Nicolae Ciucă: Coaliţia de guvernare cu PSD se opreşte aici. Rămânem în Executiv ca să împiedicăm escaladarea abuzurilor

Prezidențiabilii, câțiva…

MOTTO:

   „Între procesele lor erectile şi cele electorale, zicea el râzând, procesul erectoral prezidenţial!”

      Andreï Makine, Dincolo de frontiere

 

 

Stadionul  din Ploiești  este plin  și trepidează.  Petrolul își sărbătorește  centenarul cu focuri de artificii și jocuri de lumini orbitoare. Tribunele cântă  și aplaudă frenetic, spectacolul e în toi. Crainicul anunță prezența premierului Marcel Ciolacu la meciul de gală. Un huiduit prelung și compact se pornește violent și îneacă în ură un eveniment pregătit cu migală fastuoasă de suporterii „găzarilor”. Dintr-odată, mugetul capătă contur și corul popular își  urlă frustrarea: „Muie PSD! Muie PSD!” Minute în șir… Mii de microbiști – alegători își varsă oful politic și mă uit de jur împrejur, doar-doar l-oi zări pe „tigrul alfa” pe vreo gradenă, pardon, fotoliu! N-am noroc, indezirabilul  e de nevăzut și bănuiesc că s-a pitit de frica haitei dezlănțuite a „lupilor galbeni”.  Și cât mi-aș fi dorit să-i cercetez reacțiile, mimica, într-un astfel  de moment paralizant, nimicitor… Chiar, ce-o fi fost la gura lui la întâlnirea cu inșii care l-au sfătuit  să meargă în Republica lui nenea Iancu ? În definitiv, cum e turcu’, și  pistolu’ ! (A se  citi buzoianul și, respectiv, consilierii !) Populismul presupune mereu și mereu riscuri, îndeosebi când  vine vorba despre peluza arenelor sportive. O faună imprevizibilă și mahmură, obișnuită să înjure și să tragă  pe nas. La urma urmei,  candidatul pesedist  la jilțul cotrocenist a găsit ce-a căutat, și pățania  cu pricina ar trebui să le fie învățătură de minte tuturor  prezidențiabililor și nu numai. Politicienilor, în general, indiferent de culoare ideologică!

*

 

Nicolae Ciucă, sărmanul, îmi  înmoaie naturelul  ori de câte  ori se căznește să lege două, trei cuvinte. Mi se face brusc milă de el și  încep să-l compătimesc  sincer.  L-aș lua de umeri și i-aș mângâia stelele  de general, decis, recent,  să-i supravegheze  pe „tigrii roșii” ca nu cumva, hainii, să șterpelească guvernarea și cabinele de vot din toamnă. Pfu, demagogia n-are limite, inclusiv  „ostașii în sluijba țării” o exersează erectil, vai mama ei de onoare! Da, știu că-i lipsește, că taman ce ni s-a confesat mediatic deunăzi!  Pfu, nici felinele astea nu mai sunt ce erau cândva… S-au jigărit într-atât încât, dinspre liberali,  ciurda  de lătrăi cu Ciolacu în frunte pare de… tigri. Vă dați seama cine ne guvernează? Ciuciolaci speranțe,  fraților! Ori ciolaciuci? Geaba, același drac…

*

 

Mircea Geoană s-a hotărât  să schimbe din temelii lucrurile  în România, păzea bibicilor  ! Dacă… Ehe, dacă și cu parcă… Până  atunci,  are grijă să  ne repete emfatic că a condus NATO în ultimii ani și dăi cu asta până la exasperare! „Laudă-mă gură,/ Că ţi-oi da friptură,/ Că de nu mă-i lăuda,/ Nici mâncare nu ţi-oi da!”  Și „Prostănancul” de altădată  se înfoaie mai-mai să plesnească de atâta îngâmfare și o ține întruna ba cu chestia aia militară, ba cu revoluția ce ne va aștepta  dacă… Are grijă să se și  victimizeze cu prețiozitate, însă  ceva îmi pică rău la stomac. Îl  simt ca-ntotdeauna găunos și fals, strepezicios, nu-mi transmite sentimentul  ăla de încredere, de camarad  pe care l-aș  urma în traversarea străzii…

 

*

 

Ei sunt favoriții, cu toate că pe la colțuri se discută că ar avea șanse reale și Simion ori Lasconi, după ce numerele  de circ ale duduii Șoșoacă i-au atras cartonașul roșu  din partea arbitrilor constituționali de la București.  Să urmeze, oare, eliminarea „Mamei națiunii” cu ie și ițari și de pe terenul europarlamentar din capitala Belgiei?

 

*

 

Apropo, or mai fi destui gugumani care să creadă  în wrestling-ul politic de doi bani dintre pesediști și liberali? Să se lase ei iarăși duși de nas de șmecheria asta cu bătălia pe viață și pe moarte întru binele  poporului? Mă tem că  răspunsul e afirmativ, fiindcă guvernanții sunt asemenea guvernaților. Și invers!  La urma urmei, „masele nu pot crede decât în  ceea ce le seamănă,  adică în ficțiuni și călăi.”[1] O corectură aș îndrăzni, ficțiunile sunt, de fapt, minciuni. Trăiască democrația și lupta pentru putere!

 

 

[1] Vintilă Horia, Jurnalul unui țăran de la Dunăre


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Prezidențiabilii, câțiva…”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *