Prin Bucureștiul Urgisitului an 2020 (IV) | Covid de lux. Și bogații se tem, ba chiar mai mult decât săracii

Pentru Joia Mare mi-am propus să fac o incursiune în zonele bogate ale Capitalei. De cum am ieșit din bloc, mi-am dat seama că trebuie să renunț ori la mască, ori la ochelarii de soare, care s-au aburit în așa hal încât nu mai vedeam nimic în fața ochilor. Am renunțat la fiță, am trecut podul Constanța cu troleul și am coborât, ca de obicei, la prima stație.

Cu frică de Dumnezeu, de Allah

De la Gerard, un fel de Cocoșatu de la Piața Chibrit, ieșea un fum gros, micii sfârâiau pe grătar și câțiva muncitori stăteau la coadă. Da, muncitori, pentru că în zonă se lucrează. În construcții. Puțin mai încolo, la covrigărie, era deschis. Am intrat la micul magazin cu ace, brice și carice al unui arab, să-mi iau niște plasturi, că mi-am pus pantofi și nu știam dacă bat sau nu. Avea clor și spirt la prețuri normale, adică 5 lei. Mi-am luat plasturi cu un leu și am remarcat: „Văd că nu ați mărit prețurile”. Tânărul a întins un flacon cu dezinfectant, mi-a turnat pe mâini și mi-a răspuns: „De ce să le mărim? Și așa oamenii sunt necăjiți. Ne bate Dumnezeu, doamnă!”. M-am uitat bine să văd dacă e arabul dintotdeauna și i-am zâmbit. Un zâmbet sub mască, dar l-a intuit. „Și Allah”, a completat el, zâmbind, bănuiesc, că și el avea mască.
Până la Domenii mi-am făcut planuri de viitor, care nu știu dacă se vor împlini, dar nu poți umbla nici prin viață, nici pe trotuar, fără gânduri.

Cucoane prețioase în case pustii

Și am plecat pe străzile cu case mari care păreau pustii. La o poartă am găsit o magnolie în explozie de flori. Am făcut o fotografie și am observat că la un geam se mișcă ușor perdeaua. Doar un colț, cât cineva a spionat. În următoarea curte, se plimba o doamnă mai în vârstă. Mi-a atras atenția blana, era una foarte scumpă, de sub care ieșeau pantalonii de trening. Și treningul o fi scump, dar m-am gândit cât de nefericită o fi femeia asta de o fi simțit nevoia să se plimbe într-o blană de lux singură prin curte.

La o poartă, unde se înălță semeț un copac cu flori roz, stăteau de vorbă doi bărbați. Unul dintre ei m-a îndemnat să rup o creangă, că miroase frumos. Mi-am apropiat o ramură și am constat că nu are niciun miros. Am intrat în panică. Nu am miros, m-am infectat, mi-a trecut rapid prin cap. „Fără mască, doamnă”, îl aud pe domnul amabil. Constat că m-am dereglat total, îmi drag masca și, într-adevăr, m-a inundat un parfum divin, un amestec de flori și fraged, un miros al vieții. Am rupt o mlădiță, am schimbat urări de sănătate cu domnii și am plecat mai departe. Pe o poartă era un anunț: „În trei pași sunt la intrare, ai grijă”. M-a amuzat, am dat să scot telefonul să fac poză, când am auzit cum duduie pământul și un câine fioros aproape sărea peste poartă. M-am îndepărtat rapid, iar câinele s-a retras și el.

Aproape de capătul străduței, am auzit voci din curte. Două doamne foarte dichisite, cu aere de neveste de nomenclaturiști, fiecare în curtea ei, se lamentau că nu a avut cine să le deretice. M-am uitat la case, erau imense. „Asta care vine la mine a zis că nu poate, că umblă poliția, că-i virus, că-i dracu, că-i lacu’. O putoare, dragă”. „Da, așa-s astea, te lasă la greu”, i-a cântat în strună cealaltă. Sunteți niște snoabe triste, am vrut să le spun. Dar așa mi-a venit o idee, pe care am pus-o în practică.

Ajung la Mănăstirea Cașin, poarta era deschisă. Și ușa bisericii, dar era pus un scaun în față. Așa cum puneau mai demult oamenii de la țară o mătură de-a curmezișul ușii, semn că nu sunt acasă. În curte era o echipă de la televiziune. Cum m-a văzut că intru, o doamnă s-a repezit, aproape s-a dat de-a dura pe scări făcându-mi semne și strigând disperată că nu am voie să intru. Imediat, operatorul a pus camera pe noi. O fi zis că i-a pus Dumnezeu mâna în cap, că a dat peste o habotnică și că îi iese o știre dacă voi forța intrarea în biserică. Le-am curmat entuziasmul, le-am spus că sunt jurnalistă și eu.

Servitoarea

Ajungând în cartierul Primăverii am făcut experimentul. Am sunat la o poartă după care era o casă măreață. Mi-am dat seama că este și cameră de filmat și imediat mi-a răspuns nervos o doamnă:
— Ce doriți?
— Bună ziua, nu aveți cumva nevoie de curățenie?
— Fir-ați ai dracului de nenorociți, acum ați găsit asta, să intrați în case și să jefuiți oamenii!
— Doamnă, sunt bine intenționată.
A închis.

La următoarea a răspuns un domn care și-a chemat soția, iar ea a refuzat politicos.
La câteva nu a răspuns nimeni.
Când am ajuns în Floreasca am avut mai mult noroc. O doamnă a venit până la poartă, nu ne vedeam, dar am vorbit prin gard.
— Duduie, noi am avea nevoie, e și soțul meu acasă (asta ca să-mi taie elanul în caz că aș fi fost o hoață), dar cât ceri?
— O mie de lei, îi răspund eu.
— O mie de lei să faci curățenie în casă? Adică, zece milioane?
— Da, doamnă.
— Nu-i de-ajuns că s-au scumpit toate, toți încercați să profitați de oameni. Să îți fie rușine!
— Păi, doamnă, ia uitați ce casă mare aveți!
— Și ce dacă-i mare, am făcut-o pe munca ta?
— Doamnă, dar de ce mă tutuiți?
— Pentru că ești o servitoare!
— Bine, doamnă. Sănătate!

Am renunțat la experiment. O tânără generos botoxată își plimba plictisită cățelul. Evident, nu avea mască. M-am uitat la ea și mi-am zis cât o fi de îngrozită că nu se mai deschid saloanele, iar ea are nevoie de injecții, să-i stea buzele așa umflate.

La loc de pierzanie

Am dat de clubul Floreasca, acolo unde mare parte din tineret mândria țării își făcea veacul. Dincolo de gard, iarba era crescută, lacul secat, dar tot parcul era animat de vrăbii fericite.
Ajung în Dorobanți, alt rai al nababilor. La Nuba era deschisă ușa, dar nu m-am apropiat. Toate scaunele erau pe mese, așa cum se puneau mai demult, când ospătarii dădeau semnal de plecare pentru clienții care uitau de ei.
Doi tineri care nu păreau deloc prietenoși s-au uitat cam urât la mine când m-au văzut că fac poze de pe celălalt trotuar. Uite cum trec Paștile astea fără ca fetele costumate în iepurași să danseze lasciv pe mese în cinstea Învierii lui Isus.

Am intrat la Ana Pan. Criză, criză, dar nu renunțăm la snobism. Cozonaci cu 60 de lei bucata, o plăcintă cât palma, 15 lei. Și era lume. Lume bune, măști sofisticate, dar aceleași priviri pierdute.
O tânără cu ținută mulată vorbea la telefon. „Fată, să mor, nu alta. Aseară am mâncat un croissant 7 Days. Da, fată, de-ăla de care mănâncă săracii, îți dai seama?”.
Am intrat în piața din Dorobanți, aproape pustiu. M-am uitat într-o vitrină cu preparate din carne. Ziceai că-s bătute în aur, atâta costau. „Vreți ceva, doamnă?”, m-a întrebat un bărbat, cred că patronul după cum dădea ordine vânzătoarei. „Dar de ce sunt așa scumpe?”, nu am eu de lucru. „Pentru că sunteți în Dorobanți, doamnă. Dacă vreți ieftine, mergeți la Big Berceni”. Vă văd eu peste o lună, două, m-am gândit eu, dar nu i-am zis nimic.

La biserica din apropiere, peste drum de liceul Caragiale, era închis, însă în curte erau câțiva oameni care cumpărau și aprindeau lumânări. În poartă m-am întâlnit cu un cuplu și am prins ceva din discuția lor. Ea l-a întrebat: „Până la urmă, cine ne aduce Lumina și Paștile?”. „Poliția, așa au zis ăștia”, i-a răspuns soțul.

Au dispărut soldații

De-acolo am plecat către Piața Victoriei pe B-dul Iancu de Hunedoara. Și pe aici, ca și pe Ion Mihalache, erau foarte multe magazine deschise. De haine, optica, de pantofi. În Dorobanți era deschis un magazin de cadouri de lux și unul de parfumuri.
Și unele saloane de coafură și frizerii lucrează, dar ca ilegaliștii. Se intră pe ascuns, unul stă de pază. Acum, eu nu cred că vor pune polițiști lângă saloane, dar nu ar fi exclus ca femeile, cărora nu le este crescut părul la rădăcină să fie întrebate cum s-au descurcat. Și dacă zic că s-au făcut singure să fie puse la o demonstrație.

M-am așezat pe o bancă, într-un loc în care erau mai multe. La un moment dat, dintr-o clădire au ieșit doi tineri îmbrăcați în zugravi. Nu doar îmbrăcați, ci stropiți cu var din cap până-n picioare. S-au așezat pe scări și-au scos telefoanele și au început să se amuze. Când s-a terminat pauza, s-au ridicat și unul a spus: „Băi, dar ce vrăjeală e și cu coronavirusul ăsta! Hai la muncă”.

În Piața Victoriei am remarcat că din peisaj lipsește mașina armatei. Și soldații. Mi-am amintit că și la Arcul de Triumf erau doar polițiști, nici urmă de soldați cu pușca la picior.
Am intrat la piață și mi-am luat miere și mere. Am fost nevoită să intru și la mega de lângă mine, că mai aveam nevoie de apă. Ca și în zilele trecute, am constatat că personalului îi cam cedează nervii. Nu celor de la casă, ei sunt foarte amabili, ci celor care pun marfa pe rafturi. Am întrebat frumos o doamnă unde găsesc ceva. „Mergeți, doamnă și căutați, vreți să vă pun eu în coș? Prea v-ați boierit cu toții”, m-a repezit ea.

Să nu mai vorbesc de agenta de pază, cât de importantă se simte. În timp ce face trierea la ușă, se joacă pe telefon și cum trebuie să mai intre o tură de clienți începe să-și dea atâtea aere, să fie atât de gravă de parcă ne trimite în Rai. Dacă folosești mai mult dezinfectant se uită urât. Poate că nu este peste tot așa, sigur nu o fi, dar aici simt deja o tensiune în creștere între clienți și personal. S-or fi săturat și ei!

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

8 comentarii pentru articolul „Prin Bucureștiul Urgisitului an 2020 (IV) | Covid de lux. Și bogații se tem, ba chiar mai mult decât săracii”

  • Hristos a inviat!

  • super articol! sunteti foarte talentata

  • Ma fratilor! Binecuvantata fi inchisoare! Ma! Asta ne reprezinta! Capodooera!
    Superb! Doamna..
    Mai asteptam un film si saptamana viitoare!
    Excelent!

  • Astia fitosii ,se credeau Dumnezei pana mai ieri,acu se vede cine sunt,niste jeguri,ma,si cand ma gandesc ca unii le plang astora de mila,si la biznisurile lor puturoase,duca se pe pustii toti astia,le doresc la bogatasii astia sa aibe mila Dumnezeu de ei,cam cata mila au avut de noi de 30 de ani incoace.Si sa ma ierte Dumnezeu,da noi astia mai de jos nu mai putem.Toti urla,moare biznisu Romanesc,moare Capitalismu liberal,dar daca stau bine sa ma gandesc,nu stiu,dar oricum nu de Inviere vom avea parte,ci de Patima,eu cred ca de fapt,Coronavirus este Pedeapsa divina,degeaba ne rugam de Dumnezeu,si de Planeta,S a saturat si Dumnezeu si Planeta de noi,specia de maimute cretine si arogante,si vom avea parte de acest flagel pana ne vom invata lectia,cum sa traim pe acest Pamant,din pacate specia cretina numita om nu da semne de indreptare,marile puteri dau vina unele pa altele,Occidentul acuza China,Rusia sare sa ajute China,dupa ce tot Rusia a pus umaru la instalarea mascariciului Trump,Republicanii si Democratii se bat intre ei in America,tarile europene isi vad doar propriile interese,Trump ameninta China cu cereri de despagubiri,dar el face doar gargara electorala, vrea sa se realeaga doar,sa nu iasa Biden,ca daca iese Biden,Trump poate infunda puscaria.Numai cretini.Chinezii,si asiaticii in general se indoapa cu toate porcariile,care nu sunt bune de mancat,,noi distrugem mediul,pentru lacomia corporatiilor,care ne baga pe gat chestii de care nu avem nevoie,dar pe care trebuie sa le cumparam,pentru ca altfel nu suntem “cool”,dam zeci de triliarde de dolari pe arsenale inutile(armament la greu),ca se ne aratam muschii pe la parade militare,construim arsenale nucleare cat sa distruga tot sistemul solar,cu care ne laudam,pe care in final ni le bagam in fund.Toata specia asta cretina e vinovata nu doar chinezii,chinezii doar ne au pus oglinda hada in fata,numita coronavirus,ca sa avem ocazia sa ne delectam cu propriu nostru rahat.O meritam cu prisosinta.

    • Pai tot biznisu romanesc e un fake,pe la Revolutie,20-30 de generali “cu ochii albastri” ei si familiile lor au preluat controlul economic al Romaniei,au creat si partidele politice,si au gasit “interpusi”,asa zisi biznismeni,carora le au dat capital,si i au scos la inaintare,ca si” prosperi oameni de afaceri”,le au faclitat astora castigarea licitatiilor,afaceri cu statu,legi pentru afacerile lor,prin oamenii lor din parlament,si administratie.Mare parte din asa zisii biznismeni sunt de fapt niste interpusi care au fost capitalizati de conducatorii astia 20 -30,si care sunt doar niste administratori ai averilor astora.Evident, ca dupa ce biznismenii nostrii fac bani si se imbogatesc,dau “cezarului ce este al cezarului”,finanteaza partidele politice,dar in final isi finanteaza “stapinii” din umbra,cei care i au creat atit pe ei,dar si partidele.Este exact ca si la capitalismul de tip “Putinist”,urmasii KGB detin banii,ei creeaza biznismeni,scosi la inaintare,care de fapt administreaza banii sistemului.Cand unii o iau razna si se cred proprietari si nu administratori de biznis,si nu dau “cezarului ce e al cezarului”,baietii sunt “scosi din joc”.Pe adevaratii stapani ai banilor atat in Rusia cat si la noi nu i cunoaste nimeni,noi vedem doar interpusii pe care i consideram magnati,biznismeni,”prosperi oameni de afaceri”.La noi sunt bagati la puscarie pentru coruptie,sau in unele cazuri “aranjati”,la rusi sunt doar “aranjati”atunci cand isi uita locul.

      • In America,”proprietarii” sistemului sunt marile banci care constitue “consortiul rezervei federale”ei detin America,ei sunt “proprietarii” Americii,toti americanii,de la ultimu sarac,la cel mai mare magnat sau consortiu american,toti au “linii de credit” toti au bani imprumutati de la banci,pe care i platesc cu dobanzi consistente,cata vreme ei sunt profitabili,e totul OK,insa daca incep sa aiba probleme,le ia banca tot,avere,nevasta copii,le ia banca tot,si din milionari pot ajunge muritori de foame.De fapt toate averile sunt ale bancilor,iar toti ,de la opinca la vladica,sunt toti”administratori” ai banilor bancilor,ca si in evul mediu,taranii iobagi primeau pamant de lucrat,si administrat ,iar mai apoi dadeau produsul nobilului,si o mica parte din productie le revenea lor.Bancile fac la fel,oligarhii(cei adevarati,nu interpusii) sistemelor din Est deasemenea fac la fel,dau bani in loc de pamant unora,care trebuie sa i administreze precum iobagii pamantul in evul mediu,dupa care astia care primesc banii trebuie sa i dea inapoi bancilor(sau oligarhilor),pastrand o mica parte pentru ei.Cam asta este si cu Capitalismul liberal.

  • Aia cu croissantul e geniala. Bine ca nu doare prostia!

  • Cora, esti unica, clar!:))))
    :)))))))))
    Bravo! 🙂