Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Președintele, vaca, rusul și neamțul
MOTTO: „Alții consideră România o cantitate neglijabilă. Pesemne că e o străveche racilă românească de a trage la străini, din dușmănie pentru ai tăi !” – Alice Voinescu, Jurnal
Deunăzi, la Aachen, cancelarul Germaniei și președintele Franței au semnat un tratat prin care cele două state își vor crea o armată comună. Oastea Europei, cică! Așadar, cheltuieli suplimentare pe tărtăcuța sărmanilor contribuabili de pe „Bătrânul Continent”… Scopul? Scutul militar de apărare împotriva pericolului reprezentat de Rusia, China și Statele Unite ale Americii, semn că bau-bau-ul NATO s-a demodat și nu mai sperie pe nimeni. La evenimentul istoric a participat și „Păunul din Deal”, mândru nevoie mare, motiv să susțină și un discurs, dar nu în limba lui Eminescu, ci a lui… Goethe. Deh, sângele, apă nu se face… Ascultându-l pe sibian, mi-am amintit de scena povestită lui Vintilă Horia de Puiu Anastase, în vremea exilului forțat al amândurora. Neamțul nostru o fi citit-o vreodată? Mă îndoiesc serios, de aceea i-o spun eu, merită cunoscută și rumegată pe îndelete! Vasăzică, naratorul „se afla cu un pluton pe care îl comanda, ca ofițer de rezervă (în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, n.m.), în plină stepă, undeva dincolo de Don, era o dimineață de vară, se opriseră la un puț, soldații se bărbiereau, se spălau, se odihneau și fumau, când apăru un autobuz din care coborâră niște SS, solizi, impecabili, militari până în măduva oaselor, cavaleri ai acelui Apocalips tehnic, începură și ei să-și facă toaleta de dimineață, apoi se instalară la umbra autobuzului, întinși în niște șezlonguri comode, când, de pe colina de peste drum, ajunseră până la ei răgetele disperate ale unei vaci care, legată de un stâlp, în fața unei bojdeuci mizerabile, se învârtise în jurul lui până când funia ajunsese la par. Cum nu-i dădea prin cap să se învârtească invers, botul i se înfunda în praf și deci, panicată de asfixiere, umplea stepa de răgetele ei. În bojdeucă, nicio mișcare. Până când, în lumina curată a dimineții de vară, apăru un mujic sculat din somn de biata vacă, murdar, zdrențăros, frecându-și ochii la acea oră când omul câmpului ar fi trebuit să fie la lucru, undeva printre brazde sau explozii. Se uită la vacă, apucă un par, sau îl smulse dintr-un zăplaz și începu să bată vaca, evident supărat pe ea pentru că îl sculase din somn. Animalul răgea de ceasul morții. Unul dintre soldații SS se ridică atunci de pe șezlong, se îndreptă, foarte încruntat, deranjat din clipele de odihnă atât de rare și de prețioase pentru un luptător, se apropie de mujic, scoase revolverul din centură și, dintr-un singur foc, ucise pe rusnacul neprevăzător, îl întoarse la somn, de data asta de veci. Obligă vaca să dea îndărăt, o eliberă, deci, din teroarea ei de vacă sugrumată, se întoarse la autobuz, se întinse satisfăcut de ispravă și-și continuă somnul în liniște[1]. Românii priveau înmărmuriți. Amândouă personajele, soldatul german și mujicul slav, nu le ajungeau în lumina înțelegerii. De ce rusul nu dezlegase vaca? De ce neamțul omorâse pe rusnac? Un soldat român, dacă i s-ar fi dat timp, s-ar fi îndreptat spre centrul dramatic de pe coline, ar fi eliberat vaca și i-ar fi tras două palme mujicului, poate că nici măcar atât, deși le merita. Dintr-odată, obligat de soartă, românul fusese pus în fața unor ființe situate dincolo de omenia lui tradițională și, în același timp, cotidiană.”[2]
De ce este încă nevoie de soldați, de ce omul se înarmează întruna și caută să ucidă planificat, de ce? Prin ce ne deosebim de strămoșii noștri din grotă? Doar prin armele ultraperformante și prin perversitatea tot mai sofisticată a minții? Altminteri, vaca din întâmplarea trăită de Puiu Anastase poate fi chiar România, nu strâmbați din nas, puritanilor! Rusul ne-a tras destule bâte peste greabăn, ne-a luat laptele, vițeii, furajele, nu s-a dat în lături de la nicio mojicie și samavolnicie, ca orice cotropitor străin suit cu bocancii pe grumazul poporului cucerit… Acum, se pare, teutonul l-a înlocuit pe vecinul de la Răsărit, singura deosebire fiind aceea că a lungit nițel funia de care suntem priponiți de par și ne-a mărit rația de fân… Asta se cheamă, chipurile, libertate… Ehe și sunt desui boi s-o creadă! Geaba mugetul bietului animal, Klaus Iohannis, întruchiparea mediocrității exemplare, cu glazură făloasă, „își continuă somnul în liniște”… Măcar de i-ar fi sforăitul românesc, însă și ăla e în graiul nibelungilor…
[1] Vintilă Horia (un filogerman declarat) are o remarcă foarte interesantă, de luat aminte: „Când Germania e învinsă, oamenii ei sunt amabili, serviabili, civilizați și umani. Când e învingătoare, cum a fost prin 1940 și 1941, nu le poți ajunge cu prăjina la nas.”(Jurnal de sfârșit de ciclu, 1989-1992. Jurnal torinez, 1978)
[2] Vintilă Horia, Jurnal de sfârșit de ciclu, 1989-1992. Jurnal torinez, 1978
Comentarii
..sugestiva intamplarea din poveste. Natiunea noastra (nu mai zic poporul din Carpati – ca ne ducem foarte departe in istorie si unii – chiar de ai nostri, s ar putea speria:))a experimentat, va sa zica, smecheria cu regii nibelungi. Ei ar fi trebuit sa ne asigure protectoratul, in schimbul unui sir lung de obediente (incepand cu padurile taiate, continuind cu granele si petrolul date moca si mergand pana la nesabuinta cu tezaurul trimis la Moscova). Ar fi trebuit, sa fi fost de ajuns, pt. a invata, ca n a fost o alegere acceptabila. A urmat experimentul adus de sovietici (nu zic rusi, ca si ei au fost obiectul manevrelor, stim noi cui..). Inainte a fost experimentul cu fanariotii si turcaletii.. Oare ce ar trebui sa facem, ca sa ne vindecam de alegerile astea pierzatoare? Ce ar fi daca am continua, interiorizati si fermi, sa ne rugam pentru „aparitia” din veac, a acelor spirite desavarsite si capabile sa ne conduca si indrume..
Acuma era nevoie de mai mult timp de o Armata Europeana,vezi ca Amerlocii si Chinezoii sunt la un pas de a se parui atomic,transpacific,pe America lui Trump oricum nu te mai poti baza,Trump oricum este sarit de pe fix,si grija lui este sa se bata cu Chinejii,asa ca noi astia din Europa trebuie sa ne luam soarta in maini,trebuia,zic eu sa fi facut treaba asta mai demult.Daca Trump este preocupat sa se smardoiasca cu Chinejii,problema Europei este ca stam langa Putin,si Rusia lui nesfarsita,iar in cazul in care Amerlocii se smardoiesc cu Chinejii,Rusnacii pot sa pofteasca sa dea o raita prin Europa.(Acum sa nu se creada ca mor de dragul nemtilor sau a francezilor,dar traim pe acelasi continent cu ei,si cand astia si o vor lua,inaintea lor,ne o vom lua noi ca asta i geografia).Daca Amerlocii si Chinezii se vor smardoi reciproc,cine va ramane in picioare,Rusia evident.
Iar in comunism multe samavolnicii le au facut romanii contra romanilor,cei mai mari tortionari care au schingiuit romani,erau …romani,cotropitorii stiau ca pentru a controla Romania nu trebuiau sa faca altceva decat sa aleaga dintre romani vatafi,care chinuiau romanii in asa hal,incat romanii se duceau singuri in tara cotropitorilor,se rugau de cotropitori,sa i asimileze,ca nu mai suportau biciul …romanilor,si culmea era ca de multe ori biciul cotropitor era mai scurt decat biciul vatafilor romani,asta era valabil si sub Turci,si sub Rusi,si sub Occidentali,sub Turci,romanii jecmaniti de boieri si fanarioti,treceau Dunarea in provinciile direct administrate de Turci,in Transilvania,voiau sa fie condusi direct de Austrieci(Banat,Bucovina),sub Rusi,se rusificau ,sub Occidentali avem Diaspora care a luat drumul Europei cu milioanele,ca sa scape de conducatorii proveniti din fostii „securici”deveniti vatafi ai tarii sub Occidentali.Dupa cum se zice la o emisiune TV „mai bine venetici,decat argati la securici”,asa ca noi aveam intotdeauna „cozi de topor” neaose romane,care se puneau de buna voie in slujba strainilor,ca sa i numeasca astia vatafi,ca dupa aceea sa si chinuiasca propriul popor cu un sadism pe care nici cel mai inversunat cotropitor nu l ar fi avut fata de noi,asta i adevarul despre natia noastra.De asta toti strainii au un dispret profund fata de noi,si nu dau doi bani pe noi,pentru ca ne stiu caracterul.Adica stapanul strain pune un vataf,iar ala isi chinuie oamenii,dupa care strainul il schimba cu alti vatafi,unul dupa altul,care ajunsi in scaunul vatafiei fac la fel ca si ceilalti vatafi,isi chinuie oamenii,stapanul strain vede treaba asta si i se face greata la inceput,pana isi da seama cu cine are de a face,numeste un vataf unic,care ala ramane(oricum toti vatafii sunt la fel),si isi face interesele lasand vataful roman sa faca dupa bunu i plac.(Ca strainu deja stie cu cine are de a face si nu si mai bate capu, lui sa i mearga interesele).
România în ultimi 30 de ani a avut parte numai de conducători papalaci ce nu au avut nimic cu națiunea română ci doar cu interesele lor și al clici care iau dus in față. …in functii.
Suna a gol rau dulapul!
Nu s-a agatat nimic notabil pe umeras in el!
Am vazut nimicul dus la starea de excelenta!
Si cand te gandesti ca 70% l-au votat cand mai erau una ,doua variante cel putin mai bunicele ! Fara doamna Viorica!
Mai depinde si cum trebuie sa ragi !