Prin tribunale ca prin viață | Rezidența alternantă, o soluție bună pentru copil?

În călătoria mea prin sălile de judecată, am întâlnit atâtea resentimente, dar cele mai dureroase au fost și sunt în materia dreptului familiei.
Nu de puține ori am asistat și am văzut părinţi, care erau atât de înverșunați unul faţă de celălalt încât nu conștientizau că își pot răni profund copiii. Să nu uităm că într-o situaţie de divorţ cu copii, aceștia sunt cei care suferă cel mai mult. Cel mai dificil moment este atunci când ei sunt puși în situaţia de a alege emoţional între cei doi părinți. Este o alegere pe care cei mici nu pot să o facă şi din acest motiv un judecător va alege pentru ei.

Nu de puține ori, copiii se trezesc prinși într-un conflict aproape fără ieșire. De aceea, dacă separarea celor doi părinţi se realizează pe fond conflictual, situaţia devine şi mai complicată pentru ei. Din acest motiv, părinţii trebuie să aibă o atitudine de normalitate și să își ajute copiii să-şi menţină echilibrul, adică:

• să asigure copiii de înţelegerea lor, evitând criticarea celuilalt părinte;
• să permită copiilor să menţină legătura cu celălalt părinte;
• să permită copiilor să menţină legătura cu bunicii;
• să respecte înţelegerea asupra orelor şi zilelor de vizită;
• să le aranjeze copiilor o cameră sau un colţ al lor, în fiecare dintre cele două cămine;
• să nu se angajeze în dispute în faţa copiilor de fiecare dată când se întâlnesc.

Interesant este că în ultima perioadă am văzut o mai mare deschidere către varianta rezidenței alternante. Plecând de la jurisprudența europeană, instanțele române au început să aplice această variantă atunci când părinții se înțeleg.

Numai în lipsa înțelegerii dintre părinți, sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește o dată cu pronunțarea divorțului locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic. Așadar, locuința minorului este stabilită în mod obligatoriu la unul dintre părinți, copilul neputând avea decât o singură locuință.

Totuși, sunt și situații când părinții se înțeleg și instanțele de judecată, dau posibilitatea părinților să se implice efectiv în creșterea și educarea copilului în mod egal. Drept urmare, am putea vorbi de varianta rezidenței alternante ca formă de exercitare a legăturilor personale, o formă juridică acceptată de foarte mulți ani în lumea civilizată. Rezidența alternantă este și o modalitate de a împiedica și descuraja alienarea parentală, considerată ca formă de abuz psihologic sever asupra copilului.

Totuși pun întrebarea: în România, sunt părinții pregătiți să accepte în interesul superior al copilului și nu al lor, varianta rezidenței alternante? Înainte de a răspunde la această întrebare, vă rog să nu uitați niciodată că procesul de divorţ este un proces care solicită toate persoanele implicate, atât adulţi, cât şi copii, și produce traume profunde.

În concluzie, vă rog să aveți în vedere că, atunci când părinții nu se înțeleg și se ajunge la divorț, copiii sunt cei mai afectați. Divorțul poate cauza probleme emoționale, de la suferință, tristețe, izolare până la frica de singurătate, frustrare. Indiferent cine a inițiat divorțul, consecințele sunt aceleași privind copiii. Nu contează ce vârstă are copilul, el va suferi din cauza separării. Din acest motiv, încercați să faceți trecerea cât mai ușor de suportat și apelați la ajutor de specialitate.

Vă invit să urmăriți emisiunea „Divorțul și lupta părinților pentru copii” | Prin tribunale ca prin viață cu avocat Mihaela Olaru: