Previziunile mi s-au împlinit, rușii folosesc mamifere militare și împotriva ucrainenilor

În urmă cu un an, în luna mai, publicam pe cristoiublog.ro două articole extrem de interesante. Primul este intitulat: Un program controversat. Nume de cod: MMM (Mamifer Marin Militar), iar cel de-al doilea, apărut la o zi distanță este intitulat: Mulţi oameni le vorbesc animalelor, alții îi văd și ascultă. Povestea animalelor militare! Nu sunt vreun guru sau vreo altă nebuneală modernă, chiar din contră, românii nu au nevoie de asemenea „magicieni” eșuați. Însă, am fost sigur 110% că rușii vor folosi (a se citi au folosit deja) mamifere marine militare. Toți experții lui pește, pe care beluga i-ar hali fără probleme au aberat non stop și ne-au prezentat secvențe din jocuri video vechi, măcar noi dacă erau, ca fiind reale. Generali cocoșați de la atâtea plocoane și ofițeri superiori scoși de la naftalină au aberat non-stop. Unii ziceau că Rusia se va prăbuși în 24 de ore, mai aveau puțin și ne spuneau și ora exactă. Alții spuneau că Putin, care este mai popular acum ca niciodată în țara sa, mai are de trăit câteva ore până să fie executat de către un tribunal militar popular. Dragi „experți”, dacă Putin este asasinat, camarila actuală a „țarului” ce va păți? Odată ce Putin dispare, o să dispară și toți oamenii din jurul său, fie că au fost implicați, direct ori indirect, în planurile sale imperialiste. Serviciile de intelligence o să fie „transformate”, armata la fel. Oligarhii „o să se arunce de la etaj, spânzure, înece”, oare vrea cineva asta? Dacă Putin dispare, dispar o mulțime de profitori și de căpușe, care există printr-o relație de interdependență. Nu ar fi precum în cazul României, când au fost schimbați comuniști de rit vechi cu comuniști de rit nou. Se vede că unii au făcut „școală” degeaba pe banii ONG-urilor sau pe banii „filantropilor”, tot nu au înțeles mare lucru. Iar acum, pentru a suta oară, repet o întrebare care a devenit deja laitmotiv. Dacă americanii vor război, de ce nu atacă Rusia prin Alaska? Canadienii și mulți alții ar lua parte. De ce oare? Deoarece americanii nu vor război! Și mai este ceva, unii chiar cred că rachetele nucleare ar zbura exclusiv înspre Vest sau Est. Chiar din contră, ar zbura prin Nord sau Sud, Planeta nu este un dreptunghi pe un perete!

În fine, ca să dau exemplu o sursă bună, să nu se creadă că am visat, în sfârșit se recunoaște un lucru: Rusia a desfășurat delfini dresați în timpul invaziei sale în Ucraina pentru a proteja o bază navală din Marea Neagră. Ei bine, asta este ceea ce a aflat și USNI News. Marina rusă a amplasat două țarcuri pentru delfini la intrarea în portul Sevastopol, adăpostite chiar în interiorul unui dig. Adăposturile au fost mutate acolo în luna februarie, cam în perioada invaziei Ucrainei, potrivit unei analize a imaginilor din satelit. Sevastopol este cea mai importantă bază navală a Marinei ruse din Marea Neagră. Delfinii ar putea fi însărcinați cu operațiuni de combatere a scafandrilor inamici, un rol tradițional pentru care atât SUA, cât și Rusia au antrenat mamiferele marine. Acest lucru ar putea împiedica forțele de operațiuni speciale ucrainene să se infiltreze sub apă în port pentru a sabota navele de război. În interiorul portului, multe nave de mare valoare ale marinei rusești sunt dispuse în afara razei de acțiune a rachetelor ucrainene, dar vulnerabile la sabotajul subacvatic, tot potrivit fotografiilor din satelit. În timpul Războiului Rece, Marina sovietică a dezvoltat mai multe programe de mamifere marine, inclusiv antrenamente cu delfini în Marea Neagră. Unitatea a avut sediul la Kazachya Bukhta, lângă Sevastopol, unde se află și astăzi. Ei bine, cam asta scriu americanii. Să vedem ce am scris eu: Marina sovietică a operat o instalație de cercetare la 44,5800°N 33,4023°E pentru a explora utilizările militare ale mamiferelor marine la Kazachya Bukhta, lângă Sevastopol. Se crede că programul militar al armatei ruse privind delfinii militari a lâncezit la începutul anilor 1990. După căderea Uniunii Sovietice, programul militar sovietic privind delfinii a fost transferat Marinei ucrainene. În martie 2000, BBC a raportat că marina ucraineană și-a transferat proiectul de delfini militari de la Sevastopol în Iran. Iranul a cumpărat animalele, iar dresorul șef și-a continuat cercetările în noul lor oceanariu. În anul 2012, Ucraina ar fi reînviat programul militar al delfinilor. După anexarea Crimeei, în 2014, programul ucrainean al delfinilor a fost preluat de Rusia. S-au făcut declarații contradictorii cu privire la soarta delfinilor. Una dintre afirmații este că programul a fost demilitarizat înainte de anexare, toți delfinii militari fiind fie vânduți în scop comercial, fie morți din cauze naturale. O contraargumentare șugubeață sugerează că delfinii au murit din motive patriotice, după ce au făcut greva foamei și s-au împotrivit răpitorilor ruși. Se pare că Rusia intenționa să folosească tehnologie avansată pentru a vizualiza semnalele biosonare ale delfinilor în viitoarele cercetări militare asupra delfinilor. Documentele publice guvernamentale arată că, în 2016, cinci delfini au fost achiziționați de Ministerul rus al Apărării de la Delfinariul Utrish din Moscova. În anul 2019, în largul coastei Norvegiei a fost găsit un beluga, despre care se crede că a fost cel mai probabil antrenat de Marina rusă. Beluga, numit Hvaldimir, purta un ham pe care era scris „Echipament de Sankt Petersburg”, părea să se simtă confortabil în preajma oamenilor și a încercat să tragă frânghii de pe lateralele unei nave de pescuit norvegiene. Cercetările privind beluga au fost efectuate de Institutul de Cercetare a Biologiei Mării Murmansk din nordul Rusiei în numele Marinei ruse. Experimentele au fost efectuate pentru a determina dacă belugile ar putea fi folosite pentru a păzi intrările în bazele navale din regiunile arctice și pentru a asista scafandrii de mare adâncime și, dacă este necesar, pentru a ucide orice străin care intră pe teritoriul lor. Cercetările au ajuns la concluzia că delfinul și foca sunt mai potrivite pentru utilizarea militară în condiții polare decât beluga.

Și să vedem ce am scris eu, după ce am citit una-alta din partea americanilor: Instalația din Point Mugu și personalul său au fost mutați la Point Loma, în San Diego, și plasați sub controlul Centrului de Sisteme de Război Spațial și Naval din San Diego. În plus, un laborator a fost înființat în Hawaii, la Marine Corps Air Station din Kāneʻohe Bay, la capătul nordic al peninsulei Mokapu. Cu toate acestea, în anul 1993, ca urmare a procesului de Realiniere și închidere a bazelor, laboratorul din Hawaii a fost închis, iar majoritatea animalelor au fost mutate la San Diego. Unele animale au rămas, ca parte a unui program de cercetare comună între Marina și Universitatea din Hawaii. Programul pentru mamifere marine al Marinei are sediul în San Diego, California, ca parte a SSC San Diego. Animalele sunt antrenate în Golful San Diego. Mânuitorii de delfini pot fi văzuți frecvent în golf, unde sunt folosite bărci mici specializate pentru a transporta delfinii între țarcurile lor și zonele de antrenament. Alte locații sunt uneori folosite pentru cercetări specifice, cum ar fi Insula San Clemente din Insulele Channel din California și poligoanele de testare a torpilelor din Seattle și Canada. Activitățile declarate ale programului cu animale includ protejarea porturilor și a bunurilor Marinei de atacurile scafandrilor, localizarea și asistența la recuperarea țintelor costisitoare de exerciții și antrenamente, precum și localizarea minelor marine potențial periculoase.

Concluzia? Cristoiublog.ro a fost mai bun decât străinii, din nou. Iar delfinii ce au făcut? O simplă mișcare de rutină, au rămas ori s-au întors acasă, la Sevastopol. Vă recomand o carte, scrisă de către un evreu versat, pe nume Isaak Babel, operă intitulată „Armata de cavalerie – Povestiri din Odesa”: pentru a vedea și alte chestii interesante de mai demult, pentru a înțelege mai bine câte ceva din istoria „cavalerilor” ruși, căci, din păcate, și acum se dau lupte la Odessa. Tot mujicii duc războiul și greul! Apropo, Isaac Emmanuilovici Babel nu și-a sfârșit viața lumească prea elegant, rămâne doar să cercetați cum. Nimic nou, doar sovieticii „au avut grijă” de mulți oameni, mai ales între anii 1936-1940. Staliniștii n-au uitat nici de români, sau de oameni din România, așa că îi voi menționa pe: Ecaterina Arbore, Imre Aladar, Ioan Dic-Dicescu, Teo Diamandescu, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Elena Filipovici, David Fabian, Dumitru Grofu, Jacques Konitz, Elek Köblös, Leon Lichtblau, Marcel Leonin, Gelbert Moscovici, Alexandru Nicolau, Eugen Rosvan, Alter Zalic, Petre Zissu, Timotei Marin și Marcel Pauker. Dragi cititori, să nu uitați niciodată de troica NKVD și de multe alte comisii ale statului, doar naivii nu gândesc critic și se lasă purtați în „vise” americane, germane, rusești, chinezești, fără a încerca măcar o dată să se deștepte din visare. Viitorul aparține celor curajoși și drepți, iar România are un potențial imens, în orice domeniu, trebuie doar să vrem! Închei articolul și cu un motiv de mândrie, mai ales că războaiele viitorului se vor purta pentru apă și nu pentru petrol. Cu peste 2.500 de izvoare şi mai mult de 60% din apele minerale din Europa, România este unul dintre statele cu cele mai bogate resurse subterane de apă de pe Glob. Așa că, dumneavoastră mai bine aruncați mizeria în locuri special amenajate și nu în apă. Amintiți-vă de campania primăriei sectorului 3 (cu care nu am absolut nicio treabă, eu locuiesc în Cluj-Napoca): „Fii cu Noi. Nu fi Gunoi”.

catel_tiberiu

Fotografie și video: Imagini din colecția personală a autorului. Locație: Județul Bistrița-Năsăud – „Poarta Transilvaniei”. Invit cititorii să viziteze județul din care provin și îi informez că pot vizita mai multe obiective turistice decât cred ei, dintre aceste enumăr: castrele romane de la Orheiu Bistriței, Ilișua și Livezile, orașul Bistrița, Lacul Colibița, Masivul de sare de la Sărățel, Biserica evanghelică de la Herina, Biserica evanghelică de la Dumitra, Biserica Scroafei de la Dipșa (legendă interesantă), Castelul Contelui Bethlen din Arcalia, Cramele din Teaca-Lechința, La Gloduri – Vulcanii noroioși de la Monor, Peștera Jgheabul lui Zalion (cea mai dificilă și denivelată peșteră din România), Băile Figa, Sângeorz-Băi (mai demult Sângiorgiul Român, Sângeorzul Român), Castelul lui Dracula din Pasul Tihuța, Rezervația Naturală Râpa cu Păpuși, Grotele de la Chiraleș, Ruinele Cetății Rodnei, Ruinele Cetății Ciceului, Muzeul Memorial „Liviu Rebreanu” din Năsăud, Casa Memorială „George Coșbuc”, Casa Memorială „Andrei Mureșanu” etc. Drum bun!