Prin tribunale ca prin viață | „Port ia pentru că mi-e drag, mă protejează.”

Am luat de curând un interviu emoționant unui fete cu chip domnesc, pe care nu ai cum să n-o iubeşti. De ce? Pentru dragostea cu care poartă costumul popular şi pentru lucrurile adunate pe prispa căsuţei de lemn. Pentru că, cel mai frumos exemplu al fetei bălaie, cu părul lung și blond, este Regina Maria.  Numele ei, Corina Bedreagă, este din Râmnicu Vâlcea și are cea mai frumoasă profesie din lume, aceea de bibliotecar.

Pe Corina am cunoscut-o cu aproximativ 3 ani în urmă, deoarece este una dintre persoanele care m-a primit cu drag, în a doua casă a ei, la Biblioteca Județenă „Antim Ivireanul”, din Râmnicu Vâlcea. Corina Bedreagă, este jurnalist și purtător de cuvânt al Bibliotecii Județene.

Fata bălaie cu codiţe împletite, cum îmi place să-i spun, a adunat în satul Mreneşti-Vâlcea, satul de origine, nu mai puţin de 70 de ii care „s-au chemat unele pe altele” şi tot felul de obiecte vechi care „vorbesc” despre trecut. Corina Bedreagă poartă cu mândrie ia, oriunde de câte ori simte şi crede că lumea satului ascunde multe poveşti şi pilde din care avem ce învăţa. Iată ce spune, Corina:

„Ca să iubeşti lumea satului nu este uşor, dar mie mi-e greu să vorbesc despre aceste lucruri pentru că vin de acolo. Din mijlocul lor. Când port ia, simt unicitatea acelei femei, a muierii cu mâinile crăpate de muncă.”

Corina a copilărit la Mreneşti-Creţeni, județul Vâlcea; acolo a descoperit dragostea de ie, de la bunica ei, care a fost foarte conservatoare. La țară, în satul ei pitoresc, în gospodărie, a descoperit tot felul de lucruri. A găsit o lampă veche la care cosea bunica şi tot felul de lucruşoare de la străbunici. Așa s-a gândit ea că ar fi foarte frumos să le adune. Apoi prispa casei s-a umplut cu tot felul de lucruri vechi, lucruri pe care le-a strâns, sau le-a primit de la oameni, de la sătenii ei, de peste tot, oameni care încet, încet au început s-o iubească, s-o divinizeze.

În timpul interviului, vă mărturisesc că au existat momente când pielea mi s-a făcut de găină, o lacrimă stă să-mi cadă pe obraz. În sinea mea m-am întrebat, cum este posibil să existe pe lume astăzi, un chip așa domnesc, îmbrăcat în straie populare, cum numai Reginei Maria a României îi plăcea să poarte. Îmi aduc aminte ce i-am spus în emisiune: „simt, că tu ai fost aleasă, ai un har și o misiune pe care puțini dintre noi pot s-o aibă.”

Mergând mai departe cu interviul, Corina a povestit despre obiectele vechi, care i-au răscolit sufletul, citez: „În podul casei, când am răscolit printre lucruri, mi-am găsit istoria neamului: o diplomă a străbunicului pe care a primit-o soţia lui Florica. Pe ea scrie aşa: „În amintirea Soldat Târlea Marin (…) mort în campania pentru reîntregirea neamului românesc”, iar jos scrie: „Patria recunoscătoare.” M-a răscolit foarte tare acest lucru. Cum să nu îmi tremure genunchii în acest pod? Prin cărţile poştale vechi, pe care bunicii mei şi le-au scris şi trimis, am înţeles de unde vin. Este păcat să nu continui. Acum nu mai sunt meşterii de altădată, oamenii cu ochi atât de buni. Căsuţa muzeu, deşi eu nu îi spun aşa, a fost construită de Luca Voicu, tatăl bunicii mele.”

Da, cititorii mei, Corina a deschis la Mreneşti-Creţeni, căsuţa muzeu, așa este cunoscută sătenilor. Acolo se află sufletul fetei bălaie, dar şi a bunicii Leana lu’ Onică Voicu, cum este cunoscută. Colecţia ei, a început cu şapte ii, acum are 70. S-au adunat unele pe altele și sunt colecționate aici.

Mergând mai departe, am întrebat-o pe Corina de ce poartă cu atâta plăcere ia, ce credeți că mi-a răspuns:

„Port ia pentru că mi-e drag, mă protejează. Aduce o scriere veche. În această cusătură se află încifrat sufletul unei femei. Off-ul unei femei cu destin zbuciumat îl poţi citi aici.”  Păi cum să nu te treacă fiorii la un asemenea răspuns.

Între timp a pictat reproduceri de icoane și, după mai mulți ani, a decis să organizeze o expoziție la Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni. Obiectele expuse la Muzeul Satului, icoanele și costumele populare i-au impresionat pe vizitatorii care au venit în număr mare la lansarea expoziției. Corina Bedreagă, este promotoare a Zilei Universale a Iei la Vâlcea din anul 2013.

Cunoscând-o pe Corina Bedreagă, am realizat pe deplin valoarea satului românesc. Și m-am dus cu gândul de îndată și la Bunica mea Elisabeta. Mă trec fiorii din nou, amintirile mă străpung, de parcă s-ar fi întâmplat ieri, închid ochii și văd: o casă cu trei cămăruțe și o prispă superbă. Bunica mea, mama Veta cum îi spuneam eu, era o femeie frumoasă, care la fel purta părul împletit în două coade care îi cădeau pe spate, acoperite de o basma. Imaginea țărăncuței cu coșul pe cap și cu lada de zestre în odaie, sunt amintirile care îmi umplu sufletul de bucurie.

Lada de zestre, a mamei Veta, era plină de țesături, de lucruri cusute de mâinile ei, de prosoape, perdele, ii, de costume populare. De aici, bunica mea scotea de fiecare dată tot ce este frumos pentru mine, fetița pe care ea a iubit-o nespus. Le așeza pe patul acoperit cu o „velință” lucrată tot de ea la războiul de țesut și mi le descria, rând pe rând. Întotdeauna, purtam la serbările de sfârșit de an școlar, costumele populare cusute de ea, iar eu le dădeam valoare prin cântecele populare pe care le cântăm cu vocea mea de copil. Mă opresc aici, nu vorbesc despre mine astăzi. Corina m-a făcut să-mi răscolesc sufletul plin de amintiri din copilărie… cândva voi scrie…

Așa cum vă spuneam, cel mai frumos exemplu al Corinei Bedreagă este Regina Maria. De altfel, este nelipsită de la evenimentele regale unde este invitată de fiecare dată.

Pentru ea, Regina Maria este femeia care a făcut atât de multe pentru cei din jur și a ridicat costumul popular la rang înalt. L-a purtat cu mândrie. Când i-am povestit odată principelui Radu ce fac eu, mi-a răspuns „Cât de frumos este ce faci!” M-a răscolit şi am ştiut că sunt pe calea cea bună, mi-a mărturisit, Corina!

Cu doisprezece ani în urmă, Corina a trimis o scrisoare Regelui Mihai I al României, o scrisoare plină de emoție și apreciere, o scrisoare de la care nu așteaptă niciun semn. Însă, cum era de așteptat, a primit răspuns din partea Casei Regale.

În concluzie, fata blondă cu codițe împletite, imaginea PR a Bibliotecii judeţene „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea, poate prin exemplul său, să ne ajute și să înțelegem de ce trebuie să iubim satul românesc, portul popular și de ce toate lucrurile sunt preţioase, unice și atât de frumoase.

Altfel, „E ca şi cum ţi-ai abandona bătrânii. Satul românesc moare şi nu ştiu dacă e bine aşa.”

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Prin tribunale ca prin viață | „Port ia pentru că mi-e drag, mă protejează.””

  • Puțin a lipsit să nu fie înregistrată de Versace ! Bine că au existat “informații” despre … “fenomen”, că al’fel pățeam că și cu palinka și ciobănescul carpatin!???