Primul „Israel” a fost fondat în URSS de „tătucul” Stalin

Deși a fost înființat în anul 1934 (teoretic) drept un cămin pentru evreii din Uniunea Sovietică, nu s-a dezvoltat o migrație evreiască în masă, iar coloniștii ruși și ucraineni sunt mult mai numeroși decât evreii. Cea mai mare parte a populației locuiește de-a lungul celor două linii principale de comunicare, calea ferată transsiberiană și fluviul navigabil Amur. Exploatarea lemnului este bine dezvoltată în centrele de pe calea ferată, iar la Khingansk se extrage staniu. Agricultura, în principal cultivarea grâului, secarei, ovăzului, soia, floarea-soarelui și legume este concentrată în câmpia Amur. Pescuitul, în special al somonului, este important pe râuri. Birobidzhan este centrul administrativ. Suprafața așezării este de 36.000 km pătrați (13.900 mile pătrate). Iar populația, în anul 2008, era de aproximativ 185.535 de trupuri și suflete. Este vorba despre Regiunea Autonomă Evreiască.

Interesant este că rușii promovează masiv regiunea, ca să atragă investitori. Promovarea are loc atât la nivel oficial cât și la nivel oficios. Să vedem ce scriu eurasiaticii (că tot se promovează eurasianismul) despre această regiune: „Regiunea Autonomă Evreiască este singurul „subiect” (supus) al Federației Ruse care are statutul de regiune autonomă, precum și singura entitate administrativ-teritorială evreiască din lume cu statut juridic oficial, în afară de Israel. În sudul regiunii, frontiera de stat a Federației Ruse cu Republica Populară Chineză se întinde de-a lungul râului Amur pe o distanță de peste 500 km. În Regiunea Autonomă Evreiască se desfășoară activități de extracție și prelucrare a materiilor prime minerale și a mineralelor. Se implementează proiecte de investiții în industria extractivă, industria forestieră, agricultură și producție. În 2021, se planifică finalizarea construcției unui pod de cale ferată care traversează râul Amur în apropierea satului ( în zona cu) Nijneleninskoie din districtul Leninsky. Calea ferată transsiberiană trece pe teritoriul regiunii de la vest la est. Râul Amur cu afluenții săi din sudul regiunii este navigabil și potrivit pentru transportul pe apă. Activitățile economice dominante ale regiunii sunt:

• – mineritul;
• – industrii prelucrătoare;
• – industrii prelucrătoare;;
• – agricultură, vânătoare și silvicultură;
• – construcții;
• – transport și depozitare.

Obiectivul strategic general al dezvoltării socio-economice a regiunii este definit ca fiind crearea unui sistem economic eficient pentru a răspunde condițiilor moderne, a unei rețele integrate de relații interregionale și internaționale și reprezintă baza pentru creșterea bunăstării și a calității vieții populației din regiune, precum și crearea unui climat investițional competitiv, creșterea activității de afaceri, dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii. Atractivitatea investițională a regiunii se datorează în mare parte potențialului său de resurse naturale. Prezența zăcămintelor minerale, a pădurilor, a resurselor de teren și de apă, care se învecinează cu provinciile nord-estice ale Chinei și, de asemenea, trec prin regiunea căii ferate transsiberiene și a autostrăzii Khabarovsk-Blagoveshchensk, pot fi considerate ca fiind factorii principali în dezvoltarea E/YAO (Regiunea Autonomă Evreiască)”.

În loc de concluzii, să facem o scurtă incursiune în trecut, pentru a înțelege mai bine prezentul și pentru a putea medita la viitor. Evreii au fost exilați pentru prima dată în Siberia în 1659 și, de-a lungul secolelor, au rămas împrăștiați pe tot cuprinsul regiunii, iar mai apoi prin lume, chiar dacă majoritatea au rămas concentrați în vestul Rusiei. Revoluția rusă nu a contribuit prea mult la îmbunătățirea statutului lor în ochii conducerii sovietice, care vedea în naționalitatea lor etnică o amenințare la adresa statului. În 1928, Iosif Stalin a pus ochii pe regiunea Amurului inferior drept patrie pentru evreii ruși. Planul urma să servească drept alternativă la sionism, adică la strămutarea evreilor în Palestina, într-o manieră „socialistă în conținut și națională în formă”. Lăsând la o parte ideologia, evreii erau un element demn de expediat, dar important, în planul real al lui Stalin, care presupunea fortificarea unei zone îndepărtate și slab populate de la granița sovieto-chineză, de preferință sub pretextul unei migrații voluntare a populației. Astfel, în anul 1927, Stalin l-a numit pe profesorul Boris L’vovich Bruk, un agronom rus cunoscut pentru că a făcut progrese în agricultura din Rusia Centrală și din Orientul Îndepărtat rusesc, pentru a conduce o expediție a Comitetului pentru așezarea evreilor muncitori pe pământ (KOMZET), pentru a studia posibila reinstalare acolo a evreilor din toată Europa. Urmează o poveste lungă despre prigoane, masacre și epurări, iluzii și minciuni. Cu toate acestea, regiunea este (încă) importantă la un anumit nivel, pentru că, în ciuda sau datorită eforturilor lui Stalin, „tătucul popoarelor”, regiunea provoacă ocazional tensiuni între Rusia și China. Până în anul 1969, regiunea a fost locul unora dintre numeroasele ciocniri de frontieră de-a lungul fluviului Amur și a altor râuri și fluvii, între trupele sovietice și chineze din Orientul Îndepărtat. Din punctul meu de vedere, dacă Federația Rusă va ajunge să depindă de ajutorul Republicii Populare Chineze, regiunea Amur va avea altă soartă, deoarece va ajunge sub conducerea chinezilor. Precum vor ajunge (dacă nu cumva au ajuns deja) multe resurse ale Federației Ruse. Spre exemplu: https://www.businessinsider.com/r-learning-mandarin-in-the-tundra–russia-invites-china-into-oil-business-2015-4 și https://www.mfa.gov.cn/ce/cebn/eng/zgxw/t476573.htm .

Materiale interesante: https://blogs.loc.gov/maps/2020/09/go-east-young-jew-go-east/

http://council.gov.ru/en/structure/regions/YEV/

https://www.investinregions.ru/en/regions/79/

https://www.loc.gov/search/?q=Boris+L.+Bruk+collection&sp=1

https://www.loc.gov/item/2018682993/

Videoclip: