Presa progresistă, oglinda falsă care izolează România pe plan extern
Summit-ul Trump–Putin din Alaska a fost, fără îndoială, un moment de cotitură în diplomația globală. Chiar dacă rezultatele concrete nu lipsesc, ci doar nu sunt cunoscute încă, semnificația geopolitică este evidentă: Statele Unite au ales să ofere Rusiei un canal de dialog direct, cu toate onorurile protocolare rezervate marilor puteri. Covorul roșu, limuzina prezidențială și întrevederea oficială nu au fost doar gesturi de curtoazie, ci semnale clare că Washingtonul acceptă realitatea unui parteneriat negociat, nu a unei izolări totale.
În acest context, presa din România a ratat din nou momentul. La ordinele taberei progresiste, titlurile de pe prima pagină s-au concentrat obsesiv pe formula „criminalul de război primit cu fast de Trump”, o narațiune care nu doar că denaturează realitatea diplomatică, ci și ne deserveste grav ca țară. În loc să înțelegem că rolul nostru este să citim printre rânduri, să interpretăm direcția marilor puteri și să ne calibrăm politica externă în consecință, noi ne consumăm energia în corul mediatic al indignaților de serviciu.
Absența oricărei reacții oficiale de la București este și mai grăitoare. Nici președintele, nici premierul, nici ministrul de externe nu au emis vreo declarație. Toți așteaptă, obedienți, să vină „linia” de la Bruxelles, exact cum s-a întâmplat în toate dosarele majore din ultimii ani: energie, migrație, războiul din Ucraina. Această lipsă de reflex diplomatic național arată că România nu mai are nici măcar pretenția de a formula o opinie proprie, preferând să rămână în umbra deciziilor luate de alții.
Ce mesaj transmitem partenerilor prin acest comportament? Că România nu are analiză proprie, că reacționează mecanic după ce „Europa progresistă” dă semnalul. Că suntem un stat periferic, incapabil să înțeleagă dinamica reală a marilor puteri. În loc să interpretăm rece și pragmatic ce înseamnă faptul că Trump a ales să-l legitimeze pe Putin printr-un protocol oficial impecabil, noi preferăm să strigăm lozinci moralizatoare care nu contează în balanța geopolitică.
Întâlnirea din Alaska ne arată două lucruri: lumea se reașază prin negocieri directe între marile puteri, SUA și Rusia au decis să își vorbească din nou la nivel simbolic și strategic, iar România, captivă unei prese progresiste și a unei clase politice obediente, se menține într-o zonă de marginalitate diplomatică, incapabilă să anticipeze sau să reacționeze în timp real.
Atât timp cât vom continua să comentăm superficial și la ordin, ne vom trezi mereu cu câțiva pași în urma istoriei. În joc nu este doar imaginea noastră externă, ci și credibilitatea de stat care știe să-și apere interesele.
P.S.: Cine nu înțelege că în geopolitică nu contează lozincile moralizatoare, ci puterea de a sta la masă cu cei care decid, va condamna România să rămână o anexă obedientă și fără voce.
(Sursa: Facebook Avram Gal)
Acesta este adevărul.Niste sclavi.