Prin tribunale ca prin viață | Poate o să vi se pară surprinzător, însă pentru o femeie cel mai periculos loc este acasă

Pe zi ce trece se demonstrează că violența este la fel de actuală și dramatică, și încă mor femei acasă, la locul de muncă, pe stradă, oriunde se manifestă acest flagel neînfrânt de nimeni.
Mai ieri, o femeie, directoarea unui spital de urgență, este ucisă de soțul ei cu care era în proces de divorț. Acesta a omorât-o în cabinetul în care femeia lucra. Acum câțiva ani, o altă femeie era ucisă la locul de muncă, într-un coafor, de soțul ei, polițist. Și lista cazurilor asemănătoare poate continua fără oprire.

Adevărat, este destul de cunoscut că peste tot în lume, cele mai multe femei ucise mor din cauza violenței domestice. Din păcate, rata femeilor ucise în România este peste media înregistrată la nivelul statelor membre din UE, doar Lituania, Letonia, Estonia, Croația și Serbia stau mai rău decât noi.

Poate o să vi se pară surprinzător, însă pentru o femeie, cel mai periculos loc este acasă. Statistica arată că din cele 246 de femei ucise în 2017, de exemplu, mai mult de jumătate au fost omorâte de partenerii de viață sau de alți membri ai familiei.

În calitate de avocat, vă confirm faptul că întotdeauna mă documentez, asigur asistență juridică de aproape douăzeci de ani, scriu și vorbesc public despre violența domestică de zece ani și tot sunt momente în care mă întreb de ce statul român nu a făcut mult mai mult pentru victimele violenței domestice?

În România, 30% dintre femei spun că au fost afectate de violența fizică sau sexuală la un moment dat în viață. Violența psihologică afectează între 30% și 39% dintre femei. Sigur, problema violenței nu este tipică României. Se întâmplă și în Marea Britanie, Spania, Italia sau Austria.

Diferența este că, în alte țări, sistemele de protecție a victimelor funcționează mai eficient, raportările abuzurilor sunt mai multe, iar discuția în jurul acestor subiecte ajunge mai des pe agenda publică și cea politică.

De-a lungul anilor prin prisma profesiei de avocat și în calitate de activistă civică pe latura violenței domestice, am discutat cu procurori, polițiști, psihologi, asistenți sociali, chiar si cu judecători si colegi avocați pentru a găsi împreună soluții împotriva violenței domestice.

Este foarte greu și de neînțeles de multe ori cum victimele violenței domestice își retrag plângerile penale. Consider că, principalul motiv este controlul emoțional al agresorului, care distruge orice formă de încredere în sine a victimei.

Al doilea motiv ar fi dependența financiară față de partener. Cele mai multe victime au copii şi îndură orice cu gândul la micuții lor care au nevoie de mijloace de subzistență, au nevoie de bani pentru a nu le lipsi nimic.

În concluzie, când vorbim despre violență, nu ne referim doar la violența fizică, la lovituri și bătăi, ci și la abuzul emoțional, la controlul pe care adesea bărbații îl au asupra femeilor.

Când vorbim de abuzul emoțional, vă asigur că aici, ar fi avut un efect protector „Convenția de la Istanbul”. Dar, ce să faci cu Parlamentul României, este adevărat, populat de oameni de tot felul, care numai la acest lucru nu le-a stat mintea.

Revenind, ieșirea dintr-o relație violentă nu este ușoară. Agresorul fie nu recunoaște cât de grav este comportamentul lui, fie promite că se va schimba,  dacă este iertat și sprijinit de familie. De cele mai multe ori, recurge la șantajul emoțional și învinovățește pe alții pentru situația în care a ajuns familia.

Întotdeauna am sfătuit victimele  că, indiferent de controlul agresorului, să nu uite că au dreptul la o viață demnă, că există câteva instituții și organizații neguvernamentale care le pot ajuta să rezolve problema. Sunt câteva adăposturi, centre de formare pentru specializarea într-o profesie, servicii juridice și de îngrijire a copiilor care le pot oferi sprijin, este adevărat pentru scurt timp. Însă cel mai important este să nu uite să lupte pentru viața și libertatea lor și a copiilor.

Iată câțiva pași importanți pe care victimele violenței domestice îi pot face:

Cum să ceri ajutor?

• sună la 112 şi cere sprijin dacă viaţa şi sănătatea îți sunt puse în pericol;
• cere ajutor medical deoarece vătămările suferite pot evolua neaşteptat şi se pot agrava rapid;
• solicită consultul medico-legal şi eliberarea unui certificat constatator. Acesta se eliberează contra cost, contravaloarea recuperându-se ulterior, după câștigarea procesului;
• în cazul unei agresiuni sexuale, să nu-ți schimba hainele şi nu te spăla, pentru a nu distruge probele necesare medicilor legişti;
• dacă este chemată poliţia la domiciliu pentru constatarea unei agresiuni şi obiectele sunt răvăşite, sunt pete de sânge, nu face ordine deoarece poliţiştii trebuie să observe locul faptei aşa cum este.

Ce faci după ce ai plecat?

• ca să te protejezi de agresor, după ce ai plecat, este foarte important să păstrezi noua locație secretă;
• dacă ai copii, este nevoie să-i transferi la o altă școală;
• anulează conturile bancare vechi și cardurile de credit, mai ales dacă au fost comune cu agresorul. Când deschizi conturi noi, folosește o altă bancă;
• dacă ai rămas în aceeași zonă cu agresorul, folosește un alt drum pentru a ajunge la serviciu, evită locurile unde mergeați împreună, unde agresorul te-ar putea găsi, caută alte magazine, piețe pentru a-ți face cumpărăturile;
• ține la tine tot timpul un telefon mobil încărcat pentru eventualitatea în care va trebui să suni la 112.

Ce este Ordinul de protecție şi cum se obține?
Primul pas în această procedură este Ordinul de protecţie provizoriu care se emite de către poliţişti, dacă se constată că există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică.

Prin ordinul de protecție provizoriu emis de un polițist, se dispun pentru o perioadă de 5 zile  una ori mai multe măsuri de protecție:

• evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
• reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor în locuinţa comună;
• obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
• interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
• interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
• obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute.

Obligațiile şi interdicțiile dispuse împotriva agresorilor prin ordinele de protecție provizorii devin obligatorii imediat după emiterea acestora, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen.
Ordinul de protecţie provizoriu se comunică agresorului şi victimei.
Ordinul de protecţie provizoriu se înaintează de către unitatea de poliţie din care face parte poliţistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii.

Dacă procurorul confirmă necesitatea menţinerii măsurilor de protecţie dispuse de organul de poliţie prin ordinul de protecţie provizoriu, va înainta ordinul de protecţie provizoriu (OPP cu o durată de 5 zile), însoţit de documentele care au stat la baza emiterii şi confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoţit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecţie (OP cu o durată de maxim 6 luni).

Judecătoria în a cărei rază teritorială a fost emis Ordinul de protecţie provizoriu, va emite Ordinul de protecţie cu o durată de maxim 6 luni, cu precizarea că în completarea măsurilor impuse agresorului (așa cum le-am enumerat mai sus), va stabili și încredințarea copiilor minori sau reședinței acestora la victimă.

Titularul cererii de emitere a unui astfel de ordin este însăşi victima. Cererea poate fi introdusă personal sau prin reprezentant legal şi este scutită de taxa judiciară de timbru. Părțile pot beneficia de serviciile unui avocat din oficiu, dacă nu pot să-și angajeze avocat.

Ordinul de protecţie este executoriu.
Încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecţie constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

În concluzie, eficientizarea mijloacelor de protecție a victimelor violenței domestice, are nevoie de punerea în acord a Convenției de la Istanbul cu legislația națională. Este rușinos, că nici până în prezent Convenția de la Istanbul, ratificată de România în anul 2016 și care putea să salveze mii de vieți, a fost lăsată în voia sorții de cei trimiși de noi în Parlamentul României. Însă ce pretenții să mai avem…

P.S. Convenția de la Istanbul reprezintă prima Convenție europeană privind violența împotriva femeilor, inclusiv violența în familie, care este, de asemenea, obligatorie din punct de vedere juridic. Orice stat are dreptul de a adera la Convenție.