Preliminarii la „Declarația de Independență” din aprilie 1964 (I)

Indiferent din ce unghi privim lucrurile, celebra „Declarație din aprilie 1964” a conducerii de la București a reprezentat un eveniment istoric, pregătit timp îndelungat și finalizat în așa fel încât a marcat o adevărată „piatră de hotar” nu numai în relațiile româno-sovietice. Pur și simplu a provocat un seism internațional. De aici, interesul major – inclusiv în prezent (2026) – față de ceea ce s-a întâmplat în culise pentru a se ajunge la cunoscutul deznodământ. Documentele ne permit o reconstituire adecvată.

Începând din 1960 au avut loc numeroase schimburi de scrisori și discuții față-n față între conducerile României și Uniunii Sovietice, respectiv Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nichita Sergheevici Hrușciov, pe o serie de teme deosebit de importante ale relațiilor bilaterale și mișcării comuniste și muncitorești internaționale. Un moment decisiv în disputele care căpătau o tot mai mare amploare s-a înregistrat în zilele de 24-25 iunie 1963 cu prilejul vizitei în România a unei delegații sovietice la nivel înalt. Între altele, s-a „conturat” o confruntare în legătură cu modul în care trebuie apreciate evoluțiile integratoare din Comunitatea Economică Europeană.

De fapt, tema principală a fost suveranitatea, așa cum, diferit, o concepeau și o aplicau cele două părți. Redau, în acest sens, fragmente din stenograma discuțiilor care au avut loc în ziua de 24 iunie 1963:

„Tov. N.S. Hrușciov: Problema suveranității pentru noi este problema fundamentală. Tovarășe Dej, dacă e să nu respectăm această suveranitate, din această cauză am suferi cel mai mult noi, sovieticii, pentru că noi suntem mai bogați decât ceilalți. De la români nu se poate lua, dar de la noi se poate lua mai mult decât de la oricare. E mult mai ușor să iei decât să dai; mai ușor ceri, dar mai greu de restituit.

Dacă e să vorbim din punct de vedere economic nu suntem interesați în atingerea în vreun fel a suveranității, iar din punct de vedere politic, consider că nu am crescut până la această fază. (…)

Noi manifestăm inițiativă în cooperare, nu vrem să câștigăm pe seama dv.

Cine nu merge din timp pe calea producției specializate, acela nu va putea să concureze. În condițiile specializării, automatizării, ale progresului tehnic, producția mică, cu bucata, nu poate rezista concurenței. Această problemă, însă, nu se rezolvă cu majoritate de voturi, ci fiecare țară își rezolvă problema. De exemplu, Germania (RDG) nu are minereu, cărbune, resurse hidroenergetice și petrol. Au găsit ei puțin, însă acesta nu este suficient nici să-ți vopsești fața.

Tov. A. Bârlădeanu: Ei au petrol.

Tov. N.S. Hrușciov: Vreți să faceți o dispută cu mine susținând că ei au petrol? Deocamdată, au o singură sondă. Nu știu în ce măsură au, se poate spune că au petrol pentru industrie. Dacă vor avea, eu voi saluta aceasta, deoarece nu constituie un concurent pentru noi. Germanii (din RDG) au un nivel de viață ridicat, ei mănâncă mai multă carne și unt decât noi toți, iar dacă o să mănânce mai puțin, o să vedeți că nici Ulbricht (liderul RDG) nu o să reziste. Noi și dv. îi ajutăm pe nemți (era vorba tot despre RDG-iști) și mâncăm mai puțin decât ei. Învingătorii mănâncă mai puțin și îi ajută pe învinși. Aceasta este o problemă politică, dar dacă noi nu o să ajutăm, Germania (RDG) ea va fi distrusă și occidentalii pun accent pe aceasta. (…)

Specializarea cu sau fără dv., tot trebuie făcută. Această cale nu numai că nu trebuie evitată, ci, dimpotrivă, trebuie să mergem pe ea, deoarece ne aduce bogăție. Acesta este punctul nostru de vedere. Toate trebuie, însă, făcute pe bază de suveranitate și calcul.

Vă spun acum ceva poate care e jignitor pentru dv. Probabil că vă amintiți, anul trecut, ne-am adresat dv. pentru un anumit tip de ierbicide pe care îl produceți și pe care noi nu-l avem. Ne-ați dat, însă ce ați făcut cu noi? Ne-ați spus: vă dăm numai pe dolari.

Tov. A. Bârlădeanu: Nu se poate…

Tov. N.S. Hrușciov: Ni s-a spus: sau dolari sau mărfuri valutare (produse care se cumpărau numai cu valută convertibilă). Desigur, nu v-am dat dolari, însă v-am dat mărfuri valutare și atunci ai noștri au spus: bine, atunci să facem și noi la fel, să cerem mărfuri valutare. Primiți de la noi cupru, nichel, bumbac. Noi n-am făcut niciodată așa ceva, însă dacă dv. ați ridicat această problemă, atunci și dracu o să râdă de noi.

Acum trei ani Cirankiewicz (prim-ministrul R.P. Polone) a spus: sau ne dați aur sau mărfuri valutare și le-am dat bumbac, care este o marfă valutară, întrucât se vinde pe piața internațională.

Tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej: Asta nu se poate, noi nu avem ierbicide.

Tov. N.S. Hrușciov: Dacă doriți vă pot da și o notă. Tovarășii din Ucraina ne-au spus acest lucru.

Tov. A. Moghioroș: Noi importăm ierbicide din Elveția și Ungaria.

Tov. N.S. Hrușciov: Mi s-a spus că dv. produceți.

Tov. A. Moghioroș: Ungurii produc, nu noi.

Tov. N.S. Hrușciov: Mi s-a spus că România.

Tov. Petre Borilă: Acesta a fost DDT, nu ierbicide.

Tov. N.S. Hrușciov: Cred că înțelegeți ce înseamnă asta, ne-ați dat un pumn în spate când ați cerut valută. Ce ar fi dacă și noi am proceda la fel?

Tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej: Este o problemă pe care eu o consider nejustă, dacă așa s-a procedat din partea noastră. (…) Eu acum aud Nikita Sergheevici de la dv. că cineva a cerut valută. În general, din principiu, mie nu-mi este cunoscut de când avem relații să fi cerut unei țări prietene să ne plătească în valută pentru produsele care le producem noi. Coreenii (cei din Coreea de Nord) ni s-au adresat nouă pentru anumite produse și ne-au propus să ne dea aur. Noi am răspuns: nu avem nevoie de aurul dv., vreți să veniți mâine să spuneți că v-am cerut aur pentru niște produse de care dv. duceți lipsă momentan?

Tov. N.S. Hrușciov: Consider că nu este o crimă, faceți bani și cumpărați din străinătate”.

În această manieră s-a desfășurat toată întâlnirea. Accente mai ascuțite s-au consemnat atunci când a revenit în discuție tema suveranității. Dar, despre acesta voi prezenta fragmente din stenogramă în episodul următor.