Prin tribunale ca prin viață | Telemunca este lecția bună pe care am învățat-o în pandemie

Ca să explicăm în cuvinte foarte simple, înainte să existe COVID-19, angajatorul nu avea dreptul să te trimită să lucrezi de acasă. Se considera un act de abuz, de excludere din colectiv, trebuia să lucrezi la birou sau la locul de muncă împreună cu colectivul angajat.

În contextul COVID-19, angajatorul, putea prin decizie să trimită angajații să lucreze de la distanţă. Aici sunt două concepte diferite, munca la domiciliu care implică așa cum îi spune denumirea în sine, la domiciliu. Telemunca, care înseamnă muncă la distanță, adică poți lucra din orice alte locații. Astfel, angajatorul în pandemie putea prin decizie să dispună, ca angajații să nu mai vină la locul efectiv de muncă. Ori, acum, post stare de alertă, rămâne la latitudinea fiecăruia să decidă dacă și în ce măsură continuă să lucreze de la distanţă sau nu. Munca la distanță, este reglementată prin Legea nr. 81/2018, privind reglementarea activității de telemuncă, este o lege destul de bună.

Interesant este că noi nu ducem lipsă de legi, ci mai degrabă ducem lipsă de punerea în aplicare a legii. Această lege a existat, însă era total opțională, facultativă, uitată undeva în ansamblul normelor legislative. Acum, vorbim de o evoluție, este adevărat, forțați de împrejurări am apelat la telemuncă, dar în alte state europene și dezvoltate este o practică curentă, general acceptată și foarte utilă, a declarat, Isabela Delia Popa, specialist în dreptul muncii.

Pe de altă parte, din punct de vedere sociologic noi ca popor nu suntem cunoscuți pentru versatilitate, noi suntem cunoscuți pentru reziliență. Ori, dacă este să privim partea bună a pandemiei și a stării de alertă, am fost forțați să evoluăm, să facem un pas în față și să implementăm la scară mult mai largă tot ce înseamnă telemuncă.

Astăzi, pandemia, nu știu dacă s-a încheiat, dar știm că starea de alertă s-a încheiat la sfârșitul zilei de 8 martie 2022 și a fost un fel de debusolare deoarece toată lumea aștepta un act normativ care să reglementeze încetarea stării de alertă. Nu a existat un astfel de act normativ, ci doar declarații tardiv făcute din partea autorităților statului.

Așadar, ziua de 9 martie a regăsit angajatorii și salariații cu un mare semn de întrebare în minte și anume: Ce urmează să se întâmple în acest context?

Astfel, parte din salariați au revenit la locul de muncă, de fapt au revenit chiar de dinainte de încetarea stării de alertă, iar parte dintre ei nu au revenit. Aceștia, urmează să revină în aprilie sau mai, existând în acest sens directive din partea angajatorilor.

De fapt ce s-a întâmplat? Noi ne-am obișnuit cu restricțiile, condiționările date de lege, iar acum când nu mai sunt restricții, totul este mai greu. Cam asta vedem și pe piața muncii, în ideea în care și angajatorii și salariații se adaptează greu noii libertăți, în sensul în care, dacă telemunca nu mai este obligatorie și este facultativă, se pune întrebarea, pe ce regim mergem?

Mergem pe munca exclusiv de la birou, mergem pe telemuncă în continuare așa cum ne-am obișnuit în ultimii doi ani, sau mergem pe sistem hibrid?

Asta înseamnă munca de la birou și munca de la distanță, remote, au declarat avocații Isabela Delia Popa și Mihai Tănăsescu, duminică seara, în emisiunea „Prin tribunale ca prin viață” cu avocat Mihaela Olaru.

Cât de mult și-a pus amprenta pandemia asupra modului de lucru și stilului de viață al românilor?

Da, și-a pus amprenta din plin. Omul este cea mai adaptabilă ființă, ne adaptăm ușor și cu binele și cu răul. Această perioadă a adus multe schimbări pe piaţa muncii şi în viaţa angajaţilor, care au experimentat modul de lucru de la distanţă, dar şi hibrid, iar acum au posibilitatea de a alege cum vor să lucreze. Clar, telemunca este un efect al pandemiei și un progres al umanității, a precizat, avocatul Mihai Tănăsescu.

Citez:

„În măsura în care angajatorii vor dori totuși să mențină un sistem hibrid – muncă la birou și telemuncă/muncă la domiciliu, vor fi obligați să respecte prevederile Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă și cele ale Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii. În acest sens, este absolut necesar să existe acordul ambelor părți, acord ce se va concretiza, în mod obligatoriu, prin semnarea unui act adițional la contractul individual de muncă.” – Sursa: hotnews.ro

Cert, este că în contextul post stare de alertă, telemunca este posibilă doar în măsura în care angajatorul cu salariatul ajung la un acord în acest sens, acord materializat prin încheierea unui act adițional. Dacă nu există act adițional, nu se poate lucra în regim de telemuncă tocmai pentru că acea lege instituie obligativitatea încheierii actului adițional.

Întrebarea se pune, dacă salariatul nu dorește să semneze actul adițional, ce se întâmplă?
Dacă din varii motive, salariatul nu dorește să semneze actul adițional, el nu poate fi sancționat pentru că, consimțământul trebuie exprimat în mod liber și neviciat. Cum de altfel, niciun angajator nu poate fi forțat în egală măsură spre a-și da consimțământul către telemuncă. Sunt alte soluții oferite de Codul muncii, cum ar fi concediul fără plată, dar de regulă raporturile de muncă, adică angajatorul și salariatul, chiar pot negocia cu bună credință.

Un salariat care va merge la propriul angajator și va expune situația, arătând totodată că este vorba de o chestiune temporară, limitată în timp, va găsi cel mai probabil înțelegere din partea angajatorului, a precizat, Isabela Delia Popa.

„După doi ani în care am fost privaţi de interacţiunile directe cu colegii şi afectaţi de lipsa de separare a timpului personal de cel alocat activităţii profesionale, 62% dintre angajaţii români au declarat în ultimul sondaj BestJobs că ar alege să lucreze de la birou sau cel puţin în format hibrid, în timp ce 38% ar prefera exclusiv remote (la distanță).

În prezent, 48% dintre angajaţi au declarat că lucrează de la sediu, 42% exclusiv de la distanţă, iar 10% într-un format hibrid. Chiar dacă se va reveni la munca de la birou ca normă, 24% dintre angajaţi spun că posibilitatea de a lucra remote (la distanță) reprezintă un beneficiu de luat în calcul atunci când îşi negociază contractul de muncă.” Sursa: mediafax.ro

Mergând mai departe, în contextul războiului din Ucraina, cred că există și un interes al angajatorului să păstreze munca la distanță în măsura în care au crescut semnificativ facturile la utilități, fiind niște costuri extrem de mari. În astfel de condiții și pentru angajator este mai favorabilă telemunca.

Pe de altă parte, Agenția Internațională a Energiei a recomandat 3 zile pe săptămână de telemuncă, cât și reducerea cu 10 Km/h pe autostrăzi pentru a scădea consumul de petrol, la nivelul mapamondului. Chiar au făcut un studiu, arătând că dacă în țările dezvoltate s-ar aplica aceste două reguli: 3 zile/săptămână – telemuncă și reducerea vitezei, s-ar economisi undeva la 2,72 milioane de barili de petrol/zi. Așadar, departe poate de relația, stricto sensu angajator – salariat, și la nivel macro, la nivel global, există un interes crescut pentru telemuncă și din această perspectivă. Cred că sistemul hibrid este cel mai bun, pentru că este o nevoie de socializare, există o nevoie de conectare cu ceilalți și pe care o vedem cu precădere la IT-iști, ei pot lucra și la distanță, dar este clar că simt nevoia să mergă și la birou să își întâlnească măcar colegii locali, deși înainte nu ar fi dorit să facă lucrul acesta, au susținut distinșii colegi avocați.

Ce proiecții aveți cu privire la telemuncă?
Dacă ar fi să facem proiecții în timp, nu putem, deoarece lucrurile se schimbă de la o săptămână la alta. Nu ne imaginam vreodată că utilitățile vor crește atât de mult, și vor fi atât de împovărătoare. Sunt angajatori care preferă această formulă de lucru, la distanță, tocmai pentru că așa le scad costurile. Prin urmare, atâta timp cât există și inițiativă legislativă de plafonare sau de subvenționare de către stat a prețurilor la utilități, dar neexistând ceva clar definit la acest moment, nimeni nu știe ce o să se întâmple.

Am remarcat că nimeni nu își mai face planuri decât pe termen foarte scurt, nu mai există previziuni mai departe de atât. Vorbim astăzi despre lucruri care în urma cu 6 luni nici nu ne-am fi putut gândi la ele, a adăugat Izabela Popa.

În concluzie:

„Telemunca este lecția bună pe care am învățat-o în pandemie. Am fost nevoiți să apelăm la telemuncă, s-a dovedit o soluție viabilă, o soluție îmbrățișată de ambele părți, atât de angajatori, cât și de salariați, cred că va deveni o constantă în viața noastră viitoare în materie de piața muncii și acesta este un lucru bun, benefic. De asemenea, cred că legislația națională, Legea din 2018 va mai suferi modificări pentru adaptare la noile condiții” – Isabela Delia Popa

„Cred că orice criză aduce și lucruri bune. Telemunca este una dintre ele. Posibilitatea angajatului de a lucra de acasă sau din altă parte, reprezintă o variantă care îmbogățește relația de muncă și este bine să păstrăm ce s-a obținut în perioada aceasta” – Mihai Tănăsescu.

Vă invit să urmăriți emisiunea „Efectele încetării stării de alertă asupra relațiilor de muncă” | Prin tribunale ca prin viață cu avocat Mihaela Olaru: