Preliminarii la „Declarația de Independență” din aprilie 1964 (III)

Închei prezentarea unor fragmente din stenograma discuțiilor la nivel înalt româno-sovietice din 24-25 iunie 1963, fragmente care întregesc imaginea unor vremuri mai îndepărtate, concludente (totuși), deoarece ne oferă niscaiva învățăminte pentru prezent (2026). Partea română, respectiv gazdele discuțiilor, și-a împărțit rolurile, astfel încât liderii care au avut intervenții în discuții să demonstreze că în conducerea țării noastre există o nedezmințită unitate de vederi, ceea ce a însemna un punct forte în desfășurarea confruntării.

„Tov. Ion Gheorghe Maurer: Îmi dați voie, tovarășe Hrușciov, este un foarte fericit lucru că din această discuție a ieșit foarte bine subliniată importanța pe care o acordăm cu toții ideii de suveranitate a statelor, ca unul dintre axele principale a relațiilor dintre statele socialiste pe toate planurile. Valoarea acestei idei pusă în lumină de tovarășul Hrușciov nu epuizează pentru noi gama frământărilor. Este de netăgăduit că, din punct de vedere al acestui organ care va exercita coordonarea planurilor (se discuta despre constituirea unui organ suprastatal de planificare) pot să existe, la un moment dat – dacă lucrurile nu sunt pe deplin clarificate – mari încurcături. (…)

Tov. N. Ceaușescu: Vă rog să îmi dați voie să spun câteva cuvinte. Eu am ascultat cu deosebit interes cele spuse de tovarășul Hrușciov. După cum a spus tovarășul Maurer și ceilalți tovarăși, într-adevăr, coordonarea trebuie să fie organizată pe baza respectării suveranității. Sunt, însă, lucruri și fapte care vin în contradicție cu acest lucru și acesta se manifestă în cadrul CAER. Tovarășii s-au referit la declarațiile unor conducători de partide, nu este vorba despre un ziar sau altul, care s-au declarat de acord pentru economia unică, planul unic, pentru renunțare la suveranitate despre care se spune că a devenit o noțiune învechită, o frână în dezvoltarea economici, ci despre nenumărate declarații și articole care susțin că granițele naționale nu mai corespund actualei etape de dezvoltare a economiei și a relațiilor dintre țările socialiste și trebuie găsite alte forme.

Tov. A. Bârlădeanu: Tovarășul Ceaușescu a adus o serie de exemple despre coordonarea economică dintre diferitele țări. Nichita Sergheevici a spus la un anumit moment dat că probabil noi nu am înțeles bine ideea părții sovietice. Eu cred că Nichita Sergheevici nu înțelege exact poziția noastră, pentru că el are impresia că noi nu suntem pentru coordonarea planurilor. Eu îl rog să nu se facă această confuzie. Noi suntem de acord cu argumentarea dată de Nichita Sergheevici că, pentru Uniunea Sovietică, coordonarea planurilor este mai puțin necesară decât nouă.

Tov. N.S. Hrușciov: Pentru noi nu este decât bătaie de cap”.

Discuțiile despre care relatez au durat două zile, așa că stenograma aferentă se desfășoară pe 82 de pagini. Evident, n-am cum s-o transcriu integral. Acum, înainte de finalul episodului, într-o încercare de a prezenta un fel de sinteză a sintezelor, precizez că Gheorghe Gheorghiu-Dej a intervenit rar, iar replicile sale au fost, în genere, scurte, cu un deliberat rol de împăciuitor. A fost, dacă mă pot exprima astfel, „polițistul cel bun”. În schimb, ceilalți lideri români au avut rolul de „polițiști răi”. În fruntea lor s-a remarcat, fără dubii, Ion Gheorghe Maurer.

După toate probabilitățile, fiecare delegație dispunea de dosarele componenților părții „adverse”. Cu siguranță, sovieticii aflaseră că, la o recentă ședință a conducerii PMR, Maurer l-a criticat aspru pe Hrușciov, iar acesta nu s-a sfiit în timpul discuțiilor din iunie 1963 să amintească un anumit fapt. Nu era, totuși, o noutate pentru sovietici. Încă din 1945, Maurer a expus puncte de vedere deosebit de critice, îndeosebi în confruntarea directă cu exponenții Kremlinului, inclusiv în legătură cu sovromurile. În timpul discuțiilor din iunie 1963 Maurer a reluat unele din aceste critici recunoscând că, într-adevăr, a semnalat o serie de derapaje de gen hrușciovist. O dovedește și fragmentul care urmează:

„Tov. Ion Gheorghe Maurer: Este clar că eu am vorbit împotriva părerii tovarășului Hrușciov în legătură cu planul unic. Este adevărat, este punctul meu de vedere într-o problemă de mare importanță și am fost dator să trec peste considerațiunea deosebită pe care o am față de tov. Hrușciov – dacă îmi este îngăduit să spun, chiar peste afecțiunea pe care o am față de dânsul – și să spun ce cred despre această idee. Eu nu știu ce vi s-a relatat că aș fi spus eu despre tov. Hrușciov, însă pot răspunde numai de ceea ce am spus, și anume că nu sunt de acord cu ideea tovarășului Hrușciov privind crearea organului unic de planificare, că ea nu reprezintă în momentul de față și pentru o bună perspectivă, un lucru bun. Iată ce am spus”.

Pentru încheiere, voi reda două intervenții care pot sluji și drept concluzie la rememorările cu pricina:

„Tov. N.S. Hrușciov: Suntem recunoscători că ne-ați invitat. Am discutat, însă în cadrul normelor. Repet, niciodată în cadrul istoriei relațiilor noastre noi nu dv. nu am avut conflicte nici personale, nici colective. Pentru noi este mai importantă prietenia cu România decât problemele acestea care au apărut acum. Așa că hai să nu ascuțim lucrurile mai departe, să închidem acest capitol.

Tov. N. Ceaușescu: Eu aș vrea să ridic o problemă în spiritul în care a vorbit în încheiere tov. Hrușciov și a subliniat și tov. Gheorghiu-Dej de a înlătura tot ceea ce poate umbri prietenia între țările și partidele noastre pentru a merge împreună înainte în îndeplinirea planurilor țărilor noastre. Sunt câteva lucruri care pot dăuna dacă nu sunt înlăturate la timp. Noi considerăm că între partidele și țările noastre trebuie să fie relații de completă încredere. Noi nu avem nimic de ascuns, dacă avem o părere înțelegem s-o spunem deschis, chiar dacă câte odată – referindu-ne la muzică – tonul este de jazz.

Tov. N.S. Hrușciov: Noi nu iubim jazzul, însă dacă dv. Considerați, noi vom aplauda, deși muzica românească este foarte melodioasă”.