei”, nu urmează însă „Un veac de singurătate”, ci doar comentarii literare pe marginea noțiunii de „Crimă și pedeapsă”.

Monte Cristo nu va face parte din libretul „Nunții lui Figa-ro”, nici din dadaista punere în scenă a „Aidei”, dar pre mulți îi va atârna de promisiunile de lăsat rece ale „Luceafărului”.

Un an de nota zece și de „După douăzeci de ani”.

Să faceți bine, ca să vă fie bine! Sănătate!