Primele impresii

Henrietta Allen Holmes, Sub Farmecul României (The Spell of Romania) din National Geographic Magazine, Aprilie 1934

Cea! Cea! Cea!, toată prima mea noapte în România, în timp ce stăteam în mașină, împotmoliți fără speranță într-o groapă de noroi fără fund, aceste strigăte ciudate de falsetto cu farmec oriental, erau rostite de țăranii, care își îndemnau boii adormiti să ajunga inaintea zorilor, la cimpurile lor indepartate.

Cu câteva ore mai devreme, în drum spre Sibiu, destinația noastră pentru a petrece noaptea, am ieșit de pe drumul principal și ne-am rătăcit complet. La miezul nopții, fără să mâncăm de la prânz, am intrat într-un sat obscur. Evident, toată lumea era culcata, cu excepția numeroasei populații canine, care era tare suparata si protesta cu voce tare intrarea noastra neinvitata in satul lor,

Din întuneric a aparut o siluetă a unui bărbat. I-am explicat situația noastră și el a încercat să ne ducă pe o scurtătură până la drumul principal. La jumătatea drumului, ghidați fără pricepere, am căzut brusc într-o groapă de noroi. Cu ajutorul câtorva țărani care treceau pe acolo, și a celor șase boi ai lor, am muncit mai multe ore incercind ca scoatem mașina din noroi. În cele din urmă, am renunțat și am încercat să dormim înghesuiti in interiorul automobilului nostru.

În zori, prietenul nostru, simțindu-se responsabil pentru situație, a sosit cu mai multe ajutoare. După alte cinci ore de efort zadarnic, am aflat de un fermier saxon din apropiere care deținea un tractor. L-am găsit doar pentru a auzi vestea tristă că tractorul nu era in funcțiune! Fermierul, insa ne-a invitat la el acasa si ne-a dat un mic dejun cu pâine neagră proaspăt coaptă și miere, care a fost mana cereasca pentru noi. După o ședere de vreo douăzeci de ore în noroi, cu ajutorul a patru cai și a o duzină de oameni, am reusit în sfârșit sa revenim din nou pe drum.

O zi mai târziu, intrând în București, am avut o mare dezamăgire. Era în timpul lunii iulie, cind aerul este uscată și fierbinte, iar valuri intense de căldură venind din câmpia dunăreană ne-au înghițit, iar verdele copacilor și al ierbii erau ascuns sub un strat gros de praf. Coborând pe la Șosea, am trecut pe lângă Arcul de Triumf, acum cam dărăpănat, care a fost construit pentru încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria.

Dar, doi ani de ședere in tara mi-au schimbat această primă impresie nefericită!

Am învățat că adevărata Românie ca si farmecul se află adesea ascunse sub o suprafață prăfuită și uneori chiar ponosită.

În România, Orientul și Vestul sunt atât de împletite încât este greu de văzut unde se termină unul și începe celălalt.

De fapt, am intrat sub vraja României!.