Prin tribunale ca prin viață | Rezolvarea conflictelor din școli

Avem o lege a bullying-ului, Legea nr. 221/2019 și norme metodologice de aplicare a legii, de doi ani de zile. Din păcate, o avem doar pe hârtie, la fel și grupurile de acțiune antibullying, care ar fi trebuit să existe până în acest moment în școli, să supravegheze și să apere copiii.

Am vorbit și anul trecut despre acest subiect, iar fostul ministru al educației, Sorin Câmpeanu, ne-a asigurat că din toamna acestui an în fiecare școală din România o să existe acele grupuri de acțiune antibullying, care au un rol extrem de important în prevenirea, identificarea și soluționarea faptelor de bulling. Iată că am ajuns la sfârșitul lunii octombrie și nu s-a întâmplat nimic.

Să nu uităm că bullying-ul se întâmplă in fiecare zi sau în fiecare săptămână în multe dintre școlile din țara noastră.

Acest fenomen are un efect negativ asupra tuturor, inclusiv asupra „agresorului”, copilului care este „ținta”, asupra celor care sunt martori la conflict și asupra tuturor celor care sunt conectați, într-un fel sau altul, cu fenomenul.

De ce este nevoie de acest grup de lucru și cine ar face parte din el?
Conform textului de lege, este vorba de zece membri:

• directorul unității de învățământ școlar;
• profesorul consilier școlar;
• trei cadre didactice formate în problematica violenței;
• doi sau mai mulți reprezentanți ai elevilor;
• un reprezentant al părinților;
• un reprezentant al autorității locale;
• niciun jurist și niciun psiholog!

În opinia mea, trebuia să facă parte din acest grup de acțiune antibullying atât un jurist, cât și un psiholog. Importanța și rolul psihologului clinician în școală este de neînlocuit.
Sper să se găsească cele mai bune soluții pentru că este evident, fără resurse materiale și umane aceste grupuri de intervenție rapidă nu vor exista în școlile din România, nicicând. Vorbim de 17 mii de unități de învățământ preuniversitar, despre ce vorbim?

Poate trebuia să încep articolul cu această statistică ca să înțelegem de ce s-a ajuns la acest fenomen:

„Fenomenul de bullying este foarte răspândit atât în școlile din România, cât și la nivel mondial, 46% din elevii de la noi din ţară au fost victime ale bullying-ului. România e pe locul 3 din 42 de ţări investigate în legătură cu acest fenomen. Mai mult, 9 din 10 cazuri de bullying se petrec în şcoală.”

Ce sancțiuni se aplică în cazurile de bullying?
Legea nu are sancțiuni specifice. Ca urmare, se va aplica dreptul comun în materie:

• pentru injurii și insulte (ele sunt delicte civile) cel agresat poate face la instanța civilă cerere de acordare a daunelor morale;
• pentru amenințare, șantaj, hărțuire sau incitare la ură ori la discriminare (ele sunt infracțiuni) se poate face plângere la poliție sau parchet pentru a se începe urmărirea penală;
• pentru discriminare se poate face sesizare la Consiliul Național de Combatere a Discriminării.

Dincolo de acestea, fiind vorba de o faptă ilegală comisă la școală, copilul agresor poate fi sancționat disciplinar potrivit Statutului Elevului adoptat în anul 2016.
Mă întreb, însă, cine știe de toate aceste sancțiuni? Există și școli care nu rămân indiferente la atâta violență. Eu cunosc oameni din sistemul educațional care se implică cu adevărat, însă, din păcate, predomină lipsa motivației și puterea de a răzbi în lupta cu acest fenomen social bine înrădăcinat în toată lumea.

Important:

• Dacă sunteți victime ale bullying-ului, cereți ajutor familiei, profesorilor și chiar autorităților. Nu rămâneți izolați!
• Dacă sunteți martori ai bullying-ului, nu rămâneți tăcuți. Știu că vă e frică să nu fiți și voi victime, dar ajutându-vă colegii veți da un exemplu bun. Nu uitați că majoritatea persoanelor sunt împotriva acestui comportament.
• Dacă ați tratat pe cineva cu răutate, opriți-vă! Gândiți-vă cum v-ați simți dacă cineva drag ar fi tratat în așa fel! Cereți-vă scuze (indiferent de vârstă) și recâștigați-vă respectul celorlalți.

Nu uitați:
Este datoria tuturor să identifice, raporteze și să oprească bullying-ul (elevi, profesori, părinți și autorități).

Bullying-ul poate fi oprit doar prin efortul colectiv.
Atât victima cât și agresorul au nevoie de ajutor multidisciplinar: psihologic, școlar și familal. Victimele ar trebui să fie ajutate să proceseze traumele emoționale și să își recapete încrederea în sine. Acest lucru se poate face dacă se simt în siguranță, atât la școală cât și acasă.

În concluzie, bullying-ul este o problemă care poate da peste cap zilele de școală ale copilului, viața lui socială și bunăstarea lui emoţională. Tocmai de aceea, acest fenomen nu trebuie tolerat sub nicio formă, altfel, poate avea urmări periculoase asupra dezvoltării normale a copiilor.