Prima mașină de pe strada cum intri la piață e cu jandarmi, nu cu legume

Luni dimineața m-am dus la piață. Nu în Zona Zoster, că e departe. M-am dus aici, lângă mine, în Dămăroaia.
Cartierul era pustiu. De la metrou se auzeau scările rulante cum merg în gol. Nimeni nu intra, nimeni nu ieșea. Paznicul, vigilent, cu burta atârnând regulamentar peste brăcinar, a ieșit să dea o flegmă pe trotuar. E același paznic pe care-l pune Orban să vegheze mai atent la călători, dacă masca le stă ca lipită cu super-glue pe nas și gură. E un ins important în angrenaj. De aceea a și flegmat cu boltă și viteză, să-și marcheze teritoriul.

O doamnă în vârstă trage un cărucior după ea. Roțile lui și scările rulante sună sinistru. Par a fi lanțuri care înfășoară gâturile condamnaților la moarte. Doamna se oprește sub un copac, se sprijină de trunchi și își trage puțin masca, să ia o gură de aer.

Prima mașină de pe strada cum intri la piață e cu  jandarmi, nu cu legume. Cu gratii la geamuri. Doi, în mașină, erau pe telefoane. Unul, cu pistolul la picior și bastonul în mână, scrutează atent drumul către piață, de parcă ar fi gardian în curtea închisorii. Îmi scot masca, un covrig, mă pun la doi metri de ei și mă apuc să mănânc. Și-i privesc fix. M-ar fi mâncat și ei, dar cred că au realizat că este o provocare.

De după colț, am auzit sunetul ruginit al căruciorului doamnei. Mi-am pus masca și am așteptat să vină. S-a oprit, s-a uitat la jandarmi și a trecut pe partea cealaltă.
Altădată, cam de la zece metri de tarabe se auzea forfota. Acum, nimic. Am intrat prin locul unde tarabele sunt afară. Și am văzut piața acoperită, din care au rămas doar lețuri. Au dat jos tot ce acoperea. Înăuntru bătea vântul. Acum, doar la figurat, dar va veni și vremea să bată și la propriu. Multe tarabe erau acoperite. Păreau niște paturi de campanie, cu oameni ghemuiți sub pături. Nici acolo unde stăteau vânzători nu era mai animat. Nu te mai îmbiau, nu îți spuneau să guști. Doar cu privirea te chemau către ei. Am umblat printre rânduri și de după o tarabă am auzit un glas: „Nu vreți niște ceapă?”. M-am oprit și o femeie în vârstă a țâșnit sprintenă de pe scaun: „Avem și ceapă, avem usturoi, ia uitați cât de frumos e! Și varză, dacă vreți. Poate cartofi”. M-am oprit și m-am uitat, am întrebat-o dacă merge vânzarea. „Nu merge. Deloc nu merge”. A dat să ducă mâna la față, dar s-a oprit. „Îmi pot trage puțin masca, să mă auziți ce zic?”, m-a întrebat ea. Am dat din cap că da. „Dumneavoastră ce știți, ne închid de tot?”. „Nu cred”, îi răspund eu. „Doamnă dragă, da ăștia n-au un pic de suflet? Eu am 80 de ani și altceva nu știu să fac. Dacă nu ne cred că muncim, să le spuneți, doamnă dragă, să vină să-mi vadă mâinile, astea două cu care scurm pământul”. Și mi-a întins mâinile. Aspre, presărate de vinișoare aproape negre și zbârcite. S-a uitat și ea la ele și și-a închis ușor pumnii. „N-au milă și nici omenie, eu așa cred”, a spus ea. Am aflat că are 80 de ani și nu o doare nimic.

La altă tarabă, am găsit o doamnă pe care Orban și ai lui ar considera-o hoață intermediară. Adică, cei care trebuie să piară. „Am 6 copii, toți mici. Și să știu că mă pun în stradă și tot vând. Uitați, am pus murături, eu le-am pus. Știți cât m-a costat să le autorizez? Acum, ce să fac, să le arunc? Fructele le cumpărăm și noi, dar unde s-a mai auzit ca doar producătorii să vândă? Sigur, vând și ei, cei care pot”. Femeia, înaltă și bine făcută, părea genul care nu pleacă ușor capul. Mi-a povestit că într-o duminică, după amiază spre seară, când nu mai era nimeni în piață a venit patrula de poliție: „Eu mi-am dat masca jos că mâncam o piersică. Singură. Nu era nimeni în jurul meu. Mi-a spus să-mi pun masca. I-am răspuns că nu pot mânca prin mască și m-a amendat. Dar ce-am făcut cu el! Stau la pândă să vadă când ne dăm masca jos, în loc să umble după hoții de buzunare. E plin în piață de ei. Stați să vedeți când nu se mai feresc și ne lovesc în cap. Pe o femeie a amendat-o că a băut apă. Dacă supermarketurile sunt așa sigure, atunci să ne lase să ne punem și noi acolo. Și omul să aleagă. Vrea de la noi sau de la ei”.

Pe fiecare tarabă zac mormane de fructe și legume și fiecare om are câte o poveste. Însă, sunt reținuți. Nu mai au nici încredere și doar o fărâmă de speranță.
Am ieșit din piață pe altă parte. Mașini de poliție și jandarmi, pregătite de intervenție. Să ia cu asalt tarabele acoperite sub care par a sta oameni ghemuiți în așteptarea sfârșitului.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Prima mașină de pe strada cum intri la piață e cu jandarmi, nu cu legume”

  • PATETIC
    RUSINOS
    SCARBOS
    DEFAIMATOR
    CONFLICTUAL
    Intro tara civilizata, in plina pandemie, articolul asta ar fi lectia de demagogie.

  • Neamul nevoii!

  • Au mobilizat o grupa de jandarmi pt o batrana de 80 de ani, o femeie cu 6 copii care facea muraturi si o femeie amarata cu un carucior care voia sa cumpere!

    Sa vina sfarsitul lumii. Dies Irae.

  • Din pacate, doamna Cora Muntean, nu generatiile adulte fac – hai sa zicem – revolutii. Impotriva acestor bestii naimite (jandarmi,politisti,militari) cu autoritate de teroristi, de catre alti teroristi politico-medicali, generatia mea, de exemplu, este cvasidezactivata.
    Este foarte putin important ca eu alerg in fiecare zi, fac sala si ingeneral am un tonus mai bun decat colegutzii mei grasani de 25 de ani; este mai important faptul ca, exceptand pe doi sau trei care au decedat deja, ceilalti sunt cu burtile de doi kilometri, ragaie si manca precum porcii (doar asta ii mai intereseaza), iar testosteronul le-a cazut sub shosete. In mod onorant, femeile din generatia mea sunt mult mai curajoase.
    Ar mai ramne tefelishtii, rezistentii. Astia pot iesi; teoretic… Realitatea ne spune insa ca desi ar avea energia necesara schimbarii, imbecilizarea programatica, din sanul familiei si apoi la scoli si in corporatii, nu ii face decat niste antropoide, care intr-adevar s-au dat jos din copac, dar inca isi mai baga degetul in fund, mirosind-ul cu nesat, asa cum inghit pe nemestecate bananele cu rah_t propagandistic ale marilor schimbaci ai vremurilor. Si stau in cusca pana la comanda urmatoare.
    Si atunci cine sa schimbe, ce?
    In fine, ramane protestul scris, digital. Raman autorii curajosi. Da, am citit “Bucurestiul, sub dictatura Coronavirus”. Prea putin.
    Sper, nu stiu, ca dementii care schimba lumea sa ia puterea la modul absolut.
    Va explic de ce: cand esti stapan absolut (sau te crezi asa) intri intr-un soi de delir si apoi intr-un joc al exagerarilor, al impilarii oamenilor, al crimelor fara noima. Cred ca in acele moente de varf ale distopiei, cand si generatiile adulte si cele tinere vor intelege macelul, vor incerca sa faca ceva. Atunci va fi triggerul revoltei. Dar ma apuca groaza, calculand 1989 – 1947, cat ar mai trebui sa astept (am)