Primarii noștri, noi și foarte progresiști, sunt ocupați cu lucruri înalte, în sfere cerești unde se străduiesc din răsputeri să-l scoată pe Dumnezeu din cărți

Duminică am străbătut orașul pe din două, agale, la pas de troleu care dă semne că-și dă suflarea la fiecare pas. Orașul arată că o umbră deformată a celui pe care l-ai cunoscut. Aproape toate casele, fie ele noi, renovate sau vechi sunt acoperite cu mâzgălituri, nu le putem numi graffitti, fiindcă nu au nimic cu arta, stradală sau nu. Sunt niște jeguri produse de minți netrecute pe la școală dar care se pare că au bani, sau primesc bani, nu știu, ca să jegojească fiecare casă , bloc, magazin din București. Este ca și când orașul s-ar afla sub asediu și nimeni nu mai luptă pentru el.

Abandonat complet acestor bande de huligani înarmate cu vopsea, fărăr niciun fel de organizare, fără niciun fel de protecție și fărăr niciun fel de ordine. Un oraș ca un animal predat, cu burta în sus, care cere clemență prădătorului dar în același timp se așteaptă să moară. Probabil că noi care am stat cuminți în casă să salvăm vieți am lăsat orașul pe mâna celor cărora nu prea le pasă de viețile lor, ale noastre, ale orașului. Nu știu cine sunt, ce vârste au, de unde au bani de materiale, tot ce știu este că au transformat orașul nostru într-unul de abonament la depresie. Nu prea-ți mai vine să ieși din casă atunci când vezi așa ceva!

Înțeleg că primarii noștri, noi și foarte progresiști, sunt ocupați cu lucruri înalte, în sfere cerești chiar aș zice acolo unde se străduiesc din răsputeri să-l scoată pe Dumnezeu din cărți, înțeleg că doamna de la sectorul unu către zero are mai multă treabă cu promovarea ”artei” decât cu ridicarea gunoiului, înțeleg că actualul primar care m-a lăsat fără apă caldă, căldură este mult prea atent să numere greșelile fostului primar, înțeleg că trăim într-o lume în care nu mai putem face nici o bășină dacă nu e ideologizată, nu putem cumpăra niciun mărțișor fără să aibă o cauză atașată (de la copii născuți sau nenăscuți, animale de salvat și teatre de construit) dar dincolo de toate aceste ideologii, înțeleg că există un oraș care moare.Sufocat între ideologii și lupte de tot soiul, care nu ne privesc pe noi ci diverse conturi, de umplut sau de reglat, dar acest oraș care moare e al nostru. Și pare că nu vă pasă. Dacă vouă vi se pare ok când mergeți de acasă la serviciu există doar o singură variantă: ați orbit. Și nu avem nevoie de primari orbi, surzi și muți dar cu pretenții de critici de artă, care luptă pentru salvarea caselor vechi din București sau care susțin tinerii triști artiști. Lăsați arta, luați lopățica, fărașul, peria și detergentul și treceți la treabă. Și vorbiți și cu prietenii voștri milițienii, să mai iasă pe stradă și pentru altceva decât pentru flagrant de botniță și să vadă ce se mai întâmplă.

Poate că vi se pare aceste mâzgălituri niște aspecte mărunte și că nu ar trebui să ne preocupe acum asta. Dar dacă nu puteți face față unor puștani frustrați, cu câteva tuburi de vopsele, ce altceva măreț să așteptăm de la voi? Sau ca și în cazul căldurii e vorba de ceva ce ați moștenit și nu puteți rezolva decât cu fonduri europene? Haida de!

(Text de Ivona Boitan)