Președintele dezbinării naționale

A devenit clar că, de alegerile acestea, am picat testul conviețuirii firești în cadrul unei societăți funcționale. Dacă cineva a urmărit să ne distrugă prin dezbinare cred că a reușit. După atâtea lături aruncate între cele două tabere nu știu cum vom mai putea fi o națiune unită după 18 mai. După atâta venin vărsat, va fi aproape imposibil ca tabăra perdantă să-și accepte înfrângerea, după cum va fi foarte greu ca tabăra câștigătoare să nu degenereze în răzbunare sau abuzuri. După un an de scandal electoral, a devenit extrem de clar că nu suntem capabili să surmontăm uniți un obstacol major pe care istoria ni-l scoate în cale. Pandemia și alegerile 2024-2025 au dovedit asta și au arătat că noi nu funcționăm și nu acționăm ca un întreg, ca o societate unită, că nu avem principii de bază comune, general împărtășite. Nu mai este clar ce ne ține împreună ca popor, dacă ne mai ține ceva afară de inerție, buletin și granițe. Valorile comune, dacă au existat cândva, au fost clar dinamitate în ultimele luni, posibil în mod ireversibil. Nu mai poate fi vorba de a găsi în societatea noastră urme semnificative de înțelegere față de ,,celălalt”, față de cel care gândește, simte sau votează altfel. Nu mai există nici măcar acel minim bun simț civic sau toleranță elementară. Nici de o minimă politețe nu mai este loc. Pe românește, nici să ne ignorăm și să ne ocolim elegant nu mai reușim. Senzația este că suntem în plin război civil, derulat pe moment doar în media, dar care poate oricând să devină unul real. Această nefericită stare de fapt are darul de a băga frica în cei care au văzut în anii 90 cum poate arată România în prag de război civil, fie că discutăm de Revoluție sau de Mineriade. Cei mai tineri, care nu au prins perioada aceea, nici nu bănuiesc de ce este capabilă o națiune înrăită, învrăjbită și scăpată de sub control.

Dincolo de a constata această înfricoșătoare stare de fapt, mi se pare important să vedem cine se face vinovat de acest divorț social gălăgios? Fie că ne place sau nu, vina cade pe USR și AUR, USR pentru inventarea mișcării radicale antisistem și AUR pentru perfecționarea ei. Nu poate fi o coincidență că, fix de când aceste partide au apărut pe scena politicii românești, orice șansă la un dialog normal și civilizat a dispărut în România. Strategia electorală de creștere a acestor partide a fost invariabil ,,gălăgia” politică, atacul strident la ceea ce ei au numit ,,sistem”. Aceste partide au dat mereu verdicte absolute, ne-au împărțit în buni și răi, deștepți și proști, utili și paraziți, patrioți și trădători, progresiști și tradiționaliști, au acuzat, au antagonizat, au făcut exces de pancarte, de luări de poziție, de live pe Facebook și TikTok, de protest pentru orice, de gălăgie media fără folos. De la USR și AUR încoace politica a devenit agresivă, gălăgioasă, obositoare precum schelălăitul unui pechinez călcat pe coadă.

Problema este că nouă, cetățenilor, modul acesta agresiv de a face politică nu ne-a adus nimic bun. Cert este însă că aceste partide și politicile lor ne-au umplut de venin, ură, aroganță, superficialitate ideologică, radicalizare, și, mai nou, au generat lupta finală dintre cele două Românii. Această manieră de a face politică a condus la cea mai radicală și periculoasă scindare a României din 1989 până azi. Aceste două partide au profitat cel mai mult de disensiunile din societate și de imensele decalaje de dezvoltare din țara noastră și, pentru a se ridica politic, au alimentat ura și dezbinarea dintre diferitele grupuri sociale. Practic, ce au făcut și ce fac încă aceste partide este o continuă, artificială și iresponsabilă exacerbare a contradicţiilor dintre cele două Românii. Nici vorbă de soluții pentru armonizarea intereselor, nici urmă de politici economice și sociale menite să reducă disparitățile socio-economice și imensul hău care se tot cască între cele două Românii și care creează premisele acestei sinistre delimitări în grupuri sociale ostile. Simțind că o creștere politică rapidă se poate obține prin alimentarea fricilor acestor două Românii, aceste partide au turnat în noi otrava urii și a fricii față de ,,ceilalți”. Nu mai este un secret că, în doctrina politică antisistem promovată de cele două partide, mesajul politic dominant (subliminal sau fățiș) a fost că ceilalți poartă vina, ceilalți au greșit, ceilalți sunt proști, urâți, vinovați, trădători, din cauza lor nu ne merge nouă bine, și că ,,ai noștri”, evident, sunt albi, puri, nevinovați, ei au soluția, ei sunt viitorul. Și ce să vezi? După ani de condiționare negativă și ură față de ceilalți am ajuns aici, în faza în care toate punțile dintre cele două Românii au fost dinamitate. Și cu ce folos pentru noi și pentru țară? Care este sau va fi câștigul real al românului de rând de pe urma activității politice a USR și AUR și impunerii candidatului lor la Cotroceni? Zero! În schimb, ne-am ales cu o societate dezbinată, înrăită, posibil în prag de război civil, la ani buni de o posibilă vindecare a rănilor acum deschise. Dacă acesta este câștigul politicii antisistem atunci o să ajungem să regretăm chiar sistemul în sine. Sper că istoria va reține cele două partide și ,,ideologia” lor drept ceea ce sunt cu adevărat: pură otravă socială, o gravă și regretabilă rătăcire a politicii românești și o tragică deraiere a societății noastre de la matca ei firească și de la felul blând de a fi al românului.

Poate vi se par exagerate cele de mai sus dar, în faza în care suntem, mai lipsește doar o scânteie care să aprindă focul unui conflict social terminal, fie el revoltă sau război civil. Ce ne vom face atunci? Prin ce supapă se va elibera presiunea imensă acumulată în societate? Care va fi costul eliberării, refulării? Cine va răspunde politic pentru un asemenea dezastru?

Acest stil periculos de a face politică prin asmuțirea unei părți a societății asupra celeilalte s-a întins, inevitabil, și asupra candidaților la funcția de Președinte. Ce am văzut la cei doi candidați din turul doi nu este altceva decât același discurs de ură sau de dispreț fin față de ,,ceilalți”, discurs exersat și distilat de USR și AUR în ultimii ani. Nu am văzut la cei doi măcar o minimă încercare de a uni, de a găsi o temă de discurs care să găsească ecou și în cealaltă tabără, o minimă grijă pentru păstrarea coeziunii de grup a acestui popor. Singura grijă a fost radicalizarea, fidelizarea electoratului prin mărirea dozei de venin și de acuze aruncate asupra celorlalți.

Este evident că, după ce au distrus definitiv pacea socială în această campanie electorală, cele două partide și cei doi candidați nu vor avea capacitatea de a reface unitatea socială a acestui popor, indiferent cine va ajunge la Cotroceni sau cine va face noul Guvern. De dragul câștigului politic rapid, aceste partide și acești candidați au stricat un puzzle extrem de complicat, cu 18 milioane de piese interconectate social și uman, puzzle căruia îi vor trebui probabil ani buni ca să se refacă.

Indiferent cine va ajunge la Cotroceni, vom avea un Președinte format politic în acest radicalism și dominat de reflexele păcătoase ale partidului din care provine. Cum să mai crezi că un asemenea Președinte poate reface coeziunea unei societăți dezbinate? Indiferent de rezultat, este clar că vom avea la Cotroceni un (alt) președinte al dezbinării naționale. Și asta nu ar fi mare lucru dacă partidul din spatele noului Președinte nu ar căpăta astfel o putere și mai mare, puterea de a continua ceea ce știe să facă cel mai bine: scandal și dezbinare. Asta adaugă inevitabil la senzația de inutilitate a votului din 18 mai.

În acest context, mă întreb și ce rost mai are un Președinte dacă el nu mai este capabil să-și îndeplinească fix rolul constituțional de bază, acela de liant al societății, de unificator, pacificator și mediator. Văzând unde am ajuns și având în memorie prestația ultimilor doi președinți cred că a venit timpul ca România să devină o Republică parlamentară pur sânge, adică o Republică în care Președintele este ales de Parlament și are un rol semnificativ diminuat. Dacă ocupanții funcției de Președinte tot nu reușesc să-și respecte sarcinile constituționale, atunci măcar să nu mai aibă puterea de a genera polarizare socială și instabilitate și să nu mai dea prilejul unor alegeri care să ne aducă în prag de război civil.

Calm, echilibru și cumpătare vă doresc în aceste zile extrem de dificile pentru România.