Liderii coaliției nu au ajuns la nicio concluzie după câteva ore de discuții. Negocierile continuă

Președintele Iohannis și dosarul 10 august – analiză comparată

Postarea președintelui Iohannis în legătură cu clasarea dosarului 10 august are un defect originar. Dacă ar fi fost vorba despre un fapt al procurorilor, se putea ascunde după ierarhie și subordonare – ministrul justiției delegă procurorilor aplicarea politicii guvernului în materie de justiție, președintele Republicii este garantul echilibrului între puterea executivă și cea judecătorească.

Primul gând pe care l-am avut văzând postarea în chestiune a fost acela că dosarul 10 august a fost clasat de către procurori în lipsa de probe concludente. Recunosc, mea culpă, n-am urmărit în detaliu evoluția acestui subiect. Văd la Paris aproape în fiecare zi violente între manifestanți și poliție, față de care ce s-a întâmplat la București e o poezie. Am avut surpriza să constat că, în fapt, clasarea a fost făcută de un judecător, iar comentarea unor hotărâri judecătorești, după cum a susținut chiar președintele și susținătorii lui, este interzisă. Mai cu seamă unor factori politici, mai cu seamă celor care se află la putere, pentru că asta reprezintă, fără îndoială, o presiune asupra puterii judecătorești.

M-am uitat, de asemenea, care sunt textele de lege în Franța, sursă a modelului nostru juridic, politic și social. Înainte să intru în detalii tehnice, vă garantez că n-am auzit niciodată un președinte în funcție comentând o hotărâre judecătorească, dar cred că nici nu i-ar trece cuiva prin minte acest lucru.

Un articol din Constituție, care o să vi se pară cunoscut, spune că „Președintele Republicii este garant al independenței autorității judiciare”. Pentru a întări această independența, o revizuire constituțională, din 2008, îi retrage președintelui președinția CSM (Conseil Superieur de la Magistrature) și ministrului Justiției calitatea de vicepreședinte. CSM funcționează, astfel, fără nicio ingerință politică.

În ceea ce privește procurorii, ei aplică, după cum spuneam, politica guvernului în materie de justiție. Însă, ministrul Justiției are o putere de ingerință extrem de limitată, reglementată de Codul de Procedura Penală: „El veghează la coerența aplicării acesteia pe teritoriul Republicii. În acest scop, adresează magistraților Ministerului public (deci, procurorilor) instrucțiuni generale de acțiune publică. El poate denunța procurorului general infracțiuni la legea penală despre care are cunoștință și îi poate cere, prin instrucțiuni scrise și depuse la dosarul de procedură, să angajeze sau să ceară angajarea urmăririi penale, sau să sesizeze jurisdicția competență… ”.

Așadar :

  • – NU președintele, care în mod normal nu poate avea „culoarea” politică a guvernului, ci ministrul Justiției este cel care poate sesiza Procurorul general sau cere o anchetă. Această putere de intervenție a ministrului rămâne limitată la instrucțiuni privind eventuala urmărire penală, instrucțiuni care sunt depuse la dosar, deci consultabile.
  • – aceste instrucțiuni nu se adresează în nici un caz judecătorilor, ci procurorilor, care se află în aria lui de competență.

Chiar și așa, Franța a fost condamnată la CEDO pe motivul că un procuror nu este o autoritate judiciară și deci nu poate emite o judecată în condiții de independența cerute de jurisprudență (CEDO, 2010, France Moulin).

Această decizie Moulin pune în discuție de altfel procedura penală franceză care dă dreptul unui procuror, de exemplu, să aresteze preventiv o persoană. Or, în conformitate cu o altă decizie CEDO (2010,Medvedyev), aceasta consideră că, în conformitate cu art 5/3 CEDO (“orice persoană arestată …trebuie imediat adusă în față unui judecător sau altui magistrat abilitat de către lege să exerseze această funcție judiciară”), procurorul nu prezintă garanțiile cerute de independența vizavi de executiv și de părțile implicate.

Adaug că în urmă unui control de constituționalitate a Legii finanțelor pentru 2005, Curtea Constituțională a reafirmat cu forță că respectarea lucrului judecat este o exigență constituțională: o dispoziție legislativă care „aduce atingere principiului separației puterilor și garantării drepturilor” este contrară Constituției (CC,2005, Lois des finances rectificative pour 2005).
Am intrat poate prea multe aspecte tehnice, dar cred că este important să ne bazăm pe texte legale juridice clare și nu pe presupuneri.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Președintele Iohannis și dosarul 10 august – analiză comparată”

  • Hélas, Marcela Feraru!
    „Văd la Paris aproape în fiecare zi violente între manifestanți și poliție, față de care ce s-a întâmplat la București e o poezie.”
    Care manifestanti, stimata doamna? Stiti foarte bine ca la orice manifestatie importanta din Paris apar „les casseurs”, reprezentanti ai gruparilor extremiste si tineri de la periferie pe care nu-i puteti numi manifestanti. Ei vin doar sa distruga si sa se razboiasca cu fortele de ordine ca sa creeze anarhie. Si stiti foarte bine ca la Paris, fortele de ordine îi protejeaza pe manifestantii pasnici, nu se razboiesc cu ei, asa cum s-a întâmplat în acel 10 august în România.

    • Salut. Geo, ce 10 august ai vazut pasnicule ?

      • Salut. Doar cine nu vrea nu stie ca majoritatea manifestantilor au fost pasnici si ca printre ei au fost infiltati huluigani care i-au provocat pe jandarmi pentru a discredita manifestatia. Nu vreau sa intru în amanunte, dar poti citi articole ale vremii care descriu acest aspect. Îti spun doar atât: în nicio tara democratica din lume, atunci când au loc manifestatii pasnice, politia nu intervine în forta pentru anihilarea turbulentilor, atunci când acestia s-au infiltrat în multime, pentru ca exista pericolul sa aiba de suferit si oameni nevinovati.

        • @ geo. D-na Feraru stie foarte bine ca asa e cum spuneti, dar daca atunci cand vine vorba de Presedinte nu ar spune cum vrea Maistrul, nu ar mai gazdui-o pe blog. Si ar fi pacat, ca atunci cand nu e constransa spune lucruri interesante. E o ziarista talentata.

          • Nu cred. Marcela Feraru este o ocidentala libera cu simpatii de (aproape) extrema stânga sau dreapta si atât.