Preliminarii la „Declarația de Independență” din aprilie 1964 (II)

Prezint – și în episodul de față – câteva fragmente din stenograma discuțiilor dintre conducerile României și Uniunii Sovietice, care au avut loc în zilele de 24-25 iunie 1963. S-a revenit des asupra temei suveranității statelor membre ale CAER, inclusiv prin recursul la comparații cu situația din Piața Comună vest-europeană. Documentul, respectiv stenograma confruntărilor, ne oferă numeroase argumente, unele fiind (îmi permit să observ) de actualitate, desigur în alte condiții istorice:

„Tov. N.S. Hrușciov: Dragi tovarăși, știu că oamenii mă critică pentru că am spus că comunitatea europeană (cacofonia rezultă din traducere – n.n.) coordonează mai adânc decât noi. Este just, capitaliștii sub influența intereselor lor își coordonează producția, închid minele într-o țară, iar în altele le mențin. Considerați că sunt idiot. Nu mă lipsiți de dreptul de a expune părerea mea. Nu pot să spun ce vreți dv., spun cum înțeleg eu. Nu vă place, vă spuneți părerea. Aveți acest drept. (…) Tovarășe Dej, și ceilalți tovarăși, am venit nu pentru ca să fixăm divergențele noastre. Am venit să facem schimb de păreri, iar problemele pe care putem, să le rezolvăm, iar cele în care avem păreri diferite să le lăsăm la o parte. Însă, să păstrăm relații tovărășești, bune. Puteți înțelege diferit, puteți să nu fiți de acord cu noi, însă nu vă forțăm. Pentru dv., este nefolositor să rupeți relațiile economice cu noi.

Tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej: Dar cine poate da o asemenea idee? Aceasta eu, acum, o aud de la dv. Nu știu cum v-a putut veni în minte așa ceva. A vorbi despre ruperea relațiilor economice, aceasta este prea mult.

Tov. N.S. Hrușciov: Văd că avem înțelegere diferită. Am fost la dv., iar acum merg în Germania (RDG). Am vorbit un lucru în România, iar în Germania să vorbesc altul? Aceasta nu se poate. (…) Suntem împotriva întreprinderilor comune. Cum a murit Stalin, noi le-am lichidat și nu avem de ce să ne întoarcem la ele. Spun din nou principiul suveranității nu-l neg, trebuie avut în vedere.

Tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej: Și între noi și cehi, polonezi și nemți sunt asemenea relații la Fabrica de celuloză. Și noi le restituim banii investiții prin livrări de produse într-un anumit timp și la un anumit nivel. (…)

Tov. N.S. Hrușciov: Nu știu a cui și cât de progresistă este această lozincă, ca fiecare să se bazeze pe forțele proprii. Sigur că noi am muncit bazându-ne pe forțele noastre proprii, și dv. la fel. Toate țările socialiste se bazează în primul rând pe propriile lor forțe, însă ajutorul reciproc este un lucru necesar și folositor. Acest ajutor accelerează construirea socialismului și comunismului. Dacă cineva vrea să ne pedepsească pe noi, spunând: nu facem comenzi în Uniunea Sovietică, aceasta este avantajos pentru noi. Sigur că unele lucruri în anumite țări nu se pot produce și trebuiesc luate din alte țări, însă aceasta se face pe o bază reciproc avantajoasă, se plătește. (…)

Acestea sunt problemele. Nu știu ce este neclar, dar dacă aveți neclarități puneți-ne întrebări și vă vom răspunde, deoarece pentru aceasta am venit aici. Dacă ne atacați, suntem puternici, suntem gata să respingem, de aceea nu am venit singur. (…)

Tov. E. Bodnăraș: Dumneavoastră ați arătat, tovarășe Hrușciov, cum înțelegeți această noțiune de planificare în relațiile dintre statele socialiste care fac parte din CAER. Ați vorbit îndeosebi despre situația foarte grea a RDG, Cehoslovaciei și, într-o anumită măsură, și a Poloniei.

Tov. N.S. Hrușciov: Nu despre situația foarte grea, ci despre situația lor economică, care cere colaborare.

Tov. E. Bodnăraș: Totuși a rezultat că aceste țări au nevoie de ajutor.

Tov. N.S. Hrușciov: Nu de ajutor au nevoie, ci de o coordonare reciprocă, mai adâncă.

Tov. E. Bodnăraș: Sunt bune aceste precizări. Ați spus că dv. sunteți hotărâți să mergeți mai departe în acest proces de coordonare. Noi nu am înțeles în ce constă acest sens «a merge mai departe»?

Tov. N.S. Hrușciov: Eu însumi nu știu în prezent ce înseamnă. Voi merge în Germania (RDG) și voi discuta cu tov. Ulbricht. Merge cu mine și vicepreședintele CSP, tov. Tihonov și vom asculta ce spune CSP nostru și al lor. Eu admit o asemenea posibilitate, de exemplu noi organizăm producția de clor și atunci vom furniza RDG materie primă sub formă de granule pentru mase plastice. Aceasta va înlocui la ei minereul de cupru și alte metale colorate. Desigur, poate la ei va fi de trei ori mai scump decât dacă am organiza aceasta în Siberia. Vor primi de la noi semifabricate pe care le vor plăti cu produse. (…)

Tov. E. Bodnăraș: Dv., tovarășe Hrușciov, susțineți tot ceea ce este exprimat prin hotărârile din iunie 1962 – principiul coordonării planurilor ca formă principală a relațiilor dintre țările CAER. Cu toate acestea toți am căzut de acord, toți am iscălit.

Tov. I.A. Andropov: Aceasta se numește activitate comună de planificare, coordonare.

Tov. E. Bodnăraș: Pe această bază noi am căzut de acord cu polonezii și am coordonat planul, iar cu dv. suntem în discuție în vederea coordonării planurilor, nu a dezvoltării comerțului.

În noiembrie 1962, însă, după hotărârea din iunie, care a consacrat coordonarea planurilor ca formă principală în relații, dv. ați emis o idee pentru noi cu totul nouă. Așa după cum v-am citat, ați vorbit de organ unic de planificare, comun pentru toate țările. După înțelesul cuvintelor, acesta ni s-a părut cu totul altceva decât coordonarea planurilor. Și nu numai noi am înțeles așa cum și Jivkov (liderul bulgar) și Novotny (liderul cehoslovac) și Ulbright, toți au înțeles așa.

Tov. N.S. Hrușciov: Ce deosebire este între coordonarea și planificarea comună?

Tov. E. Bodnăraș: Există o deosebire fundamentală între un organ unic de planificare comun pentru toate țările și între coordonarea planurilor fiecărei țări în parte. Acest înțeles și-a găsit expresie în forma pe care ați întâlnit-o dv. și pe care o condamnați cu acea majoritate de 2/3 (viza modalitatea de adoptare a deciziilor). Ideea nu a venit dintr-un alt înțeles al relațiilor, decât să trecem acum la principiul adoptării hotărârilor pe baza unei majorități.

Tov. N.S. Hrușciov: Când spuneți să se ia o hotărâre cu 2/3 de voturi, suntem împotrivă. Aceasta nu este o planificare, ci unificarea statelor, este o economie unică, iar noi suntem împotrivă.

Tov. E. Bodnăraș: Pentru că s-au produs asemenea confuzii grele, sunt declarații care le explică. Noi am considerat neapărat necesar să lămurim lucrurile, să ne fie clare pentru toți. Doar nimeni nu e nebun să fie împotriva coordonării planurilor. Noi nu putem trăi fără aceasta. Noi până acum am construit în țara noastră, mergând mână în mână cu planificarea dv. și a celorlalte țări socialiste”.

Confruntarea nu s-a oprit aici. În episodul următor voi reda alte fragmente din stenogramă, fragmente din care va rezulta (cred) cum pot fi susținute – la negocieri – interesele noastre naționale.